Manoela Popescu
Pandemia de COVID-19 a străbătut lumea și Europa în valuri succesive. Consecințele acestei crize multidimensionale asupra sănătății, economiei și vieții de zi cu zi sunt extrem de grave în toate țările lumii. O retrospectivă a principalelor evenimente europene care marchează această criză a sănătății relevă faptul că deși Europa se confruntă cu apariția unor noi tulpini mai contagioase ale virusului, care au obligat multe state membre să reintroducă sau să înăsprească măsurile de limitare a răspândirii virusului, totuși demararea programelor de vaccinare în întreaga UE în perioada 27-29 decembrie 2020 a oferit motive pentru un optimism prudent. Prudent, deoarece programele de vaccinare nu au început în toate țările lumii la aceeași dată și nu în același ritm de acțiune din motive de producție, competiție sau aprovizionare cu vaccinuri. De aceea, grupul PPE propune un Plan de acțiune în 10 pași pentru crearea, printre altele, a unui grup operativ de producție a vaccinurilor, care să includă un coordonator al lanțului de aprovizionare și care să implementeze deciziile luate de Comisia Europeană. Grupul de lucru astfel creat va elimina blocajele din livrarea vaccinurilor și va putea extinde producția industrială de vaccinuri (www.eppgroup.eu).
Răspândirea actuală a pandemiei de COVID-19 indică faptul că, în luna februarie a acestui an, America reprezintă principalul focar al pandemiei (44% din cazuri), urmată de Europa (34%), Asia de Sud-Est fiind retrogradată pe poziția a treia (13% din cazuri). Luate individual, Statele Unite, urmate de India și Brazilia au cel mai mare număr de persoane infectate. În Europa, Rusia, Regatul Unit, Franța, Spania, Italia, Germania și Polonia sunt țările cele mai afectate (economie.fgov.be).
Numărul de cazuri noi raportate la nivel mondial a continuat să scadă, respectiv cu 2,7 milioane de cazuri noi săptămâna trecută, o scădere de 16% comparativ cu săptămâna precedentă. Numărul de noi decese raportate a scăzut, de asemenea, cu 81.000 de noi decese raportate săptămâna trecută, o scădere de 10% comparativ cu săptămâna precedentă. Acest lucru aduce cifrele cumulative globale la 108,2 milioane de cazuri și peste 2,3 milioane de cazuri de la începutul pandemiei (www.who.int).
In speranța eliminării unui al treilea val pandemic, majoritatea statelor lumii au decis reluarea măsurilor de izolare, care au afectat economiile naționale. Previziunile economice din iarna anului 2021 oferă o actualizare a previziunilor economice din toamna anului 2020, care au fost prezentate în noiembrie 2020, concentrându-se pe evoluția PIB-ului și a inflației în toate statele membre ale UE (ec.europa.eu).
În perioada 29 octombrie – 15 decembrie 2020, măsurile de izolare au avut un impact mai mic asupra economiei franceze decât prima perioadă de izolare. Deși, marea majoritatea a întreprinderilor și-au văzut activitatea redusă, iar unele chiar și-au închis activitatea. Aceste repercusiuni sunt studiate într-un raport pentru a evalua sistemul de sprijin pentru afaceri pus în aplicare de către statul francez. La cererea Comisiei pentru afaceri economice a Adunării Naționale, a fost înființat un grup de lucru pentru a monitoriza repercusiunile economice ale celui de-al doilea blocaj săptămânal și pe sectoare. Raportul privind monitorizarea acestor consecințe economice, prezentat pe 4 februarie 2021, explorează diferite căi de îmbunătățire a sistemului de sprijin instituit de statul francez. Astfel, scăderea activității a reprezentat doar 11,6% din PIB în noiembrie, față de 31% în aprilie, conform INSEE. Acest lucru se datorează în special măsurilor mai puțin drastice din timpul celui de-al doilea blocaj, cum ar fi redeschiderea afacerilor neesențiale cu două săptămâni înainte de terminarea perioadei de izolare. De asemenea, numărul angajaților înscriși în schema de șomaj parțial a scăzut semnificativ (3 milioane față de 9 milioane în timpul primei izolări). INSEE constată că investițiile, care începuseră deja în trimestrul anterior (+ 24%), au continuat să crească între trimestrele trei și patru (+2,4%).
Cu toate acestea, recesiunea pe care o întâmpină Franța în 2020 rămâne la un nivel istoric. Deficitul bugetar francez atingând un nivel record de 178 miliarde de EUR, în loc de 93 de miliarde de EUR prevăzute în legea financiară inițială. Potrivit raportului, sprijinul tot mai mare din partea statului a împiedicat prăbușirea economiei franceze. În ciuda succeselor sistemului de sprijin desfășurat la nivel național, starea de sănătate a companiilor variază în funcție de situația particulară și sectorul economic. Printre sectoarele în dificultate, aflându-se industria transporturilor și companiile de turism. Același lucru este valabil și pentru companiile din sectorul hotel-cafenea-restaurant, a căror activitate a fost întreruptă pentru prima dată în martie și apoi în octombrie (www.vie-publique.fr).
Impactul măsurilor de luptă împotriva COVID-19 luate de Belgia s-a manifestat asupra tuturor sectoarelor economice, care au fost afectate negativ. In absența comerțului electronic, firmele au înregistrat scăderi masive ale vânzărilor care le-a pus în pericol existența. De asemenea, lucrătorii independenți au fost foarte afectați, indiferent de domeniul de activitate, dat fiind faptul că nu au avut la dispoziție un flux de numerar suficient de mare. Potrivit celui mai recent sondaj, publicat la 19 ianuarie 2021, de către Grupul de Management al Riscurilor Economice (ERMG), companiile belgiene (ținând cont de mărimea companiilor și de valoarea adăugată a sectoarelor) estimează că cifra lor de afaceri este mai mică cu 12% față de o situație normală. Ca atare, îmbunătățirea cifrei de afaceri preconizată pentru 2021 rămâne limitată, dar perspectivele par să fie acum mult mai pozitive decât așteptările anului trecut. În plus, numărul întreprinderilor care raportează probleme de lichiditate a scăzut din nou ușor, deși întreprinderile au trebuit să recurgă la surse suplimentare de finanțare, cum ar fi injecțiile de capital de la proprietar, familie sau prieteni. În cele din urmă, pierderile totale preconizate de locuri de muncă au scăzut brusc, dar rezultatele sectoriale indică faptul că politica ocupării forței de muncă ar trebui să sprijine cât mai mult posibil tranziția între sectoare (economie.fgov.be).
Integrarea puternică a economiei belgiene în lanțurile valorice globale este, de asemenea, la originea unui efect în cascadă: atunci când expansiunea activității economice încetinește într-o regiune a lumii, se simte și în țările din Europa, posibil prin intermediari. Cererea finală franceză, de exemplu, reprezintă 6,2% din valoarea adăugată belgiană, cererea germană 5,6% și cererea olandeză 4%. Regatul Unit, afectat puternic în prezent de COVID-19, generează 3,8% din valoarea adăugată a Belgiei, comparativ cu 2,4% pentru Italia, în timp ce cererea finală totală din China reprezintă 1,9% din valoarea adăugată belgiană.
Comerțul exterior al Belgiei este orientat în principal către intra-UE, în special spre Germania, Franța și Țările de Jos. Dintre toți partenerii comerciali europeni, Franța ocupă locul trei în ceea ce privește importurile, în principal cu: produse din industria chimică sau din industriile conexe (21,39%); echipamente de transport (14,25%); mașini și aparate, echipamente electrice și piesele acestora (12,74%). În ceea ce privește exporturile, Franța ocupă locul doi cu produse din industria chimică și industriile conexe (17,86%); metale comune și articole din acestea (12,13%); produse minerale (11,16%). Exporturile (-6%) și importurile (-3%) în valoare au scăzut în principal datorită unei scăderi a comerț extra-european. Exprimate în volum, atât exporturile, cât și importurile au scăzut cu 2%.
Pe piața muncii, cel mai recent sondaj al forței de muncă din trimestrul al treilea din 2020 arată că 91,5% dintre persoanele angajate cu un an mai devreme și-au păstrat locul de muncă, 6,3% au devenit inactive, în timp ce 2,2%% caută un loc de muncă. În ceea ce privește șomerii înregistrați cu un an mai devreme, 41,1% au rămas șomeri, în timp ce 29,3% dintre aceștia din urmă au găsit un loc de muncă. Un aspect important al pieței muncii se referă la provocările cu care se confruntă companiile în ceea ce privește organizarea muncii şi reducerile de personal.
Indicele managerilor de achiziții IHS Markit PMI al activității totale din zona euro arată o contracție suplimentară a activităților din sectorul privat. Acesta s-a situat la 47,8 în ianuarie 2021 față de 49,1 în decembrie 2020 (nivelul rămânând sub pragul de 50 dincolo de care sectorul este în creștere). În timp ce sectorul manufacturier pare să tragă creșterea în sus, indicele său se ridică la 54,8 în ianuarie 2021 față de 55,2 în decembrie 2020, sectorul serviciilor al cărei indice rămâne sub 50 (45,4 în ianuarie 2021 comparativ cu 46,4 în decembrie 2020), încetinește creșterea în zona euro.
Potrivit previziunilor economice din iarna anului 2021, economia zonei euro va crește cu 3,8 % atât în 2021, cât și în 2022. Potrivit previziunilor, economia UE va crește cu 3,7 % în 2021 și cu 3,9 % în 2022. De asemenea, se preconizează că economiile din zona euro și din UE vor atinge nivelurile de producție anterioare crizei mai devreme decât se anticipase în previziunile economice din toamna anului 2020, în mare parte din cauza ritmului de creștere peste așteptări preconizat în a doua jumătate a anului 2021 și în 2022 (ec.europa.eu).
In ceea ce privește țara noastră, după o contracție de 12,2% în al doilea trimestru al anului trecut, economia României a revenit cu 5,8% în trimestrul trei al anului 2020, în principal datorită unei redresări a consumului privat. Performanța puternică a sectorului construcțiilor a susținut creșterea brută a formării de capital fix pe tot parcursul anului 2020. Între timp, exporturile nete au continuat să contribuie negativ la creșterea economică în 2020, în ciuda faptului că exporturile și-au revenit oarecum mai repede decât importurile în al treilea trimestru. Producția industrială, deși a avut o performanță pozitivă, compensând pierderile sale anterioare (din al doilea și al treilea trimestru al anului 2020), aceasta s-a blocat la începutul ultimului trimestru al anului, datorită măsurilor de izolare reintroduse ca răspuns la un nou val de infecții(ec.europa.eu).
Măsurile de sprijin fiscal, dintre care unele au fost prelungite până la mijlocul anului 2021, au atenuat impactul crizei asupra economiei în 2020. Rata șomajului a rămas în jur de 5%, întrucât măsurile politice guvernamentale au amortizat lovitura pe piața muncii. Ca atare, se estimează că PIB-ul real va crește cu 3,8% în 2021 și cu 4% în 2022.
In absența unor noi închideri, se așteaptă ca consumul privat să își revină puternic din a doua jumătate a anului 2021, deoarece lansarea vaccinărilor ar trebui să permită ridicarea treptată a restricțiilor existente. De asemenea, se așteaptă o creștere a consumului în 2022. Investițiile vor rămâne puternice peste orizontul prognozat, susținut de sectorul construcțiilor. Deși se așteaptă ca exporturile să își revină, cu toate acestea, se preconizează că contribuția exporturilor nete la creștere va rămâne negativă pe orizontul prognozat. Cheltuielile viitoare legate de facilitatea de recuperare și reziliență nu sunt incluse în această prognoză.
Riscurile pozitive deosebite pentru România sunt implementarea rapidă a Planului de redresare și rezistență și îmbunătățirea finanțelor publice. În 2020, o scădere accentuată a prețurilor la energie și o cerere agregată redusă a împins inflația generală la 2,3% de la 3,9% în 2019. În 2021, se așteaptă ca unele presiuni inflaționiste să vină din cauza prețurilor mai mari ale petrolului și a liberalizării pieței cu amănuntul a energiei electrice la 1 Ianuarie, care va crește prețurile la energie în prima parte a anului. Se estimează că rata anuală medie a inflației va crește ușor la 2,6% în 2021 și va scădea oarecum la 2,4% în 2022 (ec.europa.eu)
Măsurile adoptate pentru a face față crizei pandemice de COVID-19 care a generat o criză economică și umană globală fără precedent a condus la prăbușirea unor economii și la scăderi ale altora.
Mc Kinsey și Oxford Economics au revizuit (30 octombrie 2020) creșterea PIB-ului mondial pentru anul 2020 la -7,2% în conformitate cu cel mai bun scenariu (reapariția virusului cu o revenire puternică a economiei mondiale în 2021) și la – 9,7% conform celui mai rău scenariu (recurență virală, creștere economică slabă pe termen lung insuficientă pentru a asigura o redresare economică completă, intervenții economice ineficiente). Creșterea în zona euro a fost revizuită la -11,1%, respectiv -13,5%. Statele Unite ar vedea creșterea lor economică atingând -8,8% în primul scenariu și -11,3% în al doilea. Pentru China, creșterea este estimată la -0,4% în cel mai bun scenariu și -5,1% în cel mai rău (economie.fgov.be).
La rândul său, Comisia Europeană (noiembrie 2020) estimează că pandemia de COVID-19 va avea un impact economic negativ foarte semnificativ în 2020 asupra UE și a zonei euro și că impactul său direct va duce la un declin al PIB-ului UE reală (-7,4%) și a zonei euro (-7,8%). Cu toate acestea, în 2021, Comisia Europeană prognozează o revenire substanțială de + 4,1% pentru UE și + 4,2% pentru zona euro. În mod esențial, previziunile se bazează pe două ipoteze tehnice importante privind pandemia de COVID-19. În primul rând, se presupune că, după o înăsprire semnificativă în al patrulea trimestru al anului 2020, măsurile de limitare a răspândirii virusului rămân stricte în primul trimestru al anului 2021. Previziunile iau în calcul faptul că măsurile de limitare a răspândirii virusului vor începe să se relaxeze spre sfârșitul celui de-al doilea trimestru al anului 2021 și apoi mai mult în a doua jumătate a anului, când persoanele cele mai vulnerabile și o proporție tot mai mare a populației adulte ar fi deja vaccinate. În al doilea rând, se presupune că măsurile de limitare a răspândirii virusului vor rămâne marginale spre sfârșitul anului 2021, doar măsurile sectoriale specifice fiind încă prezente în 2022 (ec.europa.eu)
Conform perspectivelor economice ale OECD din 1 decembrie 2020, activitatea economică globală se va contracta în 2020 (-4,2%) înainte de a relua în 2021 (+ 4,2%). PIB-ul din zona euro va scădea cu 7,5%, înainte de a reveni la + 3,6% în 2021. Scăderile prognozate pentru Franța (-9,1%) și Italia (-9,1%) în 2020 sunt mai severe decât pentru economia germană (-5,5% ). În schimb, în 2021, Franța și Italia vor înregistra o creștere mai semnificativă a PIB-ului lor (+ 6,0% și + 4,3%) decât cea a Germaniei (+ 2,8%). Pentru Statele Unite, OECD se așteaptă la un declin al PIB-ului de 3,7% în 2020 și o revenire de + 3,2% în 2021. Pentru China, prognozele de creștere rămân pozitive: +1, 8% în 2020 și + 8% în 2021 (economie.fgov.be).
Cunoscut este faptul redresarea economiilor depinde de Planurile naționale de recuperare și reziliență. Ca atare, familia PPE (deputații naționali și cei europeni) a decis ca în această săptămână să se întâlnească online pentru a discuta stadiul proceselor naționale de ratificare a Deciziei UE privind resursele proprii și pregătirile planurilor naționale de recuperare și reziliență. Potrivit europarlamentarul Vangelis Meimarakis, vicepreședinte al grupului PPE responsabil pentru relațiile cu parlamentele naționale, întâlnirea de luni, 22.02.2021 a fost extrem de importantă, deoarece „reforma sistemului de venituri trebuie încă ratificată de multe parlamente naționale” (www.eppgroup.eu). Astfel că mingea este în terenul guvernelor UE, ceea ce înseamnă că dacă statele membre UE doresc să primească ajutor din Fondul de redresare și reziliență trebuie să-și asume acum responsabilitatea fundamentării și elaborării unor planuri naționale finale de recuperare și reziliență orientate spre viitor.
