de Adrian Stănescu
”Iohannis a ajuns preşedintele României şi cu ajutorul voturilor maghiarilor din Transilvania, însă nu a întors sprijinul primit. Klaus Iohannis ar trebui să ştie că saşii au fost invitaţi în Transilvania de către regii maghiari, la începutul anilor 1200, iar Pământului Crăiesc i s-au asigurat privilegii şi autonomie de care locuitorii lui s-au bucurat în timpul stăpânirii maghiare – a mai adăugat secretarul de stat. Cu toate acestea, în timpul luptelor din cadrul Revoluţiei Maghiare de la 1848, saşii din Transilvania s-au aliat cu duşmanii maghiarilor, iar la 1 decembrie 1918 au aprobat alipirea Transilvaniei la România.”
Astfel s-a simțit dator să sublinieze, într-un recent interviu acordat periodicului de limbă maghiară din România Kronika.ro, secretarul de stat pentru politici naționale în guvernul dela Budapesta, Janos Arpad Potapi, o serie de elemente din complexul dosar al relațiilor româno-ungare.
Dincolo de tonul negustoresc, cu accente de precupeață vexată, vedem în opinia demnitarului ungar o suplimentară dovadă a faptului că Istoria este o știință grea. Ceea ce este interesant este faptul că de fiecare data în preajma unei consultări electorale din România, în cazul de față alegeri locale, câte o ”voce” dela Budapesta se simte obligată să lanseze diverse mesaje extreme de interpretabile. De regulă sunt adresate minorității maghiare din România ceea ce numai bine nu-i face acesteia din urmă. Demersul secretarul de stat dela Budapesta, dincolo de fragmentul citat – singurul comentat cât de cât de presa română, se înscrie drept un mesaj de sprijin ferm exclusiv către UDMR ca fiind singura fomațiune ce merită să fie votată de minoritatea maghiară. „O comunitate maghiară din străinătate nu poate avea mai multe partide etnice, ne putem concentra forțele doar într-un singur partid maghiar” Poziția acestuia este departe de a fi singulară; recent Zsolt Semjén, viceprim-ministru, a transmis un mesaj similar asezonat cu patetice amintiri de familie! Atitudinea publică a celor doi demnitari ungari a fost serios taxată de episcopul Tokes Laszlo care a amendat-o pentru că” promovează un sistem antidemocratic cu un singur partid care amintește de vremurile de demult”.
Exemple precum cele citate ar putea duce spre concluzia existenței unor relații deloc normale între UDMR, ca formațiune politică din România și partidul de guvernământ din Ungaria; situația a fost sesizată și amendată de fostul lider UDMR, Marko Bela care, într-un interviu acordat unei publicații maghiare în luna august, constata că (am avut de ales între) ” : să ne integrăm în politica bucureșteană sau să ne legăm căruța odată pentru totdeauna de un partid din Ungaria. Eu am ales prima soluție, adică acea a unei politici independente a UDMR. Pentru că oricât aparținem unei națiuni, acesta este un alt stat, altă viață politică, iar eu nu am fost dispus să subordonez UDMR nici măcar lui Orbán Viktor, ci exclusiv numai voinței alegătorilor noștri.” Un punct de vedere deloc cunoscut dar cu atât de mai mult bun simț.
Revenind la subiectul principal ce a motivat intervenția noastră, nu vom trece cu vederea unde duce promovarea de către oficiali ai guvernului dela Budapesta a unor atitudini sau puncte de vedere precum celor amintite la început; și facem apel din nou la considerațiile fostului lider al UDMR: ”mă îngrijorează mai degrabă faptul că relația dintre guvernul român și cel maghiar s-a restrâns la minim. Și mă îngrijorează și faptul că în timp ce influența guvernului român crește la Bruxelles, scade influența conducerii ungare aflate într-o continuă luptă cu Uniunea. În perioada schimbării de regim, considerarea Ungariei ca statul cu cel mai mare prestigiu în regiune, a dat un imbold imens afirmării intereselor maghiarilor din Transilvania. Românii înșiși au privit Budapesta în acest fel, și nu a fost totuna pentru ei cum se exprimă politica oficială ungară despre România.În comparație, dacă astăzi la Bruxelles s-ar ivi un dezacord româno-maghiar, în foarte mare măsură, românii ar primii dreptate.
Desigur și pe mine mă irită multe soluții ale UE, dar îmi este clar, că în prezent, garanția supremă pentru supraviețuirea / păstrarea maghiarilor în Transilvania este o Uniune Europeană fără granițe. La acea vreme, foarte mulți ne-au reproșat că Ungaria și în special maghiarii din Transilvania, în frunte cu UDMR au contribuit la aderarea României la UE și NATO. Ei uită doar că acest demers nu a fost un compromis din partea noastră, ci a fost un interes primar la fel ca și al românilor din România. Am știut că aderarea nu va rezolva problemele etnice, dar este bine și pentru noi că putem să călătorim fără granițe, să învățăm, să ne angajăm în Europa, și ce este cel mai important: putem să mergem liber în Ungaria. Deci în mod hotărât sunt un pro-european”.
