Dan Scarlat
Deși durează de puțin peste o lună de zile, invazia rusă a Ucrainei, pornită din idealurile grandomane ale lui Vladimir Putin, generează cea mai gravă criză umanitară pe continentul european după 1945.
Atacul armatei ”sovietice” asupra Ucrainei, atac care se dorea fulgerător, eficient, organizat și profesionist, s-a dovedit o invazie mai mult sau mai puțin haotică din 3 direcții, tipică armatei sovietice, fără a conține prea multe din elementele care formează o armată modernă, profesionistă. Astfel, absența planificării necesare, lipsa aproape totală a coordonării între grupurile de luptă pentru a atinge obiectivele corespunzătoare, sistemul rigid de implementare a ordinelor, astfel încât forțele aflate pe teren nu se puteau adapta situației existente, ci doar trebuiau să execute ordinele venite direct de la Moscova, slaba pregătire a recruților trimiși în prima linie (dublată de neinformarea acestora asupra a ceea ce urma să se întâmple, mulți crezând că participă doar la un exercițiu) și dezastrul logistic care a acompaniat armata pe toată durata acestor operațiuni a dus la împotmolirea aproape generală a forțelor ruse în Ucraina.
Eșecul sovietic, împreună cu rezistența de-a dreptul eroică a armatei dar și a populației civile ucrainene a condus invariabil la reîntoarcerea la doctrina principală ce caracterizează armata sovietică: bombardarea directă a centrelor urbane, distrugerea infrastructurii și țintirea sistematică, intenționată a civililor în scopul de a distruge moralul atât a armatei cât și a populației civile, încercând să forțeze o victorie rusă bazată pe doar pe carnagiul pe care aceasta îl poate genera.
Astfel, peste 10 milioane de persoane au fost forțate să-și părăsească casele, din care peste 4 milioane[1] devenind emigranți în statele din estul Ucrainei, care nu au ezitat să-și deschidă granițele în fața acestei crize umanitare, acordând tot ajutorul necesar sau pe care îl pot acorda:
-Polonia: peste 2,300,000 refugiați
-România: peste 600,000 refugiați,
-Moldova: peste 350,000 refugiați (cu o populație de doar 2,600,000 locuitori și cu nivelul de trai cel mai scăzut din Europa),
-Ungaria: peste 350,000 refugiați,
-Slovacia: peste 280,000 refugiați[2].
Odată cu declararea Legii Marțiale, bărbații cu vârste între 18 și 60 de ani nu pot părăsi țara, astfel că majoritatea persoanelor care au fost forțate să-și părăsească țara sunt femei, copii și persoane în vârstă).
Conform declarației Directorului General al Organizației Internaționale pentru Migrație, Antonio Vitorino, ”Amploarea suferinței umane și a deplasărilor forțate din cauza războiului depășește cu mult orice planificare a celui mai rău scenariu”[3].
Trebuie să precizăm că deja mulți dintre refugiații ajunși în state precum Polonia, România, Moldova, continuă drumul, punctul final al destinației fiind multe ori, rude sau prieteni aflați în Germania, Franța, Italia, Austria, Estonia, dar cu toții speră că această situație este doar temporară, sperând să se poată întoarce acasă cât mai curând.
In alt pericol la care sunt expuși refugiații ucraineni, marea lor majoritate fiind formată din femei și copii, este generată de traficanții de carne vie, care țintesc exact aceste 2 categorii, existând riscuri crescute pentru trafic de persoane, exploatare sau abuzuri[4].
Uniunea Europeană a decis să acorde imediat protecție ucrainenilor invocând pentru prima oară în istorie (și cu un vot unanim) Directiva Temporară pentru Protecție (Temporary Protection Directive)[5] care permite refugiaților să circule liberi pe teritoriul Uniunii Europene, primind instantaneu dreptul de a locui, munci și de a beneficia de sistemul medical, pe teritoriul oricărui stat din cadrul UE. Astfel aceștia pot primi în regim de urgență dreptul de reședință în UE fără a fi nevoiți să treacă prin procesul complex de acordare de azil.
Astfel, spre diferență de alte valuri migratorii anterioare, statele membre au oferit un răspuns rapid și unitar, chiar și în cazurile speciale în care acest val de refugiați poate pune statele primitoare în fața unor dificultăți logistice dar și economice (statele mai slabe economic fiind predispuse la dezvoltarea acestora)[6].
Cu toate acestea, numărul victimelor continuă să crească cu fiecare zi, iar deși se estimează că până în prezent au murit peste 1,100 de civili, dintre care 103 copii, numărul acestora, se preconizează a fi de câteva ori mai mare, sute de mii fiind în continuare prinși în orașe asediate, fără posibilitatea de a scăpa.
Dintre toate orașele încercuite sau din care civilii nu pot scăpa, Mariupol, oraș port la Marea Neagră, este în cea mai disperată situație. Orașul port a suferit de la începutul campaniei militare, fiind constant bombardat, cartiere întregi fiind efectiv rase de pe fața pământului, spitale și maternități fiind țintite deliberat de artileria și rachetele ruse, fiind deja cunoscută în toată lumea bombardarea Teatrului din Mariupol, refugiu cunoscut pentru populația civilă, estimându-se că aproximativ 1,300 de persoane folosind teatrul ca refugiu, iar cuvântul ”copii” fiind scris în rusă, în fața și în spatele clădirii, fiind practic imposibil de identificat din greșeală cu o țintă militară. Peste 300 de persoane au murit doar în acel atac, cruzimea dovedită de forțele sovietice fiind imposibil de descris în cuvinte.
Se estimează că doar în Mariupol, numărul victimelor civile depășește 2500 de oameni, nenumărate cadavre, atât a personalului militar dar în principal a civililor care trăiau în acest oraș, fiind în continuare prinse sub dărâmături, recuperarea acestora fiind imposibilă în acest moment. Este clar în aceste condiții că estimările anterioare privind numărul deceselor în rândul civililor reprezintă doar numărul celor identificați. În continuare, aproximativ 170,000 de civili rămân prinși în acest oraș[7], care este bombardat în permanență, iar orice ajutor umanitar nu poate fi acordat, orașul fiind înconjurat în totalitate de armata rusă care dorește preluarea controlului total, doar pentru a putea obține accesul la port, obținând astfel o cale de a aduce noi trupe și echipamente direct pe teritoriul Ucrainei permițând în același timp redesfășurarea forțelor ocupate în acest moment cu distrugerea, să continue drumul către est în încercarea de a încercui forțele militare ucrainene aflate în Donetsk. Orașul in sine este ”pierdut”, reconstrucția acestuia fiind improbabilă chiar și după o viitoare încheiere a conflictului, dar problema oamenilor prinși în oraș, care nu au acces la încălzire, hrană, căldura, apă potabilă, curent electric fiind adevărata dramă care se desfășoară în continuare, chiar în acest moment, existând rapoarte care precizează că deja există cazuri în care oamenii au decedat datorită lipsei hranei și a apei potabile[8] (de la mijlocul lunii martie civilii din Mauripol fiind forțați să topească zăpadă sau spărgeau conductele de apă, din subsolul blocurilor în care se ascundeau în speranța de a face rost de apă potabilă).
În aceste condiții, nu este clar în acest moment, cum chiar și în urma încheierii războiului, pot exista lideri europeni care ar accepta să stea la masă sau doar să poată purta o conversație cu o persoană cum este liderul autocratic-grandoman Vladimir Putin.
[1] How many Ukrainians have fled their homes and where have they gone? – BBC News
[2] Situation Ukraine Refugee Situation (unhcr.org)
[3] Almost 6.5 Million People Internally Displaced in Ukraine: IOM | International Organization for Migration
[4] Concern grows over traffickers targeting vulnerable Ukrainian refugees (france24.com)
[5] EU hails ‘historic’ deal to protect Ukrainian refugees – POLITICO
[6] Brussels will apply a never-used EU law to host Ukrainian refugees. How does it work? | Euronews
[7] Ukraine retakes control of Irpin amid ongoing ‘catastrophic’ situation in Mariupol (france24.com)
[8] People beginning to die of starvation in Mariupol, US tells United Nations (irishtimes.com)
