de Adrian Stănescu
Publicarea de către Comisia Europeană la 20 iulie a Raportului din 2021 privind statul de drept în statele membre, și cu precădere capitolul dedicat României (31 pagini), inclusiv un substanțial subcapitol referitor la Mecanismul de Verificare și Control, a stârnit un firesc interes la București. Reacțiile s-au înscris într-un registru destul de larg, de la contestatarii de serviciu ai Uniunii Europene și până la crearea unor orizonturi de așteptare oarecum nejustificate. Ce surprinde însă neplăcut este faptul că majoritatea celor ce au exprimat puncte de vedere nu fac referiri concrete la documentul Comisiei Europene lansând în felul aceste simple speculații de natură politică partizană.
Conform ec.europa.eu ” Raportul constituie elementul central al mecanismului privind statul de drept. Mecanismul este un ciclu anual menit să promoveze statul de drept și să prevină apariția sau agravarea problemelor. Obiectivul este de a se concentra pe o mai bună înțelegere și conștientizare a problemelor și a evoluțiilor semnificative, precum și de a identifica amenințările la adresa statului de drept și de a ajuta statele membre să găsească soluții cu sprijinul Comisiei și al celorlalte state membre. De asemenea, mecanismul le permite statelor membre să facă schimb de bune practici, să dialogheze și să desprindă învățăminte din experiențele lor.
Obiectivul mecanismului este unul preventiv. Acesta este distinct de celelalte elemente din setul de instrumente ale UE pentru asigurarea respectării statului de drept și completează, fără a le înlocui, mecanismele de care dispune UE în temeiul tratatelor pentru a rezolva problemele mai grave legate de statul de drept cu care se confruntă statele membre”.
Referitor la România documentul, în rezumat, afirmă: ” De la aderarea României la UE în 2007, Comisia a monitorizat reformele realizate în această țară în domeniul justiției și al luptei anticorupție prin intermediul mecanismului de cooperare și de verificare (MCV), un cadru important de urmărire a progreselor în aceste domenii. MCV va continua în paralel cu mecanismul privind statul de drept, la care România participă la fel ca orice alt stat membru, până când toate obiectivele de referință vor fi îndeplinite. Guvernul propune reforme menite să răspundă preocupărilor exprimate în urma modificărilor aduse legilor justiției în perioada 2017-2019; aceste modificări au fost criticate din cauza impactului negativ asupra independenței, calității și eficienței justiției. Într-o hotărâre pronunțată la 18 mai 2021, Curtea de Justiție a UE a examinat mai multe aspecte ale acestor reforme și a confirmat aceste preocupări, în special în ceea ce privește Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Un proiect de lege privind desființarea acestei secții este în prezent în dezbatere în Parlament. A fost inițiată o procedură legislativă pentru modificarea legilor justiției. Deficitul de resurse umane s-a accentuat întrucât nu s-au recrutat noi magistrați și un număr semnificativ de magistrați s-au pensionat. Acest deficit a sporit presiunea asupra magistraților, cu implicații asupra calității și eficienței justiției. Cadrul instituțional de combatere a corupției este cuprinzător, dar pentru a fi eficace va fi necesară o voință politică susținută, de amploarea celei asumate de Guvern. Adoptarea unei noi strategii anticorupție pentru perioada 2021-2025 reprezintă o prioritate-cheie. Eficacitatea investigării și sancționării cazurilor de corupție la nivel mediu și înalt s-a îmbunătățit, confirmând bilanțul anterior. Direcția Națională Anticorupție a obținut rezultate mai bune, deși modificările aduse legilor justiției în perioada 2017-2019 continuă să reprezinte un obstacol major în calea bunei sale funcționări. Este în continuare necesar să se modifice codurile. Vor exista obstacole tot mai mari și insecuritate juridică în lupta anticorupție dacă nu se vor găsi soluții legislative și strategice solide pentru deciziile Curții Constituționale. Intensificarea cooperării instituționale în contextul alegerilor din 2020 ar putea marca o schimbare de abordare în ceea ce privește integritatea persoanelor care exercită funcții elective publice. Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate este, în continuare, pe deplin operațională, iar sistemul electronic PREVENT de prevenire a conflictelor de interese este eficace. Deși au fost instituite garanții legale cu privire la libertatea și pluralismul mass-mediei, există în continuare preocupări legate de punerea în aplicare și asigurarea respectării cadrului legislativ existent, în special în ceea ce privește accesul la informații. Consiliul Național al Audiovizualului nu dispune încă de resursele necesare pentru a-și îndeplini integral sarcinile, iar activitatea sa a fost afectată de faptul că unora dintre membrii le-au expirat mandatele. În continuare, transparența cu privire la identitatea persoanelor care dețin instituțiile mass-media nu este deplină. Mass-media poate fi predispusă la presiuni politice, în special atunci când veniturile depind de publicitatea comandată de instituții ale statului. Se înregistrează în continuare procese împotriva jurnaliștilor de investigație pentru publicarea de articole cu caracter presupus defăimător. În contextul pandemiei de COVID-19, mass-media a primit sprijin prin intermediul fondurilor alocate pentru campaniile mediatice guvernamentale menite să prevină răspândirea virusului. Există în continuare preocupări cu privire la stabilitatea și predictibilitatea legislației, întrucât aceasta este modificată des, iar cadrul legislativ care rezultă în urma acestor modificări poate conține prevederi contradictorii, precum preocupări și cu privire la utilizarea limitată a evaluărilor impactului. După referendumul din mai 2019, nu s-au adoptat ordonanțe de 2 urgență semnificative în domeniul justiției. În contextul pandemiei de COVID-19 s-a instituit starea de alertă, cu un control parlamentar sporit. După hotărârea Curții de Justiție a UE din 18 mai 2021 privind mai multe aspecte ale legilor justiției, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie la 8 iunie 2021 care stârnește îngrijorări majore întrucât pune sub semnul întrebării principiul supremației dreptului UE”…
De justificat interes sunt considerațiile cuprinse în raport privind Mecanismul de Verificare și Control: ” Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV) a fost instituit la aderarea la Uniunea Europeană în 2007, cu titlu tranzitoriu, pentru a facilita eforturile continue ale României de ași reforma sistemul judiciar și de a intensifica lupta împotriva corupției . În concordanță cu decizia de instituire a mecanismului și astfel cum a subliniat Consiliul, MCV se va încheia atunci când toate obiectivele de referință aplicabile României vor fi îndeplinite în mod satisfăcător. În rapoartele sale din ianuarie 2017, Comisia a adoptat o evaluare cuprinzătoare a progreselor realizate de România în cei zece ani care au trecut de la instituirea MCV. Comisia a definit, de asemenea, o traiectorie care ar permite încheierea mecanismului, bazată pe 12 recomandări-cheie finale. Pentru ca obiectivele MCV să fie considerate îndeplinite, este suficient să se dea curs acestor recomandări și să nu se inverseze cursul progreselor înregistrate prin acțiuni ulterioare. Raportul din noiembrie 2018 a concluzionat că unele acțiuni au inversat sau au pus sub semnul întrebării ireversibilitatea progreselor și că trebuie făcute opt recomandări suplimentare. Cel mai recent raport MCV al Comisiei, adoptat în iunie 2021, a evaluat progresele înregistrate în ceea ce privește cele 12 recomandări din ianuarie 2017 și cele opt recomandări suplimentare din noiembrie 2018. Acel raport a concluzionat că, de la ultimul raport MCV din 2019, parametrii obiectivelor de referință ale MCV au înregistrat o tendință pozitivă clară și a salutat faptul că în 2021 s-a dat un nou impuls puternic reformei și remedierii regreselor din perioada 2017-2019. Rezultatul este că s-au înregistrat progrese în ceea ce privește toate recomandările rămase în cadrul MCV și multe dintre acestea sunt pe cale de a fi îndeplinite dacă ritmul progreselor rămâne constant” .
Aducând în atenție aceste largi extrase din Raport, desigur doar o mică parte, nu facem decât să oferim baza documentară spre a înțelege mai bine sensul dcomentului – nimeni nu condamnă pe nimeni – dar și necesitatea imperioasă de a fi tratat cu maximă seriozitate. Avertismente, formulate diplomatic există.
