Manoela Popescu
Criza sanitară, transformată rapid într-o criză multidimensională cu efecte propagate în toate domeniile vieţii socio-economice şi care a marcat în mod negativ întrega umanitate, amplifică în mod deosebit precaritatea unei părţi importante a populaţiei, a celor mulţi şi vulnerabili. Iar printre cele mai vulnerabile persoane se înscriu migranţii, adică cele 175 de milioane de persoane cu acest statut din întrega lume. Incepând din 1990, precaritatea drepturilor migranților s-a înrăutățit constant. Uniunea Europeană oferă liberă circulație cetățenilor statelor membre, în timp ce regulile de azil și ședere pentru alții sunt mult mai stricte, deşi principiul nediscriminării consacrat în Tratatul de la Amsterdam a exclus discriminarea bazată pe naționalitate.
Confruntată cu degradarea drepturilor migranților, Organizația Națiunilor Unite, precum și multe instituții europene și organizații ale societății civile reamintesc importanța convenției Națiunilor Unite adoptată la 18 decembrie 1990, dar inaplicabilă din lipsa ratificărilor suficiente. Convenția a intrat în vigoare abia la 1 iulie 2003. Țările care au ratificat convenția începând cu ianuarie 2011 sunt (în ordine alfabetică): Albania, Algeria, Argentina, Azerbaidjan, Belize, Bolivia, Bosnia și Herțegovina, Burkina Faso, Capul Verde, Chile, Columbia, Egipt, Ecuador, Ghana, Guatemala, Guyana, Guineea, Honduras, Kârgâzstan, Lesotho, Libia, Mali, Maroc, Mexic, Nicaragua, Peru, Filipine, Salvador, Senegal, Seychelles, Sri Lanka, Saint Vincent și Grenadine, Siria, Tadjikistan, Timorul de Est, Turcia, Uganda și Uruguay (www.journee-mondiale.com). ONU, pentru a atrage atenţia asupra acestei Convenţii adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, instituie pentru data de 18 decembrie a fiecărui an Ziua Internațională a Migranților. Această zi reprezentând o oportunitate în întreaga lume de a reafirma și promova drepturile migranților. Timp de paisprezece ani, Franța, partenerii săi europeni și majoritatea țărilor imigrante din lume au eludat ratificarea Convenţiei ONU adoptată pe 18 decembrie 1990. Cu toate acestea, apărarea drepturilor omului are un domeniu de aplicare universal și, prin urmare, nu poate exclude migranții.
Astfel, proclamată de Națiunile Unite la 4 decembrie 2000, Ziua internațională a migranților comemorează adoptarea Convenției internaționale din 18 decembrie 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor lor. Ca atare, se sărbătorește în fiecare an la data de 18 decembrie în statele membre ale Organizației Națiunilor Unite pentru a „risipi prejudecățile” cu privire la migranți și „pentru a crește gradul de conștientizare a contribuțiilor lor în domeniile economic, cultural și social, atât în beneficiul țării lor de origine, cât şi în țara lor de destinație”. Organizația Națiunilor Unite încurajează toate statele invitate, statele membre ale Organizației Națiunilor Unite, organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale, să furnizeze informații cu privire la drepturile omului și libertățile fundamentale ale migranților, să împărtășească experiențele lor și să ia măsuri care să le asigure protecția (www.histoire-immigration.fr).
Tema definitorie a anului 2020 pentru Ziua internațională a migranților a fost COVID-19, respectiv reflectarea asupra modului de reinventare a mobilităţii umane, subliniind contribuţia migranţilor în lupta împotriva virusului, dar şi a implicaţiilor crizei pandemice în viaţa lor. Ziua internațională a migranților este o oportunitate de a reaminti oamenilor că accesul la asistență medicală și prevenirea sănătății migranților sunt probleme importante de sănătate publică. De aceea, spre exemplu, Santé publique din Franța implementează proiecte pentru migranţi de câțiva ani și oferă resurse pentru profesioniști (www.santepubliquefrance.fr). De asemenea, Rețeaua muzeelor de migrație, care reprezintă grupuri, culturi și patrimonii foarte diverse, se alătură miilor de alte organizații din întreaga lume în recunoașterea și sărbătorirea Zilei internaționale a migranților. Organizația Națiunilor Unite estimează că numărul migranților din lume a ajuns la peste 272 de milioane anul trecut. Cu ocazia Zilei internaționale a migranților, Rețeaua muzeelor de migrație a coordonat o serie de activități pe parcursul zile, la intersecția a două teme: alimentaţia și migrația. Aceasta deoarece, istoria a demonstrat faptul că lipsa accesului la alimente sau dorința de securitate și oportunități economice pot avea un impact asupra valurilor de migrație. Odată ajunși în noua lor țară de origine, migranții depind adesea de hrană, nu numai pentru mijloacele de trai și veniturile financiare, ci și pentru a iniţia şi dezvolta relaţii cu locuitorii ţării de destinaţie, precum și pentru a rămâne în legătură cu oamenii din țările și culturile pe care le-au lăsat în urmă. Cum pandemia de COVID-19 continuă să forțeze familiile și comunitățile să trăiască în condiții incerte și adesea izolate, rețeaua muzeelor de migrație încurajează toată lumea să se reunească pentru a construi conștientizare, înțelegere, empatie și colaborare pentru îmbunătățirea condițiilor sociale, economice și de sănătate ale migranților, ale țărilor din care emigrează și ale țărilor în care imigrează.
Studiile realizate în acest an cu privire la situaţi migranţilor în vremuri pandemice arată clar faptul că migranţii sunt afectati în mod diferit de criza de sănătate, iar statutul lor s-a înrăutăţit pe măsură ce s-au accelerat măsurile luate de statele lumii în vederea stopării răspândirii virsului ucigas. In Strategia instituţională OIM (Organizaţia Internaţională pentru Migraţie) privind migraţia şi dezvoltarea durabilă publicată anul acesta sunt exprimate opinii care reflectă credinţa că de migraţia organizată, care are loc în condiții decent, beneficiază atât migranții, cât și societatea în ansamblu. Trebuie să recunoaştem faptul că, în contextul unei ere a globalizării şi digitalizării, în care urbanizarea cunoaşte o creştere rapidă, fenomenul migraţiei privește mai mult ca niciodată toate țările și popoarele.
Cu ocazia Zilei Internaționale a Migranților, organizaţiile au atras atenția asupra diferitelor situaţii grave în care se găsesc migranţii. Astfel, spre exemplu, au fost prezentate două zone de frontieră printr-un podcast și un raport produs în teren: una în Franța, pe Coasta Opalului, la granița cu Marea Britanie, iar cealaltă în Republica Dominicană, în orașul Dajabon, la granița cu Haiti. De asemenea, mai multe organizații (CCFD-Terre Solidaire, CRID, Emmaüs International, Initiatives For Another World-IPAM, Organizație pentru cetățenie universală-O.C.U.) care apără drepturile persoanelor în exil au susținut la 18 decembrie 2020 un program comun pentru a-și arăta angajamentul față de schimbarea cursului în materie de politici migratorii și pentru a reflecta diversitatea și bogăția inițiativelor cetățenești și de solidaritate (www.iom.int). De asemenea, Confederaţia Europeană a Sindicatelor a adus în atenţia întregului mapamond povestea tuturor migranților care au murit încercând să ajungă în Europa pentru a scăpa de conflict și sărăcie extremă, ţinând cont de faptul că în 2020, aproape 1000 de oameni au murit în zona Mediteraneană, mai mult de 400 de decese au fost în Atlantic (între Africa și Insulele Canare), plus alte decese în Canalul Mânecii. Amintirea acestor dezastre umane a fost completată cu ocazia celebrării Zilei Internaționale a Migranților de evocarea tuturor migranților blocați în taberele supraaglomerate, din Libia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, precum şi din alte părţi, care şi-au dorit o nouă viață în Europa. Se cunoaşte faptul că taberele oferă condiții de viață mizere și o lipsă severă de instalații adecvate de igienizare sau igienă care, pe fondul riscurilor sporite pentru sănătate determinate de COVID-19, încalcă drepturile fundamentale ale migranților. Migrația este o poveste a oamenilor și solicită decența, respectul uman, responsabilitate şi solidaritate, nu construirea zidurilor și nu abandonarea oamenilor în condiţii improprii existenţei.
Deși migranţii îngrijesc persoanele bolnave și oferă servicii esențiale, sunt primii care își pierd locul de muncă și ultimii care sunt recrutați, excluși din serviciile sociale esențiale, marginalizați pe nedrept ca purtători ai COVID-ului și, în cele mai extreme cazuri, prizonierii celor care profită de vulnerabilitatea lor. In UE, 13% dintre lucrătorii cheie care ocupă locuri de muncă esențiale sunt migranți, iar până la 1/3 dintre lucrătorii din domeniul îngrijirii și serviciilor casnice, lucrătorii din construcții şi mine, toți lucrătorii cheie, sunt născuți în străinătate (www.cnslr-fratia.ro).
In toată această perioadă pandemică, migranţii s-au confruntat cu dificultăți în depășirea xenofobiei și discriminării, în încercările de întoarcere acasă din cauza restricțiilor privind mobilitatea globală, precum și pentru a face față impactului scăderii remitențelor. In acest caz, eforturile comune în sprijinul acestui grup vulnerabil sub toate aspectele trebuie îndreptate spre respectarea principiului cooperării transfrontaliere și regionale consacrat în Pactul Global pentru o migrație sigură, ordonată și regulată, în vederea construirii unei comunități prospere, sănătoase și rezistente aşa cum apreciază şi grupul PPE în documentele sale de poziţie referitoare la migraţie (www.eppgroup.eu). Pactul global privind migrația este primul acord cuprinzător al Organizației Națiunilor Unite cu o abordare comună a migrației internaționale în toate dimensiunile sale. Integrarea migrației în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă oferă o oportunitate unică de a evalua implicațiile migrației asupra diferitelor probleme de dezvoltare și de a înțelege mai bine modul în care dezvoltarea afectează migrația și migranții. Referința centrală a migrației în Agenda 2030 se găsește în ținta 10.7, care apare cu obiectivul „Reducerea inegalităților în interiorul și între țări”. Evident, acest lucru necesită „facilitarea migrației și mobilității ordonate, sigure, regulate și responsabile, în special prin implementarea politicilor de migrație planificate și bine gestionate”. Insă, este clar că, atât migranții cât și fenomenul migrației au implicații directe în ceea ce priveşte punerea în aplicare a tuturor obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și a multora dintre obiectivele lor. Spre exemplu, ODD-urile și angajamentul de a nu lăsa pe nimeni în urmă și de a-i ajuta pe cei mai defavorizați şi vulnerabili nu pot fi realizate dacă migrația nu este luată în considerare în mod corespunzător. Arhitectura internațională în care operează OIM s-a ameliorat pe măsură ce discursul global asupra migrației și dezvoltării a evoluat. Odată cu aderarea la sistemul Națiunilor Unite în 2016, OIM a devenit, de asemenea, membru al Grupului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă, care are un mandat de a sprijini punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. De aceea, în prezent, OIM este responsabilă pentru definirea activităților și mandatului său în lumina Agendei 2030, iar prin activităților sale de sprijinire a statelor membre în îndeplinirea angajamentelor stabilite în Agenda 2030 şi prin participarea activă la dezbaterile globale privind migrația și dezvoltare durabilă, îşi aduce aportul la promovarea migraţie drept beneficiu al dezvoltării durabile a societăţii.
Acutizarea problematicii migraţiei în acest an pandemic, dincolo de atingerea ODD-urilor, relevă acţiunea solidară şi responsabilă a întregii lumi, iar răspunsul la întrebarea ce se poate face pentru migranţi trebuie fundamentat pe aceste valori. Spre exemplu, la nivel european, o creşterea a canalelor sigure şi regulate pentru solicitanţii de azil organizate printr-un sistem comun european de azil ar asigura o migraţie organizată şi eficientă în UE. De asemenea, organizarea unor tabere sigure şi decente, în care migranţii sunt trataţi în mod corespunzător, precum şi a unor procese rapide de relocare a refugiaţilor în UE şi de integrare (în primul rând prin acordarea dreptului de a munci) a acestora ar contribui la dezvoltarea UE prin utilizarea competenţelor şi abilităţilor migranţilor în domeniile specifice de activitate. Potrivit grupului PPE, procesele de integrare trebuie să fie incluse într-o politică de integrare consolidată fundamentată şi elaborată de fiecare stat membru în parte. De asemenea, conform grupului PPE ar trebui creată o platformă informatică menită să faciliteze schimbul de bune practici și de informații în vederea consolidării capacităților de coordonare ale EASO (biroul european de sprijin pentru azil) în demersul său de a sprijini statele membre în materie de transfer, relocare, capacități de formare și de informare.
Astfel că, la sfârşitul lunii septembrie 2020, Comisia Europeană a propus un nou pact privind migrația și azilul, care acoperă toate elementele necesare unei abordări europene cuprinzătoare în domeniul migrației. Grupul PPE solicitând încă din 2014 o astfel de abordare mai integrată a migraţiei la nivelul UE, precum şi o eficientizare a programelor de relocare și de protecție temporară a migranţilor (www.eppgroup.eu). Noul pact stabilește proceduri îmbunătățite și mai rapide în cadrul sistemului de azil și migrație și asigură echilibrul între principiile partajării echitabile a responsabilității și solidarității. Acesta este esențial pentru restabilirea încrederii între statele membre și în capacitatea Uniunii Europene de a gestiona migrația şi de a o transforma într-un motor al dezvoltării durabile a comunităţii europene. Grupul PPE afirmând, la sfârşitul lunii noiembrie, că este gata să lucreze pentru a obține un sistem mai puternic și mai eficient în ceea ce priveşte politica de migrație, bazată pe solidaritate. Aceasta deoarece grupul PPE doreşte să ofere protecţie celor care au cu adevărat nevoie de ea şi pentru asta consideră că migrația economică neregulată trebuie redusă. Potrivit grupului PPE cetățenii europeni se așteaptă ca Uniunea Europeană să vină cu soluții durabile și eficiente în materie de azil și migrație. Echipa de negociatori ai grupului PPE asumându-şi, în acest sens, responsabilitatea unei munci în forţă, cu abnegaţie şi dăruire pentru a realiza o politică europeană de migrație reformată cu un sprijin larg, punând astfel la punct un sistem de migrație mai sigur din punct de vedere juridic și mai echitabil (www.eppgroup.eu).
Aceasta deoarece s-a demonstrat faptul că atunci când este efectuată în bună ordine și în condiții de siguranță și umanitate, migrația este o expresie a oportunităților oferite de dezvoltarea umană. Oamenii pot migra pentru a beneficia și a le oferi familiilor lor oportunități economice, de angajare și educație mai bune. De altfel, între dezvoltare şi migraţie există o relaţie de interdependenţă evidentă. Astfel, contextele de dezvoltare care caracterizează locurile de viață, destinația și tranzitul pot influența resursele și oportunitățile disponibile migranților și comunităților afectate de migrație, precum și aspirațiile și motivațiile acestora. Migrația poate fi o strategie eficientă de dezvoltare personală și de reducere a sărăciei pentru migranți și familiile acestora. In condiții favorabile migrația contribui la îmbunătățirea bunăstării migranţilor prin venituri și consumuri mai mari, precum și acces la servicii de calitate mai bună. În perioade de criză, migraţia poate ajuta familiile prin consolidarea capacității lor de a face față șocurilor și riscurilor naturale, economice, politice și de securitate. De asemenea, pentru migranții aflați în situații vulnerabile (femei și fete, tineri, copii și copii neînsoțiți) migrația poate fi un factor de împuternicire care îi ajută să-și materializeze aspirațiile în domeniul profesional sau educațional. Interacțiunea dintre aceste două fenomene: migrație și dezvoltare este complexă și variază în funcție de context, iar impactul reciproc poate fi atât pozitiv, cât și negativ. Dezvoltarea poate favoriza migrația, iar migrația poate contribui în mod substanțial la dezvoltarea durabilă dacă este în mod corespunzător organizată și gestionată, conform unei viziuni de dezvoltare durabilă, mai ales într-un an marcat de o profundă criză multidimensională.
