Manoela Popescu
Marea Britanie a părăsit formal Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2021 după 4 ani și jumătate de la referendumul britanic privind aderarea la Uniunea Europeană organizat la 23 iunie 2016 și unde 51,89% din voturile britanicilor au fost pentru ieșirea din UE. Astfel că, în prima zi a anului 2021, Regatul Unit a devenit țară terță, intrând într-o fază de tranziție menită să negocieze viitoarea relație cu UE (www.touteleurope.eu). Ca urmare, sfârșitul telenovelei Brexit, începută în iunie 2016, aruncă în uitare patruzeci și opt de ani de existență comunitară a Regatului Unit, după semnarea unui acord care încadrează o relație viitoare cu UE.
Consecințele Brexit-ului asupra consumatorilor sunt rezultatul acordului „Comerț și cooperare” semnat pe 30 decembrie 2020 de Consiliul European, Comisia Europeană și prim-ministrul britanic (ec.europa.eu). Aceasta înseamnă că perioada de tranziție „status quo like” s-a încheiat așa cum era planificat la 31 decembrie 2020 la miezul nopții, iar începând cu 1 ianuarie 2021, Marea Britanie a părăsit efectiv piața internă și uniunea vamală a UE, ceea ce presupune un număr mare de modificări și noi reguli și proceduri, în special în ceea ce privește formalitățile vamale sau diferite controale. Aceasta deși grupul PPE considera că ar fi trebuit să existe un acord înainte de sfârșitul toamnei anului 2020 pentru ca Parlamentul European să aibă timp să-l aprobe (www.eppgroup.eu). In mod evident, aceste schimbări sunt consecința logică a unei afaceri cu un stat terț, ceea ce înseamnă că acordul nu oferă Regatului Unit avantajele aderării la UE. Cu toate acestea, acordul permite o relație specială cu Regatul Unit, bazată în special pe conceptul de „tarife zero, cote zero” la exporturile UE către Regatul Unit și importurile din Regatul Unit. Pe lângă aspectele legate de facilitarea comerțului cu bunuri și servicii, Acordul include și dispoziții specifice în domeniile transporturilor, achizițiilor publice, proprietății intelectuale, mobilității profesionale și securității sociale, energiei etc. O atenție specială a fost acordată pescuitului, precum și cooperării poliției. Acordul prevede, de asemenea, participarea continuă și condiționată a Regatului Unit la anumite programe ale UE (în special în domeniul inovării și cercetării și dezvoltării). Acordul include, de asemenea, diverse dispoziții care vizează asigurarea unei concurențe sănătoase și condiții de concurență echitabile între UE și Marea Britanie, precum și un mecanism de soluționare a oricăror dispute care pot apărea în contextul implementării acordului. Referitor la acest acord, grupul PPE este ușurat că UE și Marea Britanie au reușit în cele din urmă să cadă de acord în principiu asupra viitoarei relații comerciale, însă nu consideră că „această sagă nesfârșită” s-a încheiat (www.eppgroup.eu).
Comisia Europeană și-a publicat, de asemenea, pe 26 decembrie propunerea sa de a stabili o „rezervă de ajustare pentru Brexit”. Acest instrument, convenit la jumătatea anului 2020 ca parte a negocierilor privind bugetul multianual al UE, vizează sprijinirea sectoarelor, regiunilor și autorităților publice cele mai afectate de impactul plecării Regatului Unit. Rezerva se va ridica la aproape 5.371 miliarde de EUR, din care 4.244.832.000 de EUR vor fi alocați în 2021 sub formă de prefinanțare și 1.126.162.000 de EUR vor fi alocați și plătiți în 2024. Perioada de eligibilitate va începe de la 1 iulie 2020 până la 31 decembrie 2022. Comisia Europeană detaliază o listă neexhaustivă de măsuri de sprijin pe care statele membre le pot lua pentru a ajuta actorii cei mai afectați de Brexit în ceea ce privește comerțul și activitățile legate de pescuit (www.vbo-feb.be).
Dar care sunt principalele puncte ale acordului Marea Britanie-UE? O analiză a Acordului relevă faptul că punctele cheie care vor guverna relațiile dintre britanici și europeni, cuprinse în Acordul de „comerț și cooperare” semnat între Regatul Unit și Uniunea Europeană se bazează pe principiul liberului schimb: absența tarifelor și cotelor în comerțul cu mărfuri. Aceasta este o veste bună pentru sectoarele exportatoare cheie, precum auto, aeronautică și agroalimentare, care ar fi fost altfel sever penalizate (www.france24.com). Acesta a fost principalul punct de discuție între cele două părți, având în vedere importanța comerțul dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, care se ridică la 700 de miliarde de euro pe an și a faptului că, potrivit grupului PPE, apărarea pieței interne a UE reprezintă, de fapt, apărarea modului de viață european (www.eppgroup.eu). Evident că Marea Britanie a dorit în continuare să profite de piața a 450 de milioane de consumatori oferită de Uniunea Europeană și, în același timp, să le ofere celor 66 de milioane de consumatori din Marea Britanie acces la piața unică europeană. O participare a întreprinderile din Marea Britanie pe piața unică europeană va necesita însă respectarea normelor și standardelor europene. Prin urmare, nu există tarife, ci restabilirea controlului la frontieră, cu declarații de import și export pentru ambele părți. Categoric însă că aceste declarații, care vor genera noi proceduri administrative și noi costuri în cadrul schimburilor, ceea ce conduce la noi temeri pentru profesioniștii din domeniul comercial (www.france24.com).
In ceea ce privește concurența, Uniunea Europeană avea o singură teamă: să vadă un paradis fiscal înființat la ușă, un „nou Singapore” care ar fi creat o concurență neloială pe continentul european. Prin acest acord, în schimbul accesului la piața unică, Regatul Unit va fi supus regulilor europene privind mediul, drepturile sociale, impozitul, siguranța alimentelor, ajutorul de stat (…). Astfel, Regatul Unit nu va putea să se angajeze într-o practică de dumping nedreaptă de niciun fel. Cu toate acestea, UE nu a reușit să impună o „aliniere dinamică” a standardelor britanice cu standardele europene la fiecare dezvoltare. Londra se angajează să mențină standarde ridicate. Cu toate acestea, dacă o diferență devine prea mare pentru un criteriu, una dintre părți poate reintroduce taxele vamale. Potrivit grupului PPE, dacă Marea Britanie nu va respecta normele și standardele UE, menținând condiții de concurență echitabile, se va confrunta cu perturbări grave în comerț (www.eppgroup.eu).
Referitor la guvernare, în timpul negocierilor, a apărut întrebarea cu privire la cine va decide un posibil dezacord între cele două părți sau nerespectarea regulilor. UE a dorit ca soluționarea dezacordurilor să cadă în sarcina Curții Europene de Justiție. Prin urmare, va exista și funcționa un Consiliu de parteneriat care va supraveghea punerea în aplicare a acordului. Compus din reprezentanți ai UE și ai Regatului Unit, Consiliul de parteneriat se va reuni în diferite configurații în funcție de problema abordată și se va pronunța cu privire la litigii, inclusiv introducerea taxelor vamale dacă una dintre părți se simte nedreptățită. Acest sistem de soluționare a litigiilor acoperă majoritatea domeniilor acordului, inclusiv condițiile de concurență echitabile și pescuit. În plus, fiecare punct al acordului poate face obiectul unei cereri de renegociere de către una dintre părți, în conformitate cu dispozițiile prestabilite.
In ceea ce privește pescuitul, prin ieșirea din Uniunea Europeană, Regatul Unit își recapătă posesiunea deplină și completă a apelor sale teritoriale, împărțite până acum cu pescarii europeni sub egida politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). Negocierile maritime au fost mai mult simbolice decât economice, deoarece acest sector reprezintă 0,1% din PIB-ul britanic și 650 de milioane de euro pentru UE (față de 700 de miliarde în comerț). Dar Boris Johnson făcuse din accesul la apele teritoriale britanice o chestiune de suveranitate maritimă. Prin urmare, UE a trebuit să facă concesii. Astfel, pescarii europeni vor trebui să renunțe la 25% din capturile lor în apele britanice, ceea ce este cu siguranță departe de primele solicitări ale prim-ministrului britanic care cerea 80%, apoi încă 60% nu cu mult timp în urmă. Știind toate acestea, de ce era important pescuitul în discuțiile despre Brexit? Deoarece dispozițiile PCP impun cote de captură și garantează accesul navelor din statele membre UE la apele Regatului Unit și invers. Dispoziții de care au beneficiat până acum pescarii francezi, deoarece 30% din capturile lor sunt efectuate în apele britanice. Însă Franța nu este singura care beneficiază de aceste reguli ale PCP. Potrivit unui raport al Parlamentului britanic, 60% din tonajul provenit din apele britanice este capturat de nave din alte state membre. Cu toate acestea, echilibrul puterii dintre Londra și celelalte capitale nu este atât de dezechilibrat. Un raport al Adunării Naționale din iunie 2020 indică faptul că Marea Britanie exportă 76% din peștele său iar trei sferturi din aceste exporturi merg pe piața europeană. Marea Britanie este un exportator net de fructe de mare, din care Franța este principalul receptor, înaintea Olandei și a Spaniei. Dintre cele 27 de state membre din Uniunea Europeană, 22 au acces la mare. Dar pescuitul nu se referă doar la mare. În timp ce unele state membre beneficiază și de resursele prezente pe căile navigabile, acvacultura reprezintă o pondere semnificativă din producția europeană de pește, cu aproximativ 20% din volum în 2017 (www.touteleurope.eu).
Navele de pescuit europene trebuie să fie înregistrate în registrul flotei europene, care în noiembrie 2020 era de 81.253 de nave, număr repartizat însă inegal între statele membre. Astfel, în timp ce Grecia are 14.690 de nave, Belgia are doar 64. Trebuie menționat totuși că aceste cifre nu iau în considerare dimensiunea sau capacitatea navelor. De exemplu, Slovenia și Lituania au aproximativ același număr de nave, respectiv 136 și 140. Cu toate acestea, capacitatea cumulată a navelor slovene este de numai 671 tone, în timp ce capacitatea navelor Lituaniei este de 40 664 tone (www.touteleurope.eu).
Potrivit Comisiei Europene, sectorul pescuitului poate reprezenta aproape unul din două locuri de muncă în unele zone de coastă. Cu toate acestea, locurile de muncă sunt concentrate într-un grup de state membre, respectiv Spania, Italia și Grecia împart 65% din locurile de muncă legate de acest sector (ec.europa.eu).
Acordul „Comerț și cooperare” este valabil până în vara anului 2026 apoi acesta va fi renegociat anual, oferind posibilitatea Regatului Unit de a recâștiga treptat controlul accesului la apele sale. UE ar trebui să sprijine financiar această tranziție și să ajute pescarii afectați de acest acord, iar Fondul european maritim și pentru pescuit (FEPAM) este principalul instrument pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului.
In ceea ce privește securitatea, noul acord prevede o colaborare continuă între poliție și autoritățile judiciare în lupta împotriva criminalității și terorismului. Regatul Unit va desemna un punct de contact național care va acționa ca un punct central de contact între Europol și autoritățile competente din Regatul Unit. Același lucru se va aplica și pentru Eurojust, care este responsabil pentru consolidarea coordonării și cooperării investigațiilor judiciare, precum și a urmăririlor penale. Însă, Marea Britanie nu a dorit să includă în acord politica externă, securitatea externă și problemele de apărare. Ca atare, nu este prevăzută coordonarea în aceste domenii și nici răspunsurile comune.
Calitatea de țară terță a Regatului Unit înseamnă sfârșitul liberei circulații a europenilor în Regatul Unit și invers de la 1 ianuarie 2021. Evident, procedurile nu se vor schimba pentru sejururi scurte, fiecare european care călătorește în scopuri de agrement sau de afaceri pe pământul britanic va trebui să prezinte actele de identitate (cartea de identitate până la 30 septembrie 2021, apoi pașaport de la 1 octombrie 2021) și va fi supus pur și simplu controalelor la frontieră. Vizele vor fi necesare pentru sejururi mai lungi de șase luni. Astfel, sejururile vor fi limitate la 90 de zile pe o perioadă de 180 de zile, cu excepția cazurilor speciale (viză de lungă durată sau permis de ședere) (www.france24.com). Trebuie precizat faptul că permisul național de conducere nu va mai fi recunoscut de ambele părți ale frontierei și nici cardul european gratuit de asigurări sociale de sănătate nu mai este valabil în Regatul Unit (www.europe-consommateurs.eu).
Un acord de reciprocitate a fost validat de majoritatea țărilor pentru a proteja expatriații britanici și europeni deja instalați. Astfel, aceștia pot beneficia în continuare de aceleași drepturi sociale (pensie, securitate socială, acces la muncă). Europenii care locuiesc în Marea Britanie și britanicii din UE își păstrează dreptul de a locui și de a lucra, conform acordului de retragere negociat în octombrie 2019. Însă se aplică noi reguli pentru viitorii expatriați. Europenii care doresc să meargă la muncă în Marea Britanie sunt acum supuși mult mai multor constrângeri: de la 1 ianuarie 2021, va fi necesară o viză de muncă obținută printr-o ofertă de muncă cu un salariu minim de 26.500 de lire sterline (peste 28.500 de EUR) și să fie vorbitori de limba engleză. O viză de lucru va fi necesară și pentru britanicii care doresc să lucreze în Uniunea Europeană (www.france24.com). Toate acestea deoarece Regatul Unit dorește să păstreze locurile de muncă pentru localnicii britanici.
Referitor la programul Erasmus, Marea Britanie abandonează acest program emblematic al Uniunii Europene, din „motive financiare”, potrivit premierului britanic, considerând că Erasmus este mult prea scump. Marea Britanie ar fi putut păstra acest program, deoarece multe țări din afara UE participă, dar Boris Johnson a făcut o altă alegere anunțând crearea unui nou program dedicat studenților britanici care doresc să studieze în străinătate. Desigur, studenții europeni aflați în prezent la bursă Erasmus în universități britanice (aproximativ 150.000) își vor putea finaliza cursurile, dar nu va fi inițiat niciun program nou la începutul anului școlar 2021. Cu toate acestea, studenții europeni vor putea studia în Regatul Unit, dar în calitate de străini, ceea ce înseamnă că vor trebui să plătească taxe universitare mai scumpe (cu excepția unui acord de schimb negociat de comun acord între școli sau universități).
In ceea ce privește finanțele și toate serviciile financiare acestea nu fac parte din acordul de liber schimb. Însă multe scutiri au fost deja acordate, iar băncile sau fondurile de investiții cu sediul la Londra au migrat către alte țări ale UE, Parisul beneficiind, de exemplu, ca și alte mari capitale europene (www.touteleurope.eu). Referitor la acest punct, Boris Johnson a recunoscut că acordul „nu respecta ambițiile sale cu privire la produsele financiare” (www.france24.com). Ca atare, trebuie negociat un memorandum de înțelegere privind finanțele între Londra și Bruxelles din până în martie 2020.
Deși aplicarea provizorie a acordului a fost criticat de grupul PPE din Parlamentul European, deoarece un verdictul din partea PE va fi dat abia la începutul lui 2021, totuși existența acestuia este o ușurare pentru toți factorii implicați. In acest sens, președintele grupului PPE, Manfred Weber, felicitând și onorând angajamentul și dedicare, în acest proces istoric, a negociatorului UE pentru Brexit, Michel Barnier, și echipei sale (www.eppgroup.eu).
Bruxelles și Londra vor continua să lucreze mână în mână în domeniul luptei împotriva încălzirii globale, energiei, cercetării, securității nucleare și chiar luptei împotriva terorismului.
