Dan Scarlat
AUKUS – Australia, United Kingdom, United States (Australia, Marea Britanie, Statele Unite) acest nou acronim reprezintă o nouă alianță militară, formată din aceste trei state, anunțată la 15 septembrie 2021 și are ca scop promovarea securității în zona Indo-Pacifică. Deși nu a fost menționată direct, este clar că ținta este China, mai exact încetinirea, limitarea sau chiar oprirea creșterii influenței militare pe care Beijingul o are în zona asiatică.
Începând cu 1978 (Primăvara de la Beijing – o scurtă perioadă de implementare a politicilor economice liberale și deschidere către Vest), puterea și influența Chinei a crescut de la an la an. În prezent mulți argumentează că această influență acoperă o mare parte din continentul african, o bună parte din America Latină și în mod clar majoritatea Asiei. Fiind un stat comunist, era clar că la un moment dat va intra în ”conflict” cu statele democratice prezente în regiune și nu numai. Luând în calcul ritmul de creștere economică se estimează că până în 2030, PIB-ul Chinei va depăși cel al Uniunii Europene, fiind aproape dublu, depășind Statele Unite până în 2026.[1]
Această creștere economică a fost motorul principal și al dezvoltării militare, China, atingând statutul de super-putere mondială. Bugetul alocat apărării a crescut constant, atingând 209 mld. dolari în 2021, o creștere de 6,8% față de anul precedent[2]. Dacă în trecut, Armata Populară Chineză depindea de importurile din Rusia, în prezent este al doilea mare producător de arme din lume, după SUA, dar depășind Rusia.
Marina militară chineză a crescut considerabil în ultimii ani, în prezent depășind chiar Statele Unite ale Americii (fostul lider mondial) ca număr de vase militare, dar fiind totuși în urma Americii pe plan tehnologic, modernizarea flotei chineze ocupând de asemenea un rol major în cadrul doctrinei militare. Ultimul model de portavion chinez, Type 003, este în fazele finale de construcție, experții considerând că este similar portavioanelor americane moderne (diferența fiind că deține propulsie tradițională, nu nucleară)[3]. În ce privește submarinele, dacă în prezent se estimează că SUA deține 68 de submarine (aici incluzând cele cu propulsie nucleară, cele cu propulsie tradițională si cele cu capacități de lansare a rachetelor nucleare), fiind pe primul loc, urmată de China cu 66 de submarine, până în 2030, conform planurilor și proiecțiile ambelor state, China va deține peste 76 de submarine, depășind clar Statele Unite.
Luând în considerare ritmul de creștere al armatei chineze și în acest caz în special al forțelor navale, este de înțeles de ce ”proiectul” AUKUS a fost lansat.
Deși original, în 2016, Paris și Canberra încheiaseră un contract în valoare de 50 mld. euro prin care Franța se angaja să producă și să vândă Australiei, 12 submarine Barracuda cu propulsie tradițională pe o perioadă de 25 de ani[4], acest contract a întâmpinat dificultăți încă de la început. Pe langă piedicile pornite din cauza diferențelor ”culturale”, au existat si numeroase probleme de ordin financiar. Acest proiect de a înlocui submarinele Collins ale Australiei, care trebuiau retrase până în 2030, pornise inițial de la valoare de 36,5 mld. dolari, dar până în 2021 ajunsese la 66 mld. dolari, cu mult peste suma agreată la început. În mod asemănător, termenul de livrare crescuse simțitor, Australia fiind în postura de a nu deține o flotă de submarine militare tocmai în perioada în care tensiunile dintre Canberra si Beijing sunt la cote alarmante. Pentru a evita această situație, guvernul australian a anunțat la începutul anului că este forțat să refacă/modernizeze în totalitate 6 submarine Collin[5]. Și în ce privește mâna de lucru, dacă inițial 90% din producția de submarine Barracuda trebuia să aibă loc în Australia, generând 2800 de locuri de muncă, până în 2020, acest procent scăzuse la 60%, firma franceză ”Naval Group” sugerând că este posibil să scadă și mai mult deoarece industria navală australiană nu este la ”înălțime”[6].
În aceste condiții, deși anularea contractului este catalogată ca fiind o trădare de către partea franceză, posibilitatea ca aceasta sa devină o realitate a fost luată în calcul atât de către unii politicieni australieni cât și francezi[7].
AUKUS – presupune schimbul de informații și tehnologie în domenii cheie cum ar fi inteligența artificială, tehnologia cuantică, dar și achiziționarea de rachete de croazieră si rachete anti-navă. Cu toate acestea, punctul cheie îl reprezintă construcția submarinelor nucleare.
Statele Unite vor împărtăși tehnologia de propulsie nucleară cu Australia așa cum au făcut cu Marea Britanie în 1958 sub Acordul US-UK de Apărare Reciprocă. Astfel, Australia va achiziționa 8 submarine cu propulsie nucleară dar conform Prim-ministrului australian, Scott Morrison, nu va beneficia și de armament nuclear cu care să echipeze aceste submarin, cele 8 submarine urmând să fie construite în Adelaide, Australia. Submarinele nucleare sunt net superioare celor cu propulsie tradițională, în categorii cheie, cum ar fi silențiozitatea, fiind mult mai greu de detectat, raza de acțiune precum și capacitatea de a sta sub apă mai mult timp. În prezent, doar 6 state în lume dispun de submarine nucleare: Statele Unite, Marea Britanie, China, Rusia, Franța și India.
Deși la început reacția Franței a fost una furtunoasă, criticând în termeni duri Marea Britanie, Statele Unite și Australia, ajungând chiar să-și retragă ambasadorii de la Washington și Canberra, ultimele declarații ale Președintelui francez, Emmanuel Macron, par să indice o clarificare a situației, înțelegând că această nouă direcție abordată de SUA, nu avea ca scop să fure contractul dintre Australia si Franța, ci doar să contracareze influența crescândă a Beijingului în regiunea Indo-Pacifică. Conform acestuia, ”europenii trebuie să iasă din naivitate”[8], reiterând nevoia de autonomie strategică în cadrul Uniunii Europene.
Atât AUKUS cât si QUAD (QUAD – Quadrilateral Security Dialogue, dintre SUA, India, Japonia și Australia) sunt destinate promovării zonei ”libere și deschise[9]” în zona Indo-Pacifică, deși Beijingul nefiind specificat în mod clar, provocările la adresa securității în zona asiatică venind doar din partea Chinei și a dorinței acesteia de a-și spori influența. Astfel, cea mai importantă reacție este cea a Beijingului care a criticat intens acest nou parteneriat catalogându-l ca iresponsabil, iar aliații Statelor Unite având rolul de a acoperi dorințele hegemonice americane.
Cu toate acestea, Beijingul nu poate învinovăți pe nimeni. Dorințele de extindere teritorială, nenumăratele abuzuri la dresa drepturilor omului, încălcarea acordului ”One country, two systems” dintre China si Marea Britanie în ce privește Hong-Kong-ul, războiul comercial declarat Australiei la refuzul acesteia de a folosi tehnologia 5G a gigantului economic Huawei (susținut de către Beijing) precum și răspunsurile agresive atunci când a fost adus în discuție originea virusului COVID-19, au generat, așa cum era de așteptat, reacții din partea statelor cu valori democratice.
Rămâne de văzut reacția Uniunii Europene în aceste circumstanțe, deoarece este clar că politica externă americană se îndreaptă către Asia și în special către blocarea Chinei, aceasta fiind considerată principalul pericol, în special datorită statutului de super-putere pe care statul asiatic l-a dobândit în ultimii ani. UE trebuie să înțeleagă că nu se poate sprijini pe SUA de fiecare dată când apar probleme, fiecare parte având interesele sale de urmat, Statele Unite având rolul de partener strategic, nu de susținător necondiționat.
[1] Rezultatele obţinute de PIB-ul chinez în 2020 arată că Statele Unite îşi vor pierde locul de principală economie a planetei mai devreme decât se crezuse până acum: China ar putea deveni cea mai mare economie la nivel mondial până în 2026 (zf.ro)
[2] Understanding China’s 2021 Defense Budget | Center for Strategic and International Studies (csis.org)
[3] China’s New Aircraft Carrier Is In Same League as US Navy’s Ford Class – Naval News
[4] Why the Australia-France submarine deal collapse was predictable (theconversation.com)
[5] Labor says refit of ageing submarine fleet should have been locked in six years ago (smh.com.au)
[6] Why Australia wanted out of its French submarine deal – POLITICO
[7] Australian documents showed French submarine project was at risk for years | Reuters
[8] Macron wants Europeans to boost defense, be ‘respected’ (msn.com)
[9] Biden to host leaders of Australia, India, Japan at White House next week | Reuters
