Manoela Popescu
Criza socio-economică provocată de pandemia de COVID-19 a reliefat multitudinea problemelor cu care omenirea se confruntă, adâncindu-le şi reconfigurându-le în modalităţi imprevizibile chiar şi pentru futurologi. Moment de cumpănă în existenţa societăţii omeneşti sub toate aspectele sale, prezenta criză poate constitui şi un punct de cotitură în relansarea şi reorientarea dezvoltării umane din perspectiva diversităţii existente pe acest glob, deoarece construirea unei vieţi prospere depinde de toate entităţile, indiferent de formă, profil, domeniu de activitate, structură, apartenenţă, viziune, filosofie sau obiective. Categoric, criza pandemică a relevat şi a adâncit inegalităţile existente în societatea omenească, care îşi au originea în diversitate. Diversitatea poate fi asociată cu necunoscutul, iar acesta generează teamă şi frică, de unde şi apariţia urii, discriminării şi violenţei. Toate acestea dăunează rasei umane şi limitează accesul celor discriminaţi la supravieţuire şi dezvoltare.
Este adevărat că discriminarea pe motive de origine rasială sau etnică este interzisă în Uniunea Europeană, însă, este cunoscut faptul că, aceasta persistă, iar criza de sănătate a contribuit din plin la o manifestare intensivă a discriminării. Tot mapamondul condamnă discriminarea, însă acest lucru nu este suficient pentru a o elimina din vieţile noastre. Categoric, orice acţiune individuală sau colectivă, locală, comunitară, regională, naţională, europeană, internaţională ajută, iar toate fondurile şi toate eforturile statelor lumii de promovare a incluziunii sociale, prin asigurarea egalității de șanse pentru toți și combaterea discriminării sunt necesare pentru sprijinirea acestor acţiuni. Colaborarea şi cooperarea constructivă între diverşi actori devine necesară, dar nu şi suficientă pentru eliminarea discriminării. Ce se poate face? Intotdeuna pentru eliminarea unui efect este necesară eliminarea cauzelor care au generat respectivul efect, precum şi a condiţiilor lor de manifestare. Cu alte cuvinte trebuie să îndepărtăm frica de diversitate, de a fi diferit, frica de necunoşterea celorlalţi şi să punem în loc acceptarea şi bucuria diversităţii. De ce să acceptăm diversitatea? Evident nu doar pentru că este prezentă în viața noastră, ci pentru că ea ne asigură unicitatea și originalitatea fiecăruia dintre noi. Este simplu, nu-i așa? Întunericul reprezintă absența luminii, iar discriminarea reprezintă absența acceptării diversității și a unicității. Existența unică a fiecărui individ în parte depinde de prezența diversității, dacă ea nu ar exista atunci toți indivizii, toate entitățile ar fi identice, nu? Am accepta oare să ne vedem multiplicați în alte mii, zeci de mii de persoane? Atunci de ce suntem intoleranți cu cei care sunt diferiți de noi? Nu vrem oameni care să fie identici cu noi, dar nici nu acceptăm oamenii care sunt diferiți.
In contextul pandemiei de COVID-19 Uniunea Europeană a arătat că suntem mai puternici uniți, dat fiind faptul că fiecare dintre noi prezintă acele particularități pe care nu le au ceilalți și care formează un tot unitar, sinergic, mai puternic și mai creativ în găsirea de soluții la toate situațiile specifice existenței umane. De altfel, discriminarea înseamnă nerespectarea valorilor de bază ale UE. Toți cei care trăiesc în UE ar trebui să se poată bucura de drepturile și libertățile lor fundamentale și de participare egală în societate, indiferent de originea lor rasială sau etnică. De aceea, mai cu seamă UE trebuie să depună mai multe eforturi pentru a asigura un tratament egal pentru toți. Discriminarea sub multiplele sale forme, de fapt, subminează valoarea persoanei discriminate. Iar, de cele mai multe ori, prejudecăţile, mentalităţile, teama şi nesiguranţa propriei vieţi generează acţiuni discriminatorii faţă de alte persoane. Astfel că manifestările deschise de rasism individual și de discriminare rasială sunt cele mai evidente. De mult prea multe ori originea rasială sau etnică a fost folosită ca motiv de discriminare, iar situațiile de criză au relevat creșterea intensității de manifestare a comportamentelor și acțiunilor discriminatorii. Spre exemplu, este cunoscut faptul că persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară au fost acuzate de răspândirea pandemiei actuale de COVID-19. De fapt, persoanele de origine asiatică și africană, musulmanii și romii au fost acuzați pe nedrept de multe rele ale naturii umane doar pentru originea lor etnică sau religioasă. Problema este că aceste comportamente sunt prezente, uneori adânc înrădăcinate în cadrul instituțiilor sociale, financiare și politice, care ar trebui să fie primele care să contribuie activ la lupta împotriva discriminării de orice fel. In acest fel, obstacolele în calea unei vieți sigure și prospere iau amploare, fiind perpetuate în timp și spațiu, ceea ce înseamnă că ele vor persista în timp în toate domeniile vieții socio-economice: la locul de muncă, în sistemele de sănătate, în sistemele sociale, în sistemele financiare, de educație și cele juridice.
La nivelul UE Directiva privind egalitatea rasială 2000/43/CE a Consiliului conturează de peste două decenii protecția juridică împotriva discriminării pe motive de origine rasială sau etnică. Această Directivă interzice discriminarea directă și indirectă pe motive de origine rasială sau etnică în domeniile încadrării în muncă și ocupării forței de muncă, educației, protecției sociale, inclusiv în domeniul asistenței medicale, avantajului social, precum și al accesului la bunuri și servicii aflate la dispoziția publicului și al furnizării acestora, inclusiv locuințe (ec.europe.eu). În ultimii ani, Comisia a consolidat monitorizarea punerii în aplicare a respectivei Directive. Astfel, s-a pus un accent deosebit pe discriminarea împotriva copiilor romi în educație. În 2021, Comisia va prezenta un raport privind aplicarea directivei, urmând ca până în 2022 să propună alte acte legislative necesare în lupta potriva discriminării.
Pornind de la ideea că în amenințarea COVID-19 avem șansa de a găsi oportunitatea de a combate cu rezultate pozitive acest flagel al omenirii care se numește discriminare, Comisia Europeană a prezentat pe 18 septembrie 2020 un Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025. In discursul din Parlamentul European din 17 iunie 2020, preşedinta Comisiei, Ursula von der Leyen, sublinia faptul că “Trebuie să vorbim despre rasism. Și trebuie să luăm măsuri. Schimbarea direcției este întotdeauna posibilă dacă există voință în acest sens. Mă bucur că trăiesc într-o societate care condamnă rasismul. Dar nu ar trebui să ne mulțumim doar cu acest lucru. Deviza Uniunii noastre Europene este: „Uniți în diversitate”. Sarcina noastră este de a ne ridica la înălțimea acestor cuvinte și de a le transforma în realitate”. Ideea acestui Plan de acţiune se bazează pe faptul că UE se întemeiază pe diversitate și pe promovarea unei societăți a pluralismului, a toleranței și a nediscriminării. Ca atare, a acţiona pentru eliminarea discriminării din UE (şi din toată lume) nu este doar o responsabilitate, ci reprezintă apărarea a ceea ce reprezintă UE, a valorilor sale fundamentale. Iar UE dispune de instrumente juridice și de o politică cuprinzătoare pentru a construi o Uniune a egalității de şanse pentru toţi, aşa cum aspiră şi grupul PPE. In acest sens, Comisia are în vederea completarea eforturilor de până acum cu o Strategie globală prin care să se asigure că în statele membre se aplică efectiv Carta drepturilor fundamentale a UE și că drepturile prevăzute în cartă, inclusiv egalitatea și nediscriminarea, sunt o realitate pentru toți europenii.
Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025 stabilește o serie de măsuri menite să intensifice acțiunile întreprinse, să facă auzite vocile persoanelor cu origine rasială sau etnică minoritară și să reunească actorii de la toate nivelurile într-un efort comun de combatere mai eficace a rasismului și de creare a unei vieți fără rasism și discriminare pentru toți (ec.europa.eu). Respectivul plan de acţiune a fost fundamentat pe cercetările întreprinse de o serie de organizaţii şi instituţii în domeniul minorităţilor şi discriminării. Astfel, spre exemplu, sondajele realizate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA), care au indicat existența unor niveluri ridicate ale discriminării în UE, au identificat în ce domenii ale vieții se resimte cel mai puternic discriminarea rasială. Studiile arătând faptul că discriminarea este prezentă la locul de muncă, în procesul de închiriere a locuinţelor, în ceea ce priveşte accesul la asistenţă medicală, la justiţie, la servicii publice, la bunuri şi servicii.
Ca atare, O uniune a egalităţii, dezideratul grupului PPE şi obiectiv al echipei preşedintei Comisiei, Ursula von der Leyen, poate fi obţinută prin intermediul legislaţiei, cu ajutorul autorităților de aplicare a legii, prin intermediul noilor tehnologii oferite de era digitală, prin intermediul reţelei UE de sensibilizare a publicului larg cu privire la efectele discriminării, prin interemediul politicilor naţionale şi europene cu privire la reducerea inegalităţilor şi combaterea discriminării, precum şi a altor politici din alte domenii socio-economice.
In prezent, acțiunile de combatere a discriminării, a rasismului, a xenofobiei și a altor tipuri de intoleranță la nivel european se bazează pe un cadru juridic consacrat al UE, respectiv articolele 2 și 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolul 19 și articolul 67 alineatul (3) din TFUE, precum şi pe principiile generale ale nediscriminării și egalității, reafirmate, de asemenea, în Carta drepturilor fundamentale a UE (articolele 20 și 21). In vederea identificării modalităților de îmbunătățire a punerii în aplicare a legislaţiei existente în domeniul reducerii inegalităţilor şi combaterii discriminării și pentru a stabili dacă legislaţia mai este adecvată scopului și dacă există lacune care trebuie eliminate, Comisia va efectua o evaluare amplă a cadrului juridic existent. Astfel, în primul rând, se are în vedere evaluarea Directivei Consiliului 2000/43/CE Directiva privind egalitatea rasială și organismele de promovare a egalității. Directiva prevede obligația tuturor statelor membre de a desemna un organism care să le ofere asistență independentă victimelor discriminării, să promoveze egalitatea, să efectueze sondaje independente și să emită rapoarte și recomandări independente, deşi dreptul UE lasă la latitudinea statelor membre competențele și funcționarea organismelor de promovare a egalității. În prezent, în afară de domeniile ocupării forței de muncă și formării profesionale și vocaționale, legislația UE de combatere a discriminării se aplică numai în cazul discriminării bazate pe sex și origine rasială sau etnică (Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică; Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii). Legislaţia în domeniul reducerii inegalităţilor şi combaterii discriminării este completată de o altă Directivă cadru privind combaterea rasismului și a xenofobiei prin intermediul dreptului penal (Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal) la care se adaugă Directiva privind drepturile victimelor (Directiva 2012/29/UE prevede obligația statelor membre de a asigura un tratament echitabil și nediscriminatoriu pentru victimele infracțiunilor, acordând o atenție deosebită victimelor infracțiunilor comise ca urmare a prejudecăților sau din motive discriminatorii). Decizia-cadru 2008/913/JAI prevede obligația statelor membre de a incrimina incitarea publică la violență sau la ură pe criterii de rasă, culoare a pielii, religie, descendență sau origine națională ori etnică (inclusiv online). Cu toate acestea, discursurile ilegale de incitare la ură din mediul online continuă să crească ca număr şi ca amploare a efectelor, iar discursurile rasiste de incitare la ură au devenit o practică frecventă.
Referitor la combaterea discriminării romilor, grupul PPE în Document de poziție al grupului PPE privind procesul de incluziune a romilor din UE din iunie 2020 sublinia faptul că adoptarea „inițiativei UE privind egalitatea și incluziunea romilor până în 2030” de către Comisia Europeană, prevăzută până la sfârșitul acestui an, creează o oportunitate unică pentru a da un nou impuls pentru stimularea procesului de incluziune a romilor din UE care are loc în cadrul „ Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020”. Situaţia discriminării romilor este un motiv de îngrijorare în mai multe state membre ale UE. Insă ar trebui să se pună și mai mult accent pe acele state membre (cu o populație de romi considerabilă) în care un proces ineficient de incluziune a romilor ridică provocări macroeconomice, aprofundează disparitățile regionale și împiedică astfel coeziunea socială a UE. Evident, sprijinul UE acordat acestor țări ar trebui să fie în funcție de provocări, dar, în acelaşi timp sunt necesare sisteme de monitorizare și evaluare a eficienței politicilor și măsurilor luate de acestea. Grupul PPE consideră că schimbările pozitive și durabile ar trebui să fie realizabile prin intermediul reformelor generale, în timp ce măsurile specifice ar trebui să le completeze.
In ceea ce priveşte combaterea discriminării de către autoritățile de aplicare a legii se ştie că acestea reprezintă actori-cheie în asigurarea securității și a respectării legii, de fapt activitățile polițienești eficiente și respectarea drepturilor fundamentale sunt complementare. Cu toate acestea Al doilea sondaj al Uniunii Europene privind minoritățile și discriminarea – principalele rezultate (2017) al FRA include o serie de raportări de atitudini discriminatorii ale poliției față de minorități. De aceea, nivelul de încredere în autoritățile publice al victimelor infracțiunilor, care fac parte din comunități defavorizate sau vulnerabile ori din rândul minorităților, continuă să fie scăzut.
Recunoașterea diversității și asigurarea aplicării echitabile a legii sunt esențiale pentru combaterea rasismului. Mai mult decât atât, diversitatea membrilor personalului din cadrul serviciilor de aplicare a legii și activitățile polițienești favorabile incluziunii pot consolida nivelul de încredere în autoritățile de aplicare a legii și, prin urmare, pot îmbunătăți raportarea infracțiunilor. Cu alte cuvinte, nu doar acceptarea diversităţii, ci chiar promovarea diversităţii reprezintă soluţia la problema discriminării de orice tip. Astfel, promovarea diversităţii presupune, aşa cum aprecia grupul PPE în Documentul de poziție privind incluziunea romilor, un angajament mai puternic al romilor, precum şi al tuturor celor care sunt supuşi discriminării în modelarea propriului lor viitor și al Europei. Un astfel de angajament ar putea contribui la schimbarea mentalităților și la combaterea prejudecăților și stereotipurilor adânc înrădăcinate, a discriminării pe scară largă în toată Europa.
In ceea ce privește susținerea diversității și promovarea acesteia, precum și a asigurării egalității pentru toți Comisia va colabora cu statele membre, utilizând pe deplin posibilitățile oferite de instrumentul „Next Generation EU” și de Instrumentul de sprijin tehnic pentru reforme structurale, pentru a asigura faptul că sprijinul acordat în domenii precum piața forței de muncă, educația și formarea, protecția socială, asistența medicală și locuințele contribuie la crearea unei Uniunii a egalității pentru toți. Astfel că, în perioada 2021-2027, fondurile UE vor sprijini eforturile statelor membre de promovare a incluziunii sociale, prin asigurarea egalității de șanse pentru toți și combaterea discriminării. Fondurile UE vor promova dezvoltarea infrastructurii și accesul egal la piața forței de muncă, la asistență medicală și socială, la locuințe și la servicii de înaltă calitate, nesegregate și favorabile incluziunii în domeniul educației și formării, pentru toți, în special pentru grupurile defavorizate.