Manoela Popescu
În contextul crizei pandemice, măsurile luate de autoritățile naționale din întreaga lume pentru a preveni răspândirea virusului au avut și continuă să aibă consecințe grave în ceea ce privește respectarea drepturilor omului. Aceasta deși există instrumente legale care protejează drepturile omului și care sunt aplicabile în fața instanțelor judecătorești și care au putut și pot fi mobilizate pentru a verifica legalitatea și proporționalitatea respectivelor măsuri. Această situație a generat multe întrebări cu privire la respectarea libertăților și drepturilor, mai ales în contextul conflictului dintre dreptul la sănătate, pe de o parte, și alte drepturi economice, sociale și culturale, pe de altă parte. De aceea, pe lângă supravegherea parlamentară, intervenția sistemului judiciar este absolut necesară atât pentru a spori legitimitatea măsurilor contra-pandemice, cât și pentru a preveni pericolele asociate acestora.
Conform articolului 21 din TUE acțiunea Uniunii se ghidează după democrație, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității și respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și de dreptul internațional. Ca atare, unul dintre obiectivele strategice ale UE este asigurarea faptului că toată lumea se poate bucura în mod eficient de drepturile omului. Respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului sunt toate valori fundamentale ale Uniunii Europene și ale politicii externe și de securitate comune a UE.
Astfel, în context pandemic, la 7 decembrie 2020, Uniunea Europeană a adoptat o „lege Magnitsky” europeană care permite sancționarea persoanelor fizice sau juridice, de stat sau nu, care au încălcat drepturile omului. La prima vedere pare o nouă armă care se va aplica indiferent de naționalitatea celor care au încălcat drepturile omului sau de țara în care au fost comise abuzurile și care ar trebui să permită UE să își consolideze rolul și importanța pe scena internațională și capacitatea sa de a apăra drepturile omului în lume (www.touteleurope.eu). Aceasta deoarece, pe măsură ce se apropia Ziua Drepturilor Omului, pe 10 decembrie 2020, Uniunea Europeană și statele sale membre își reafirmau angajamentul ferm de a promova și proteja drepturile omului în întreaga lume.
Instituirea regimului global de sancțiuni pentru drepturile omului al UE este o inițiativă importantă care arată hotărârea UE de a-și consolida rolul în combaterea încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor asupra omului în lume. Categoric, este în primul rând responsabilitatea statelor să respecte, să protejeze și să asigure punerea efectivă în aplicare a drepturilor omului. Realitatea este că, mai ales în context pandemic, asistăm la încălcări și abuzuri grave ale drepturilor omului în multe părți ale lumii și, de cele mai multe ori, fără consecințe pentru cei care le comit. Genocidul, crimele împotriva umanității, tortura, sclavia, uciderea extrajudiciară, violența sexuală și de gen, disparițiile forțate, arestările sau detențiile arbitrare și traficul de persoane sunt acte inacceptabile pentru societatea omenească. În acest context, prioritatea cheie pentru UE o reprezintă oprirea încălcărilor și abuzurilor drepturilor omului din întreaga lume.
Astfel că, regimul global al UE privind sancțiunile pentru drepturile omului oferă acesteia un instrument suplimentar care să îi permită să apere drepturile omului mai concret și în mod direct. Dar ce presupune acest regim global al UE privind sancțiunile în domeniul drepturilor omului ? Acesta vizează persoanele și entitățile responsabile sau care participă la încălcări sau abuzuri grave ale drepturilor omului, precum și persoanele și entitățile asociate acestora. În același timp, poate viza actori de stat și nestatali. Drept urmare, autorilor și complicilor lor li se poate interzice intrarea pe teritoriul UE, activele lor în UE pot fi înghețate, iar cetățenilor UE li se poate interzice să-și facă propriile dispoziții de fonduri și resurse economice. Evident, regimul global al UE privind sancțiunile pentru drepturile omului nu vizează nici o țară anume, putând aborda încălcări grave ale drepturilor omului și abuzuri oriunde în lume, chiar și atunci când aceste acte sunt comise peste granițe. Regimul global al UE privind sancțiunile pentru drepturile omului completează regimurile de sancțiuni geografice care vizează combaterea încălcărilor și abuzurilor drepturilor omului. Aceasta deoarece sancțiunile singure nu pot preveni sau opri aceste acte. Sancțiunile urmăresc să modifice comportamentul unui actor și să descurajeze încălcările și atacurile grave la adresa drepturilor omului. Aplicarea acestora va fi în concordanță cu abordarea generală a UE în domeniul politicii externe. În acest context, UE își va folosi toate instrumentele politice și financiare pentru a avansa și proteja în continuare drepturile omului, așa cum este prevăzut în Planul de acțiune pentru drepturile omului și democrație (2020-2024), care a fost adoptat recent (www.eu2020.de).
Retrospectiv, la 9 decembrie 2019, Consiliul a salutat lansarea de către Înaltul Reprezentant a lucrărilor pregătitoare menite să stabilească un regim cuprinzător al UE pentru adoptarea de măsuri restrictive ca răspuns la încălcări grave ale drepturilor omului. La 17 noiembrie 2020, Consiliul a aprobat concluziile privind Planul de acțiune al UE pentru drepturile omului și democrație 2020-2024, care stabilește nivelul de ambiție și prioritățile UE în acest domeniu în relațiile sale cu toate țările terțe. Republica Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Albania, țările candidate, Bosnia și Herțegovina, Norvegia, țară AELS membră a Spațiului Economic European, precum și Ucraina, se aliniază cu această declarație (www.consilium.europa.eu).
În planul său de acțiune, UE și-a declarat hotărârea de a institui un nou regim global de sancțiuni orizontale în domeniul drepturilor omului pentru a combate încălcările și abuzurile grave în lume în ceea ce privește drepturile omului.
Potrivit grupului PPE, acest nou regim global al UE privind sancțiunile pentru drepturile omului ar trebui să facă parte dintr-o strategie coerentă și clară, deoarece devine o completare esențială a setului UE de instrumente privind drepturile omului și politica sa externă. Parlamentul European ar dori să aibă o utilizare eficientă și consecventă a regimului de sancțiuni, cu decizii în Consiliu luate prin vot cu majoritate calificată. Conform grupului PPE, votul majoritar ar putea consolida rolul UE ca actor global în domeniul drepturilor omului (www.eppgroup.eu).
Creată în 2020, Legea UE Magnitsky este un nou instrument care permite Uniunii Europene să sancționeze pe cei care încalcă drepturile omului la nivel mondial. Acesta vizează crimele împotriva umanității și alte încălcări grave ale drepturilor omului, precum tortura, arestările arbitrare sau detențiile, uciderile extrajudiciare sau sclavia. Aceasta deoarece, în vara anului 2020, două evenimente au dezvăluit neajunsurile politicii externe europene în apărarea drepturilor omului. În primul rând este cazul otrăvirii activistului rus Alexeï Navalny, când UE s-a străduit să reacționeze la fel de repede și puternic la fel ca în cazul represiunii violente a mișcării de protest din Belarus, când Uniunea Europeană a luat poziții puternice.
În timpul discursului său privind starea Uniunii din septembrie 2020, Ursula von der Leyen a făcut însăși această observație: „Fie că în Hong Kong, Moscova sau Minsk, Europa trebuie să ia o poziție clară și rapid […] Europa trebuie să reacționeze mai ferm la evenimentele care se desfășoară în scena internațională” (ec.europe.eu). Această concluzie a determinat Comisia să anunțe pregătirea unei „legi Magnitsky” europene, un nou instrument menit să consolideze apărarea drepturilor omului. În noiembrie 2020, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au propus, prin urmare, să lărgească gama de sancțiuni puse la dispoziție de UE. Legea europeană Magnitsky face parte dintr-o lungă istorie europeană de apărare a drepturilor omului, un element constitutiv al identității UE, așa cum este prevăzut la articolul 2 din TUE. În același timp, cum Ursula von der Leyen, în prezentarea orientărilor sale politice, a cerut o Europă „mai ambițioasă acasă pentru a prelua conducerea pe scena europeană”, Legea europeană Magnitsky reprezintă una dintre orientările majore ale mandatului de președinte al Comisiei Europene. O ambiție la care răspunde programul strategic 2019-2024 al Consiliului European, reamintind necesitatea ca UE să „își apere valorile și modul de viață și să contribuie la modelarea viitorului planetei” (ec.europa.eu).
Până în prezent, UE ar putea impune în principal sancțiuni sectoriale și teritoriale (de exemplu, împotriva industriei nucleare din Iran). În plus, această nouă „lege europeană Magnitsky” propune introducerea de sancțiuni împotriva persoanelor și entităților responsabile sau implicate în încălcări grave ale drepturilor omului. Comparativ cu regimul global deja în vigoare, această nouă armă face posibilă adaptarea sancțiunilor și disocierea statelor de autorii acestor acte condamnate. Astfel, vor putea fi vizate persoanele implicate peste tot în lume, chiar dacă faptele nu sunt comise în țara lor de origine. Un dispozitiv care oferă mai multă flexibilitate prin simpla constrângere a unei persoane și nu a unei țări, evitând astfel prejudicierea populației civile din țările de origine ale persoanelor în cauză. Acest nou instrument ar trebui să permită Uniunii să acționeze mai rapid și mai eficient în cazul unor încălcări grave ale valorilor sale.
Pe 7 decembrie 2020, miniștrii de externe au aprobat noul regim global de sancțiuni al UE, valabil trei ani. Dar de ce acest regim global de sancțiuni al UE se numește „lege europeană Magnitsky”? Deoarece, acest regim global de sancțiuni este inspirat în mare măsură de legea americană cunoscută sub denumirea de „actul Magnitsky” („Abrogarea Rusiei și Moldovei Jackson-Vanik și Actul de responsabilitate al statului de drept al Sergei Magnitsky”) adoptat de Congresul american și promulgat de președintele Barack Obama în decembrie 2012. Legile Magnitsky i-au vizat pe cei responsabili de moartea lui Serghei Magnitsky, un avocat rus care a murit în 2009 în arest preventiv după ce a fost torturat, pentru că a expus un caz masiv de corupție în care au fost implicați oficiali ai Ministerului de Interne din Rusia. Abordând inițial lupta împotriva corupției, legea a fost extinsă la lupta împotriva drepturilor omului (www.touteleurope.eu).
Datorită acestei legi Magnitsky, Uniunea Europeană speră totuși să schimbe comportamentul actorilor și să exercite presiuni asupra statelor terțe care încalcă drepturile omului în lume pentru a descuraja încălcările grave și atacurile asupra libertăților fundamentale. De asemenea, acest nou instrument, ar trebui să fie mobilizat pentru prima dată împotriva Rusiei. De fapt, în contextul afacerii Navalny, miniștrii de externe ai Uniunii Europene au convenit, pe 22 februarie 2021 cu privire la punerea în aplicare a sancțiunilor împotriva a patru demnitari de rang înalt de la Kremlin, care au fost aplicate pe 1 martie 2021.
Astfel că, în prezent, vorbim de „legea europeană Magnitsky” pentru a desemna regimul global de sancțiuni al Uniunii Europene. Cu toate acestea, regimul european se concentrează doar asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului și nu combate corupția, spre deosebire de legislația SUA (www.touteleurope.eu). În Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2021 referitoare la regimul mondial de sancțiuni în materie de drepturi ale omului (Legea Magnitsky a UE) se precizează că Statele Unite, Canada și Regatul Unit au adoptat regimuri de sancțiuni similare. Ca atare, cooperarea dintre țările care împărtășesc aceeași viziune și aceleași valori în domeniul drepturilor fundamentale, democrației și statului de drept va face ca aplicarea sancțiunilor specifice să fie mai coordonată și, prin urmare, mai eficace.
În primă săptămână a lunii iulie a.c., deputații europeni au evaluat funcționarea noului regim global al UE privind sancțiunile pentru drepturile omului (Legea Magnitsky a UE), iar grupul PPE, forța motrice din spatele creării sale, consideră că este loc de îmbunătățire. Astfel, credința grupului PPE este că domeniul de aplicare al regimului ar trebui extins pentru a include corupția. Purtătorul de cuvânt al grupului PPE pentru drepturile omului, Isabel Wiseler-Lima, a explicat de ce grupul PPE dorește să includă corupția pe lista acțiunilor pedepsite atunci când se revizuiește regimul global de sancțiuni al UE. Motivul este faptul că, dat fiind impactul devastator pe care îl are corupția asupra drepturilor omului, este important ca problemele legate de corupție să fie incluse pe lista sancțiunilor. Iar pentru a obține maximum de eficiență din această perspectivă, este crucial ca UE să lucreze împreună cu Statele Unite și cu cât mai multe alte democrații în vederea adoptării de măsuri concrete. De asemenea, nu trebuie lăsați nepedepsiți cei care sponsorizează financiar abuzurile asupra drepturilor omului, a precizat McAllister, în numele grupului PPE. În plus, votul cu majoritate calificată ar trebui să fie introdus și atunci când se adoptă sancțiuni (www.eppgroup.eu). De altfel, este cunoscut faptul că în Comunicarea Comisiei din 19 ianuarie 2021 intitulată „Sistemul economic și financiar european: promovarea deschiderii, a solidității și a rezilienței” sunt prezentate măsurile de îmbunătățire a eficacității sancțiunilor UE, garantând că acestea nu sunt eludate sau subminate și instituind un registru de schimb de informații privind sancțiunile, precum și o foaie de parcurs pentru trecerea de la detectarea nerespectării sistemice a sancțiunilor UE la proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (ec.europa.eu).
Clar, singure, sancțiunile nu pot preveni sau opri actele de încălcare a drepturilor omului, dar ale pot să modifice comportamentul entităților și să descurajeze încălcările și atacurile grave.
