Manoela Popescu
Anunţul Comisiei Europene privind lansarea pe 2 februarie 2021 a consultării părților interesate pentru a le solicita informații cu privire la evoluțiile legate de statul de drept în statele membre și în Uniune, în vederea pregătirii celui de al doilea raport anual privind statul de drept, a reliefat importanţa protejării drepturilor fundamentale în actualul context pandemic. Scopul acestor consultări este de a introduce informații factuale privind evoluțiile de pe teren privind statul de drept din statele membre UE în evaluarea Comisiei, aşa cum s-a întâmplat în raportul precedent privind statul de drept (când peste 200 de părți interesate au asigurat succesul consultării prin contribuțiile scrise furnizate).
Consultările având drept public ţintă organizațiile care lucrează la aspecte legate de statul de drept, în special cele legate de sistemele de justiție, corupție, pluralism media, analize şi verificări (rețele și asociații europene, ONG-uri/organizații ale societății civile, asociații naționale (de exemplu asociații de judecători etc.)), dar şi alte părți interesate relevante, se vor desfăşura în perioada 1 februarie 2021 – 8 martie 2021, prin intermediul unui chestionar online. Ca urmare a acestor consultări, Comisia va avea la dispoziţie o diversitate de surse relevante, inclusiv contribuțiile de la statele membre (aşteptate în perioada februarie-martie 2021), vizitele în statele membre (în perioada martie-mai 2021) și contribuțiile părților interesate (ec.europa.eu).
Importanţa Raportului derivă din poziţia sa centrală în cadrul noului mecanism european cuprinzător privind statul de drept, instrument menit să promoveze democraţia și să prevină apariția provocărilor sau deteriorarea situației la nivel european. Urgenţa implicării tuturor părţilor interesate, mai ales a “cetăţenilor de a consolida democrația europeană și de a ne proteja modul de viață” este decisivă, potrivit președintelui Grupului PPE, Manfred Weber, pentru succesul nostru în deceniile viitoare” (www.eppgroup.eu).
Se cunoaşte faptul că lupta împotriva COVID-19 a determinat majoritatea țărilor să adopte măsuri de urgență, reducând libertatea de a beneficia de numeroase drepturi ale omului, printre care se numără în primul rând libertatea de mișcare și libertatea de întrunire, sau să stabilească noi mijloace de supraveghere pentru a preveni transmiterea COVID-19. Respectivele măsuri restrictive au ridicat în mod legitim întrebări privind necesitatea lor, legalitatea, proporționalitatea, caracterul nediscriminatoriu, durata și implicațiile lor, în spiritul garantării libertăților fundamentale pe termen scurt și lung. Mai ales că, potrivit grupului PPE, „nu există posibilitatea invalidării nici unui principiu de bază al UE, precum libertatea de mișcare. Împreună, UE și statele sale membre trebuie să combată abuzurile cu privire la principiul libertății de circulație la nivel național și la nivelul UE” (www.eppgroup.eu). De asemenea, pandemia a fost însoțită, totodată, și de alte tendințe negative care subminează democrația și restrâng spațiul societății civile în unele țări. Mai ales că, în contextul pandemic, recesiunea economică a determinat guvernele să acorde prioritate stimulării activității economice și atragerii de investiții în detrimentul protecția drepturilor omului, combaterii schimbărilor climatice și combaterii sărăciei, în special în rândul copiilor și al familiilor lor. De altfel, trebuie specificat faptul că urgențele de mediu, inclusiv schimbările climatice și defrișările, precum și sărăcia sunt rezultatul acțiunilor umane și generează încălcări ale drepturilor omului, ale căror victime sunt nu numai persoanele direct afectate, ci și omenirea în ansamblu. Potrivit Rezoluției Parlamentului European din 20 ianuarie 2021 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica UE în această privință, schimbările climatice subminează și exercitarea altor drepturi ale omului, în mod direct sau indirect. Astfel, se poate spune că schimbările climatice compromit în mod direct exercitarea dreptului la acces la securitatea alimentară, la surse sigure de apă potabilă și la salubritate (www.europarl.europa.eu). Iar în mod indirect, schimbările climatice zădărnicesc manifestarea altor drepturi precum: dreptul la asistență medicală, la locuințe adecvate, dreptul la autodeterminare, la muncă și la dezvoltare. De asemenea, schimbările climatice prezintă riscuri pentru pace și securitate, întrucât insecuritatea alimentară și deficitul de apă pot duce la concurență în privința accesului la resursele naturale și apoi la instabilitate și conflicte în interiorul statelor și între acestea. In Rezoluția amintită, se precizează și faptul că țările cel mai puțin dezvoltate sunt cele mai vulnerabile la schimbările climatice, deși nu ar trebui să fie așa dat fiind faptul că acestea generează mai puține gaze cu efect de seră decât țările bogate. Cu toate acestea, țările cel mai puțin dezvoltate sunt cele care trebuie să reziste la efectele devastatoare ale schimbărilor climatice.
Categoric, măsurile adoptate ca răspuns la pandemie trebuie să aibă la bază și să respecte drepturile omului și principiile nediscriminării și ar trebui, totodată, să asigure realizarea de progrese în direcția îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă. Potrivit grupului PPE este responsabilitatea statelor să combată efectiv încălcările drepturilor omului (www.eppgroup.eu).
În timpul pandemiei de COVID-19, cum guvernele naționale au luat măsuri excepționale pentru a încetini răspândirea virusului, Comisia de la Veneția a examinat limitele puterilor de urgență. Comisia a afirmat în mod constant în trecut că doar o democrație care respectă pe deplin statul de drept poate garanta în mod eficient securitatea națională și siguranța publică. Aceasta înseamnă că, mai ales atunci când o urgență este reală, trebuie să prevaleze principiul statului de drept.
De altfel, Secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejčinović Burić, a publicat încă de la începutul lunii aprilie 2020 un set de instrumente pentru toate guvernele europene privind respectarea drepturilor omului, democrație și statul de drept în timpul crizei pandemice de COVID-19 (www.coe.int). La acel moment, Secretarul general al Consiliului Europei declara că deși virusul distruge vieți și multe altele, „să nu-l lăsăm să distrugă valorile noastre fundamentale și să ne submineze societățile libere”. Trimis către cele 47 de state membre ale Consiliului Europei, setul de instrumente au ajutat guvernele naționale, confruntate cu provocări sociale, politice și juridice fără precedent să nu submineze valorile fundamentale ale statului de drept și drepturile fundamentale ale omului în contextul măsurilor restrictive anti-COVID-19. Aceasta deoarece setul de instrumente a fost conceput pentru a ajuta statele membre să se asigure că măsurile pe care le iau în timpul crizei pandemice rămân proporționale cu amenințarea reprezentată de răspândirea virusului și că sunt limitate în timp. Respectivele instrumente au acoperit toate domeniile principale, respectiv standardele de bază ale drepturilor omului, inclusiv libertatea de exprimare, confidențialitate și protecția datelor, protecția grupurilor vulnerabile împotriva discriminării și dreptul la educație, protecția împotriva criminalității și protecția victimelor infracțiunilor, în special în ceea ce privește violența de gen. Derogare de la Convenția europeană a drepturilor omului în caz de stare de urgență a presupus respectarea principiilor statului de drept și a principiilor democratice în cazul stării de urgență, în special prin limitarea sferei și a duratei măsurilor de urgență.
De asemenea, Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), la începutul crizei de sănătate, a efectuat o compilare de măsuri actualizată periodic pentru a ghida statele membre. In acest sens, CEPEJ a organizat o întâlnire pe 10 iunie 2020, în cadrul președinției elene a Comitetului de Miniștri, cu privire la impactul și lecțiile crizei COVID-19 cu privire la eficiența justiției și funcționarea sistemelor de justiției, care a culminat cu adoptarea „Declarației privind lecțiile și provocările pentru sistemul de justiție în timpul și după pandemia COVID-19”. O primă concluzie a CEPEJ viza eforturile depuse de statele membre în vederea adaptării rapide la noile circumstanțe și folosirea eficientă a resurselor existente. Statele membre au fost nevoite să învețe din această experiență, însă nu au putut folosi drept scuză pandemia pentru eșecurile sistemelor lor judiciare și cu atât mai puțin pentru a restricționa standardele sau a ignora garanțiile legale (www.coe.int).
In „Declarația privind lecțiile și provocările pentru sistemul de justiție în timpul și după pandemia COVID-19” CEPEJ subliniază faptul că încrederea în justiție trebuie să reziste chiar și în perioade de criză, mai ales că o criză necesită un răspuns imediat și urgent. Mai mult decât atât, orice răspuns la criză trebuie, totuși, să se bazeze strict pe principiile statului de drept și să respecte și să protejeze drepturile omului. Iar măsurile de urgență trebuie să respecte principiile legalității, securității juridice și proporționalității și trebuie reevaluate în mod constant. In acest context, autoritățile judiciare și reprezentanții profesioniștilor juridici ar trebui, după caz, să fie consultați cu privire la reglementările de urgență. De asemenea, orice măsură trebuie limitată în timp, iar controlul judiciar trebuie să fie posibil în timp util. Cele șapte principii enunțate de către CEPEJ acoperă toate provocările la care sistemele de justiție naționale au fost supuse în timpul crizei pandemice (drepturile omului și statul de drept, accesul la justiție, siguranța personalului, calitatea și performanța sistemelor de justiție, Cyberjustice, instruire, viitorul sistemelor de justiție).
Trebuie spus că utilizarea tehnologiilor informaționale au contribuit la asigurarea funcționării sistemelor de justiție naționale în timpul pandemiei. Cu toate acestea, utilizarea excesivă poate avea consecințe negative. Soluțiile IT, cum ar fi serviciile online, audierile la distanță și videoconferințele, precum și evoluțiile viitoare în justiția digitală trebuie să respecte întotdeauna drepturile fundamentale și principiile unui proces echitabil. Iar în vederea reducerii riscurilor inerente implementării tehnologiilor informaționale, utilizarea și accesibilitatea acestora de către toți utilizatorii trebuie să fie încadrate de un temei juridic clar. Din această perspectivă, trebuie acordată o atenție specială celor mai vulnerabile grupuri. Evident, impactul utilizării tehnologiilor informaționale asupra serviciului justiției ar trebui evaluat în mod regulat și, dacă este necesar, trebuie luate măsuri corective. De asemenea, în contextul utilizării tehnologiei digitale este necesară garantarea securității cibernetice și protecția datelor cu caracter personal. De altfel, grupul PPE consideră că Europa are nevoie de o strategie pentru securitatea informatică și lupta împotriva criminalității cibernetice (www.eppgroup.eu).
Pornind de la evidența eficienței tehnologiilor digitale în mediul juridic se poate afirma cu certitudine faptul că pandemia de COVID-19 a fost (și este), de asemenea, o oportunitate de a introduce urgent practici inovatoare în domeniul justiției. In acest context este clar că ar trebui dezvoltată o strategie de transformare a sistemului de justiție pentru a profita de soluțiile nou implementate. Ca atare, anumite aspecte ale funcționării tradiționale a instanțelor ar trebui reconsiderate (relațiile cu mass-media, nivelul de utilizare a noilor tehnologii, consolidarea utilizării metodelor alternative de soluționare a litigiilor și, în special, medierea). Modernizarea sistemului judiciar ar trebui abordată într-un mod pozitiv și întotdeauna cu respectarea drepturilor fundamentale. De asemenea, ar trebui continuat și dialogul necesar între toți actorii justiției și ar trebui să se profite de noile relații create între judecători, procurori, personalul instanțelor judecătorești, avocați, agenți de aplicare a legii, notari, mediatori și alții.
Cert este că pandemia a însemnat încălcarea unor drepturi ale omului, respectiv libertatea de mişcare şi libertatea de întrunire, ceea ce este inadmisibil pentru grupul PPE, care luptă pentru o păstrare a democraţiei pe continent, pentru o „Europa mai bună, mai ambițioasă” (www.eppgroup.eu).
De asemenea, potrivit Rezoluţiei Parlamentului European din 20 ianuarie 2021 referitoare la drepturile omului şi democraţia în lume şi politica UE în această privinţă, pandemia a condus, de asemenea, la diminuarea eforturilor de monitorizare și documentare a încălcărilor drepturilor omului la nivel mondial (www.europarl.europa.eu). Interesul fiind major pentru UE de a respecta drepturile omului dat fiind faptul că Uniunea este întemeiată pe un angajament ferm de a promova și a proteja drepturile omului, democrația și statul de drept. De altfel, aceste aspecte se situează în centrul activităților sale, atât pe plan intern, cât și în relațiile sale cu alte țări și regiuni. UE având un interes strategic în promovarea rolului său de lider mondial în ceea ce privește drepturile omului și democrația, cu scopul de a aduce beneficii concrete oamenilor din întreaga lume. In context pandemic, UE exprimându-și solidaritatea față de partenerii săi, mai ales față de țările cele mai vulnerabile și mai afectate de virusul ucigaș.
De aceea, instituțiile UE și-au manifestat îngrijorarea cu privire la declinul standardelor în materie de democrației și drepturile omului și al capacității de exercitare a libertăților fundamentale manifestat în unele țări, în timpul pandemiei.
Se cunoaște faptul că nivelul de ambiție și prioritățile UE în domeniul drepturilor omului și democrației sunt cuprinse în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024 din 25 martie 2020, aprobat de către Consiliu la 17 noiembrie 2020. În planul său de acțiune, care este de fapt o nouă agendă geopolitică privind drepturile omului și democrația, UE și-a declarat hotărârea de a institui un nou regim global de sancțiuni orizontale privind drepturile omului pentru a combate încălcările grave ale drepturilor omului și abuzurile la aceste drepturi în lume.
In concluziile sale Consiliul recunoaște faptul că, deși au existat progrese, s-au înregistrat și regrese în ceea ce privește universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului. Mai ales că în actualul context, consecințele socio-economice ale pandemiei de COVID-19 au avut un impact negativ tot mai mare asupra tuturor drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, adâncind inegalitățile preexistente și sporind presiunea asupra persoanelor aflate în situații vulnerabile (www.consilium.europa.eu). Astfel că, UE și statele membre UE trebuie să utilizeze întreaga gamă de instrumente de care dispun, în toate domeniile acțiunii externe, pentru a menține în obiectiv și a consolida poziția de lider a UE la nivel mondial în domeniul drepturilor omului și al democrației și în punerea în aplicare a planului de acțiune al UE. Aceasta deoarece „nimeni nu ar trebui lăsat în urmă și niciun drept al omului nu ar trebui ignorat”.
