Scarlat I
Odată cu conștientizarea procesului de încălzire globală și a efectelor catastrofale pe care acesta le va avea asupra tuturor societăților, au început să se pună bazele strategiilor de reducere sau eliminare a tuturor proceselor care contribuie la încălzirea globală.
Uniunea Europeană a început dezvoltarea propriilor planuri și țeluri care trebuie atinse încă din 2011 prin adoptarea de către Comisia Europeană a unei ”Foi de parcurs pentru o Europa competitivă cu emisii scăzute de carbon”. Aceasta a reprezenta pentru prima oară probleme cu care se confruntă statele membre, subliniind anumite obiective dar și provocările atât politice cât și financiare sau sociale cu care urmează să ne confruntăm în combaterea încălzirii globale.
Există mai multe strategii adoptate de UE, unele fiind create pentru a fi atinse până în 2030, 2040 sau chiar 2050, când se dorește atingerea neutralității emisiilor de carbon[1]. Chiar și Legea restaurării naturii[2], votată în 12 iulie 2023 de către Parlamentul European, este menită să ajute la atingerea țelurilor ecologice stabilite pentru 2050.
Deja au fost realizați pași și au fost îndeplinite o serie de țeluri esențiale pentru îndeplinirea scopurilor în acest domeniu, dar există nenumărate probleme care stau în calea obiectivelor pentru 2050.
În primul rând nu au fost bine cuantificate poverile financiare la care sunt supuse statele membre pentru a putea respecta planul impus de Uniunea Europeană, doar Legea Restaurării Naturii urmând să fie o povară pentru domeniul agricol în toate statele membre.
Din punct de vedere tehnologic, se poate realiza trecerea treptată la o economie verde, cheltuielile financiare necesare depășesc cu mult posibilitatea oricărui stat european, nici măcar economii cum ar fi cea a Germaniei sau a Franței neputând face această trecere la o economie verde. Chiar dacă s-ar putea face tranziția de la producția de mașini ce folosesc combustibil fosil, la cele electrice, această tranziție este cel puțin momentan imposibilă în domeniul agricol sau al transporturilor (terestre, maritime sau aeriene). Bateriile necesare utilajelor agricole sau cele necesare mijloacelor de transport, sunt aproape imposibil de creat în număr suficient de mare, cel puțin cu tehnologia existentă. Metalele rare necesare fabricării unui număr suficient de mare de baterii care să susțină măcar sectorul agricol, nu pot fi extrase fără a dăuna în mod iremediabil mediul înconjurător, iar cei mai mari exportatori la nivel mondial de metale rare necesare acestor baterii electrice sunt China și Rusia (EU dorește reducerea dependenței față de China, iar Rusia datorită războiului din Ucraina este supusă unor drastice sancțiuni comerciale).
Este necesar crearea unor noi strategii care să permită combaterea efectelor negative cauzate de utilizarea combustibililor fosili, a unor strategii mai reale, care să țină cont atât de situația economică actuală (atât la nivel local cât și mondial) dar și de capacitățile tehnologice pe care le avem la dispoziție. Degeaba Uniunea Europeană adoptă cele mai ridicate standarde în domeniul protejării mediului înconjurător, dacă acestea nu pot fi atinse, sau dacă în urma acestor încercări sunt grav afectate economiile statelor membre. Pentru a putea susține trecerea la o economie verde este necesară în primul rând existența unui anumit nivel economic, iar o ”îngropare” a acestuia ar dăuna iremediabil orice viitor standard dorit de UE.
[1] 2050 long-term strategy – European Commission (europa.eu)
