Dan Scarlat
Invazia rusească din Ucraina, începută pe 24 februarie 2022, generează un interes special, în cealaltă parte a mapamondului, mai exact în zona asiatică și nu doar din prin prisma rezultatului pe care acest război îl poate avea.
Situația politică a Taiwanului a fost una tumultoasă și complicată. În urma încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, Taiwanul fiind preluat de către Republica Chineză, în urma Tratatului de la San Francisco din 1952, japonia fiind forțată să renunțe la Taiwan, Manciuria și Pescadores[1]. Astfel în mod legal, China (Republic of China – ROC) redevenea proprietarul legitim al Taiwanului. Cu toate acestea, conflictul izbucnit în interiorul Chinei, între Republica Populară Chineză (PRC) – Partidul Comunist, condus de Mao Zedong și Republica Chineză (Republic of China- ROC) a condus la scindarea parțială a tării. Astfel, în vreme ce Republica Populară Chineză a preluat controlul asupra Chinei continentale, Republica Chineză (ROC) s-a refugiat în Taiwan, având centrul de putere în Taipei și controla Taiwanul împreună cu mai multe insule înconjurătoare[2].
În 1950, Joseph Stalin, a susținut intervenția militară a Coreei de Nord asupra Coreei de Sud, în încercarea acesteia de a unifica peninsula coreeană. Liderul PRC, Mao Zedong, a susținut la rândul său această acțiune, ceea ce a generat intervenția Statelor Unite, care deși nu doreau să se implice inițial, prin vocea Președintelui Truman a declarat că în aceste circumstanțe, preluarea insulei Taiwan de către forțele comuniste ar reprezenta un pericol direct la adresa securității din zona Pacificului. Astfel, Flota a Șaptea americană primea ordin să patruleze strâmtoarea Taiwan pentru a preveni un atac asupra Taiwanului[3]. Astfel, decizia Uniunii Sovietice de a susține acțiunea agresivă a Coreei de Nord a dus la imposibilitatea Republicii Populare Chineze (PRC) de a invada și prelua Taiwanul, eliminând Republica Chineză (ROC).
În prezent, tendințele expansioniste personale ale lui Vladimir Putin, autocratul Președinte al Federației Ruse, precum și acordul tacit al Chinei, tind să aibă același impact.
Este ușor de înțeles că Beijingul urmărește cu atenție situația din Europa, nefiind totuși foarte interesat de rezultatul războiului din Ucraina, ci în principal urmărind reacția Statelor Unite, a NATO și a Uniunii Europene, pentru a putea estima care sunt șansele ca acestea să se implice în protecția Taiwanului și în ce măsură.
Rusia se confruntă în prezent cu o izolare din ce în ce mai adâncă, cu tulburări economice dar și posibile proteste sociale masive, datorită sancțiunilor cu care a fost lovită de Occident. În acest moment, Federația Rusă, este statul cu cele mai multe sancțiuni impuse, peste 5,500, depășind chiar și state cum ar fi Iranul (3,600 sancțiuni) sau Siria (2,600 sancțiuni)[4]. Marile instituții financiare și entități economice sunt strâns legate de sistemul financiar global, fiind un actor nu doar principal ci esențial în domeniul energiei și al exporturilor de produse agricole. Cu toate acestea, reacția Occidentului poate fi considerată ca fiind categorică, nelăsând loc de interpretări. Pe lângă partea economică (care reprezintă de departe caracteristica cea mai importantă a răspunsului dat de Occident) nu trebuie să ignorăm nici ajutorul militar acordat deschis forțelor ucrainene. De la taberele de antrenament care să îi învețe pe soldați cum să acționeze în fața unui inamic superior numeric și parțial tehnologic (exact cum ar fi în cazul unui atac asupra Taiwanului de către China), până la ajutoarele cu echipamente militare (cum ar fi lansatoarele de rachete Javelin, NLAW, Stinger, Humwee sau bărci de patrulare maritimă) sau distribuire de informații obținute de sateliții NATO și SUA.
Este ușor în aceste circumstanțe să tragem concluziile greșite și să apreciem că principalul punct de interes al Statelor Unite este continentul european, pe când, adevăratul centru de interes pentru politica americană este zone asiatică și pacifică, mai exact oprirea tendințelor hegemoniste chineze și diminuarea influenței pe care o are Beijingul la nivel global, China fiind principalul dar și singurul adevărat concurent.
De la preluarea mandatului în ianuarie 2021, Președintele american Joe Biden, nu a ascuns faptul că Europa trece pe locul secund, retragerea trupelor din Afganistan, ceea ce a generat și retragerea precipitată a forțelor europene din zonă, acestea neputând continua fără sprijinul logistic american, fiind un punct cheie care a demonstrat aplecarea spre Asia a noi politici externe americane.
În mod asemănător, formarea unui nou tratat de securitate în Pacific, AUKUS[5] (Australia, Marea Britanie, Statele Unite), fiind un pact de securitate trilateral incluzând domenii cum ar fi apărarea cibernetică, dezvoltarea inteligenței artificiale și a tehnologiilor cuantice (tehnologii de ultimă generație) precum și ”eliminarea” Franței din contractul de reînnoire a flotei de submarine a Australiei și înlocuirea acesteia cu Statele Unite și Marea Britanie cu scopul de a înzestra Australia cu submarine cu propulsie nucleară, spre diferență de submarinele franceze ce urmau să fie dotate cu propulsie diesel. În ciuda imensului scandal diplomatic iscat, Statele Unite nu au dat înapoi, fiind clară dorința acestora de a întări capacitatea militară maritimă a Australiei. Deși o declarație oficială nu a fost făcută în acest sens este clar că singurul scop al acestui tratat este de a limita creșterea sferei de influență a Beijingului.
Pe lângă AUKUS, Statele Unite mai sunt implicate în zona indo-pacifică și în QUAD (Quadrilateral Security Dialog) – un grup de 4 state, SUA, Australia, Japonia și India, precum și Five Eyes[6] (o alianță cu rolul de a partaja informațiile, formată din SUA, Marea Britanie, Australia, Canada și Noua Zeelandă).
Dacă în cazul Five Eyes, rolul principal este de a ”supraveghea” dezvoltarea și implicarea agresivă a Beijingului în zonă, QUAD are o abordare mult mai ”activă”, scopul fiind de a coopera în domenii cum ar fi domeniul economic, sănătate dar în mod special cel al securității. Începând cu 2021, liderii celor 4 state care formează QUAD au devenit mai aliniați în preocupările comune privind comportamentul din ce în ce mai asertiv al Chinei, cu un an mai devreme, în 2020, având loc primul exercițiu comun din peste un deceniu, exercițiu militar la care au participat flote militare din toate cele 4 state[7].
Dacă în cazul Ucrainei, Statele Unite au specificat clar că nu au de gând să intervină direct militar, și o să evite un conflict cu Rusia, în cazul Taiwanului, Președintele Joe Biden a declarat oficial că SUA vor interveni direct în cazul unei agresiuni din partea Chinei[8].
Astfel, pe lângă ajutorul deja acordat Taipei-ului, în mod similar cu cel acordat Ucrainei (tabere de antrenament pentru armata taiwaneză precum și echiparea acesteia) suportul militar direct este asigurat, precum și probabilă implicare a Australiei, Japoniei, Canadei si Marii Britanii.
Revenind în Europa, decizia lui Putin de a recunoaște Republica Populară Donetsk și Republica Populară Luhasnk precum și adăugarea Taiwanului pe lista națiunilor ”neprietenoase”, creează un precedent periculos pentru China, prin recunoașterea oficială de către Moscova a dreptului unei regiuni de a-și declara independența, ceea ce ar putea echivala cu recunoașterea independenței Taiwanului de către SUA și Uniunea Europeană, iar o agresiunea împotriva acesteia ar fi considerată o invazie, nu o ”reunire” cu o provincie rebelă așa cum ar dori China.
Deși Republica Populară Chineză este într-o altă cu totul altă categorie față de Rusia, situația acesteia nu îi este favorabilă în ceea ce privește Taiwanul. Pe lângă implicarea militară asigurată a SUA în cazul unei invazii, unitatea de care a dat dovadă Occidentul în cazul războiului din Ucraina nu poate decât să neliniștească Beijingul. Statele Uniunii Europene nu numai că au reacționat rapid în aplicarea sancțiunilor economice, dar în mod asemănător au indicat o dorință de creștere a capacităților militare. Acest pas garantează reducerii implicării militare SUA în Europa și posibilitatea redirecționării acesteia către zona asiatică, iar unitatea de care au dat dovadă statele occidentale ar putea însemna, chiar o implicare a UE alături de SUA în cazul în care acestea sunt nevoite să-și respecte cuvântul și să apere Taiwanul.
[1] San Francisco Peace Treaty (taiwandocuments.org)
[2] Assessing the Risks of Conflict in the PRC-ROC Enduring Rivalry on JSTOR
[3] Milestones: 1953–1960 – Office of the Historian (state.gov)
[4] Russia Is Now the World’s Most-Sanctioned Nation, Surging Past Iran, North Korea – Bloomberg
[5] Aukus alliance: what is it, what does it have to do with China, and why is France angry? | South China Morning Post (scmp.com)
[6] Five Eyes: Is the alliance in trouble over China? – BBC News
[7] The Quad in the Indo-Pacific: What to Know | Council on Foreign Relations (cfr.org)
[8] Biden says US will defend Taiwan if China attacks – BBC News
