Manoela Popescu
Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului ca urmare a inundațiilor majore care au lovit Europa centrală în 2002. Acest Fond oferind asistență financiară statelor membre și țărilor în curs de aderare afectate de dezastre naturale majore sau regionale sau de urgențe de sănătate publică majoră. Totodată, FSUE reprezintă adevărata valoare adăugată a UE, prin faptul că demonstrează solidaritatea cu persoanele care trăiesc în regiunile UE afectate de astfel de dezastre. Această solidaritate se reflectă în mobilizarea resurselor financiare suplimentare pentru a acoperi o parte din cheltuielile publice; cheltuieli care urmează să fie suportate de statele care se confruntă cu dezastre și a căror amploare justifică intervenția la nivel european. Pentru grupul PPE, solidaritatea între statele membre nu este o opțiune, ci este de fapt un pilon al valorilor UE, așa cum este prevăzut la articolul 3 din tratatul menționat anterior. Se poate spune că solidaritatea este și o obligație a UE care decurge, printre altele, din articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Prin Rezoluția Parlamentului European (PE) din 17 aprilie 2020 privind acțiunea coordonată a UE de combatere a pandemiei COVID-19 și consecințele acesteia, grupul PPE a subliniat importanța solidarității în strategia de luptă împotriva virusului ucigaș și a consecințelor acestuia.
Fondul de solidaritate al Uniunii Europene a fost revizuit pe 24 martie 2021, printr-un raport din proprie inițiativă al Comisiei pentru dezvoltare regională a PE, ca urmare a unui sondaj realizat la începutul acestui an. Conform respectivului sondaj, două treimi dintre cetățenii UE consideră că Uniunea Europeană ar trebui să aibă mai multe competențe pentru a face față crizelor neașteptate, cum ar fi COVID-19, și mai mult de jumătate consideră că UE ar trebui să aibă mai multe resurse financiare pentru a face față acestor crize, iar statele membre ar trebui să acționeze în consecință într-un spirit de solidaritate.
Mai mult decât atât, schimbările climatice, pierderea uriașă a biodiversității cauzată de al șaselea val de dispariție a speciilor și poluarea masivă a mediului (cauzată de activitățile umane) perturbă ecosistemul lumii într-o asemenea măsură încât mulți oameni de știință descriu timpul nostru ca fiind Epoca antropocenică (www.europarl.europa.eu). De aceea, prin Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, între 2002 și 2020, s-a acordat asistență la aproximativ o sută de dezastre naturale din 23 de state membre și într-o țară în curs de aderare, totalizând aproximativ 6,6 miliarde EUR (www.europarl.europa.eu).
Se așteaptă ca aceste dezastre să crească până în 2030 atât ca număr, cât și ca intensitate. Mai mult, riscul dezastrelor naturale a devenit acum sistemic, iar Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru acest lucru și să își consolideze măsurile de prevenire și de remedierea a acestor dezastre atunci când apar. De aceea, grupul PPE solicită Comisiei printr-un raport (care va fi susținut luni 17 mai 2021 și votat marți, 18 mai 2021 în PE) să exploreze căile pentru reducerea birocrației și asigurarea „acțiunii și ajutorului rapid” în regiunile și țările afectate de dezastre. Subliniind rolul fundamental al Fondului în îmbunătățirea pregătirii și prevenirii riscurilor grupul PPE solicită, de asemenea, ca resursele Fondului să fie utilizate drept mijloacele necesare pentru a îmbunătăți reziliența Europei în fața schimbărilor climatice, mai degrabă decât să reacționeze pur și simplu la consecințe.
Scopul inițial al Fondului de solidaritate al UE era de a oferi asistență financiară rapidă statelor membre UE și țărilor în curs de aderare în caz de dezastre naturale majore atât la nivel național, cât și regional, rezultate din inundații, furtuni, cutremure, erupții vulcanice, incendii forestiere sau secetă. Un dezastru natural este considerat „major” dacă are ca rezultat daune directe estimate la peste 3 miliarde EUR (prețuri din 2011) sau mai mult de 0,6% din venitul național brut (VNB) al statului beneficiar. „Dezastru natural regional” este, de asemenea, definit, ca însemnând orice dezastru natural dintr-o regiune, care are ca rezultat daune directe care depășesc 1,5% din produsul intern brut (PIB) al acelei regiuni. În cazul regiunilor ultraperiferice, în sensul articolului 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acest ultim prag este stabilit la 1% din PIB-ul regional.
Ca răspuns la răspândirea pandemiei de COVID-19, în martie 2020, Comisia a propus extinderea domeniului de aplicare a Fondului pentru a acoperi urgențele majore de sănătate publică. În consecință, Comisia a decis să stabilească criteriul pentru mobilizarea asistenței din Fondul de solidaritate al UE la jumătate din pragul pentru dezastrele naturale, adică 0,3% din VNB sau 1,5 miliarde de EUR. Această propunere, aprobată de PE la 26 martie 2020, pe baza unei proceduri urgente, și de Consiliu la 30 martie 2020, a fost publicată în Jurnalul Oficial la 31 martie 2020.
Ca atare, prin Regulamentul (UE) 2020/461 din 30 martie 2020, nu numai că a fost extins domeniul de aplicare al Regulamentului din 2002 pentru a acoperi urgențele majore de sănătate, dar a luat act și de nivelul insuficient și inadecvat al plăților în avans, ridicându-le de la 10 % până la 25% din contribuția estimată din Fond, cu o nouă sumă maximă de 100.000.000 de EUR. La 27 mai 2020, Comisia a prezentat o propunere revizuită pentru cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027, care prevedea revenirea la o alocare bugetară anuală maximă de 1 miliard EUR la prețurile din 2018. Însă, în acordul privind CFM 2021-2027, Fondul de solidaritate a fost combinat cu rezerva de ajutor de urgență (EAR) în cadrul unui nou pachet de „Rezervă de solidaritate și ajutor de urgență” (SEAR). Acest pachet poate fi utilizat pentru a răspunde, în temeiul FSUE, la situațiile de urgență cauzate de dezastre majore în statele membre sau țările în curs de aderare, dar și pentru a face față rapid nevoilor urgente specifice din Uniune sau din țări terțe, în special în cazul unor crize umanitare. Suma anuală a SEAR este stabilită la 1.200 milioane de EUR (prețuri 2018).
În 2020, FSUE a pus la dispoziția Croației 683,7 milioane de euro ca urmare a efectelor devastatoare ale cutremurului din Zagreb și din împrejurimi și 7 milioane de euro Poloniei pentru a sprijini eforturile sale de reconstrucție în urma inundațiilor din voievodatul Podkarpackie. Iar în 2021, Comisia a autorizat deja plăți în avans către Franța și Grecia în urma unor dezastre regionale care au afectat teritoriile țărilor respective.
La data de 11 mai 2001, conform propunerii de decizie a PE și a Consiliului, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene a fost mobilizat pentru a oferi asistență Greciei și Franței în ceea ce privește dezastrele naturale și Albaniei, Austria, Belgia, Croația, Cehia, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Muntenegru, Portugalia, România, Serbia și Spania în legătură cu o urgență de sănătate publică.
În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și cu articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2020/461 suma maximă care poate fi mobilizată de Fondul de solidaritate al Uniunii Europene până la 1 septembrie 2021 este de 477.543.750 de EUR. În conformitate cu articolul 4a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2012/2002, suma de 50.000.000 de EUR a fost deja înscrisă în bugetul general pentru exercițiul financiar 2021 (în angajamente și plăți) pentru plata avansurilor. În plus, o sumă de 47.981.598 de EUR din alocarea pentru 2020 nu a fost utilizată până la sfârșitul anului și este reportată pentru 2021. Prin urmare, suma maximă disponibilă în cadrul FSUE în acest moment pentru anul în curs este de 525.525.348 de EUR, ceea ce este suficient pentru a acoperi nevoile statelor care cer ajutorul UE (ec.europa.eu).
Se cunoaște faptul că, la 29 octombrie 2020, Grecia a depus o cerere de mobilizare a Fondului, în urma inundațiilor din august 2020 din Sterea Ellada. Apoi, la 9 decembrie 2020, Grecia a depus o altă cerere de mobilizare a Fondului, ca urmare a daunelor cauzate de ciclonul Ianos în septembrie 2020, care au afectat regiunile Ionia Nisia, Sterea Ellada, Ditiki Ellada, Thessalia și Peloponnisos. Anul acesta, la 22 ianuarie 2021, Grecia a depus o nouă cerere pentru mobilizarea Fondului, în urma cutremurului din octombrie 2020 care a afectat insulele Samos, Ikaria și Chios.
De asemenea, Franța a depus anul trecut, la 21 decembrie 2020, o cerere pentru mobilizarea Fondului, în urma daunelor provocate de furtuna Alex în regiunea Provența-Alpi-Coaste de Azur în octombrie 2020.
Anul trecut, până la 24 iunie 2020, Albania, Austria, Belgia, Croația, Cehia, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Muntenegru, Portugalia, România, Serbia și Spania au depus cereri pentru mobilizarea Fondului în legătură cu urgența majoră de sănătate publică cauzată de pandemia de COVID-19. Cererile din partea acestor state îndeplinesc condițiile pentru a furniza o contribuție financiară din partea fondului, astfel cum sunt prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2012/2002.
În consecință, potrivit grupului PPE, Fondul ar trebui mobilizat pentru a oferi o contribuție financiară Greciei și Franței în ceea ce privește dezastrele naturale și Albaniei, Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania , Luxemburg, Muntenegru, Portugalia, România, Serbia, Spania în legătură cu urgența majoră de sănătate publică. În cazul Croației, deoarece avansul deja plătit depășește suma finală a ajutorului, nu mai trebuie mobilizată nicio sumă suplimentară, iar avansul plătit în mod necuvenit va fi recuperat (www.europarl.europa.eu).
Deci, Comisia a primit 22 de cereri de contribuție financiară din partea FSUE de la 19 state membre (Austria, Belgia, Croația, Cehia, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, România , Slovenia și Spania) și trei țări în curs de aderare (Albania, Muntenegru și Serbia). Croația, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Portugalia și Spania au solicitat și au primit un avans cu privire la contribuția anticipată din partea FSUE în conformitate cu articolul 4a din Regulamentul FSUE. Suma plătită ca avans se deduce din plata finală.
În vederea asigurării unui tratament egal tuturor solicitanților, Comisia a evaluat toate cererile într-un singur pachet. Însă, în urma evaluării și a schimburilor cu autoritățile poloneze și slovene, sa stabilit că cheltuielile publice directe raportate au fost supraestimate și, prin urmare, trebuiau reduse, ceea ce înseamnă că cheltuielile publice totale ale ambelor state membre au rămas sub pragul pentru sprijinul FSUE. În cazul unor urgențe majore de sănătate publică, Comisia aplică o metodă similară pentru determinarea sumelor de ajutor ca și în caz de dezastre naturale: o țară primește 2,5% din suma totală a cheltuielilor publice eligibile până la pragul specific țării, plus 6% pentru orice cheltuieli publice care depășesc pragul. Deoarece acest calcul a condus la o sumă totală pentru toate țările care depășesc bugetul disponibil, sumele pe țară au fost reduse proporțional. Ca atare, cererile depuse de Franța și Grecia, precum și cererile de către 17 state membre și 3 țări în curs de aderare în legătură cu pandemia Covid-19, îndeplinesc condițiile stabilite în regulament.
Trebuie precizat că această mobilizarea necesită o operațiune bugetară dublă: reportarea a 47.981.598 de EUR din 2020, care este inclusă în proiectul de buget rectificativ nr. 2/2021 și transferul a 427.543.750 de EUR de la linia SEAR la linia bugetului operațional al FSUE. Aceasta deoarece avansurile pentru cazurile legate de Covid-19, în valoare de 132 736 830 EUR, au fost plătite din alocarea FSUE pentru 2020.
În funcție de total cheltuieli publice solicitate de România de 848.631.000 de EUR, conform cheltuielilor publice eligibile total acceptate de Comisie de 841.391.000 de EUR, va fi mobilizată suma se 13.926.870 de EUR pentru țara noastră.
Categoric Fondul de solidaritate al Uniunii Europene reprezintă una dintre cele mai concrete manifestări ale solidarității în cadrul UE și că este absolut necesar, dat fiind faptul că toți cetățenii UE se așteaptă le o manifestare a solidarității, atunci când au loc catastrofe sau situații de urgență grave în materie de sănătate publică, cum este cazul pandemiei de COVID-19.
