de Adrian Stănescu
La începutul lunii iulie a devenit public un proiect la care inițiatorii, cu toții adversari declarați ai actualului mod de funcționare a Uniunii Europene și nu numai atât, au lucrat de mai multă vreme. 16 partide populiste şi de extrema-dreapta din ţări membre ale UE au semnat pe 2 iulie o declaraţie comună prin care cer o reformă profundă a Uniunii Europene, întrucât aceasta, „în loc să protejeze Europa şi moştenirea ei, devine ea însăşi sursă de probleme şi anxietate”, relatează Euractiv.
Astfel, conform celei mai autorizate surse – rassemblementnational.fr „Într-un moment în care globaliștii și europeniștii, dintre care (președintele francez) Emmanuel Macron este principalul reprezentant în Franța, lansează Conferința privind viitorul Europei care are ca scop creșterea puterii organismelor europene, Acordul de astăzi este piatra de temelie pentru a construi o mare alianță în Parlamentul European” … „folosirea structurilor politice şi a legii pentru a crea un superstat european şi noi structuri sociale este manifestarea unei inginerii sociale periculoase şi invazive cunoscute din trecut, care ar trebui să provoace rezistenţă legitimă”; … „Hiperactivitatea moralistă pe care am văzut-o în ultimii ani în cadrul instituţiilor UE a avut drept rezultat tendinţa periculoasă de a impune un monopol ideologic”;… „Pentru a opri şi inversa această tendinţă, este necesar să se creeze, pe lângă principiul existent al atribuirii, un set de competenţe inviolabile ale statelor membre ale Uniunii Europene şi un mecanism adecvat de protecţie a acestora cu participarea instanţelor constituţionale naţionale sau organismelor echivalente. Toate încercările de a transforma instituţiile europene în organisme care au prioritate faţă de instituţiile constituţionale naţionale creează haos, subminează sensul tratatelor, pun sub semnul întrebării rolul fundamental al constituţiilor statelor membre, astfel încât disputele rezultate cu privire la competenţe sunt, de fapt, soluţionate prin impunerea brutală a voinţei entităţilor mai puternice din punct de vedere politic asupra celor mai slabe ”; … „Acest lucru distruge baza pentru funcţionarea comunităţii europene ca una a naţiunilor libere”.
Documentul este semnat de Jarosław Kaczyński (PiS, Polonia), Giorgia Meloni (Fraţii Italiei), Santiago Abascal (VOX, Spania), Viktor Orbán (Fidesz, Ungaria), Matteo Salvini (Liga, Italia), Marine le Pen (RN, Franţa), respectiv alte partide de dreapta din Bulgaria (VMRO), Austria (FPÖ), Belgia (Vlaams Belang), Danemarca (Dansk Folkeparti), Estonia (EKRE), Finlanda (Perussuomalaiset), Grecia (Ellinikí Lýsi), Olanda (Ja21), Lituania (Lietuvos lenkų rinkimų akcija) şi România (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat), conform adevarul.ro.
Chiar dacă documentul se încheie cu chemarea ”să reformăm împreună Uniunea pentru viitorul Europei”, nu există nici o îndoială că textul propus este exact contrariul. De ce?
Experiența ultimilor peste 130 de ani de istorie europeană arată cu limpezime unde a dus exacerbarea unui patriotism\naționalism fără limite raționale. Părinții Uniunii Europene – De Gasperi, Robert Schuman, Konrad Adenauer, dar au fost și alții, oameni care au trăit intens nu unul ci două războaie mondiale au realizat deplin unde duce naționalismul nelimitat promovat în locul patriotismului decent și mereu atent la vecinul de alături. Nu lipsit de sens i-am amintit în acest cadru pe cei trei; cu toții au fost politicieni creștin-democrați, curentul politic de la care se reventică în principal Partidul Popular European. Cu atât mai mare este responsabilitatea popularilor europeni în a adopta poziții ferme față de asemenea devieri naționaliste ce pun în discuție chiar fundamentele Uniunii Europene, desigur sub un verbiaj ”reformator”.
Uniunea Europeană s-a dovedit a fi ”bună” când a asigurat cel mai mare progres economic pe care l-a cunoscut Europa de când există ca atare dar se arată a fi ”rea” atunci când cere respectarea unor principii acceptate unanim atunci când statele au aderat la construcția comunitară. Interese, putem să le numim meschine, de politică internă conjuncturală s-au transformat într-un verbiaj populist prin care au ieșit în evidență liderii politici din Ungaria și Polonia, singurii dintre semnatari care se află la putere.
Fără a acorda o semnificație exagerată acțiunii politice la care ne-am referit, nu trebuie neglijat impactul negativ pe care asemenea mesaje le pot avea în momente de criză. Și Europa trece printr-o criză. Istoria europeană a arătat la ce consecințe putem asista dacă gestionarea unor situații potențial destabilizatoare nu este corespunzătoare și multilaterală.
