Text tradus de Alexandra Burnea
Încă înainte de pandemie, globalizarea deja prezenta probleme. Sistemul deschis de comerț care a dominat economia mondială de zeci de ani a fost deteriorat de prăbușirea financiară și de războiul comercial sino-american. Ea își revine acum din a treia lovitură sub centură din doisprezece ani, după ce carantina a sigilat granițele și a perturbat comerțul. Numărul pasagerilor la Heathrow a scăzut cu 97% față de anul anterior; exportul de mașini mexicane a scăzut cu 90% în aprilie; 21% din transporturile cu containere peste ocean în luna mai au fost anulate. Pe măsură ce economiile se vor redeschide, activitatea își va reveni, dar să nu ne așteptăm la o revenire rapidă într-o lume lipsită de griji a circulației și a comerțului liber. Pandemia va politiza călătoriile și migrația și va împiedica favorizarea autonomiei. Această abordare introspectivă va înlesni redresarea, va face economia vulnerabilă și va răspândi instabilitate geopolitică.
Lumea a avut mai multe epoci de integrare, însă sistemul de tranzacționare apărut în anii ’90 a mers mai departe ca niciodată. China a devenit o fabrică mondială, iar granițele s-au deschis oamenilor, bunurilor, capitalului și informațiilor. După ce Lehman Brothers s-a prăbușit în 2008, majoritatea băncilor și unele firme multinaționale au făcut un pas înapoi. Comerțul și investițiile externe au stagnat în raport cu PIB-ul, proces pe care acest ziar l-a numit ulterior ralantizarea globalizării. Apoi au apărut războaiele comerciale ale președintelui Donald Trump, care au combinat îngrijorările cu privire la slujbe și capitalismul autocratic din China cu un program mai larg de șovinism și dispreț pentru alianțe. În momentul în care virusul a început să se răspândească în Wuhan anul trecut, taxa vamală americană de import revenise la cel mai înalt nivel din 1993 și atât America, cât și China au început să-și decupleze industriile tehnologice.
Din ianuarie, un nou val de perturbare s-a răspândit din Asia spre vest. Închiderea fabricilor, magazinelor și birourilor a făcut ca cererea să scadă și a împiedicat furnizorii să ajungă la clienți. Daunele nu sunt însă universal. Alimentele încă pot circula, Apple insistă că mai poate produce iPhone, iar exportul din China s-a menținut până acum, fiind susținut de vânzarea de echipamente medicale. Dar efectul general este feroce. În acest an, comerțul mondial de bunuri ar putea scădea cu 10-30%. În primele zece zile ale lunii mai, exportul din Coreea de Sud, o adevărată putere comercială, a scăzut cu 46% față de anul trecut, probabil cea mai gravă scădere de la începutul colectării datelor în 1967.
Suntem martori la demascarea anarhiei ce stă la baza guvernanței globale. Franța și Marea Britanie s-au tot certat cu privire la regulile de carantină, China amenință Australia cu sancțiuni pentru că a solicitat o investigație asupra originilor virusului, iar Casa Albă e gata de luptă pentru comerț. În ciuda unor cazuri de cooperare în timpul pandemiei, cum ar fi împrumuturile de la Rezerva Federală acordată altor bănci centrale, America a fost reticentă în a acționa ca lider mondial. Haosul și dezacordul de acasă i-au afectat prestigiul. Caracterul tainic și intimidarea Chinei au confirmat că nu dorește – și nu este capabilă – să îi ia locul. În întreaga lume, opinia publică se îndepărtează de globalizare. Oamenii au fost deranjați să constate că sănătatea lor depinde de lupta pentru importul echipamentelor de protecție și de muncitorii imigranți care lucrează ca îngrijitori sau în agricultură.
Acesta este doar începutul. Deși fluxul de informații este în mare parte liber în afara Chinei, circulația persoanelor, bunurilor și capitalului nu este. Să privim mai întâi circulația persoanelor. Administrația Trump își propune să reducă în continuare imigrația, argumentând că locurile de muncă ar trebui să revină americanilor. Alte țări îi vor urma probabil modelul. Călătoriile sunt restricționate, limitând domeniile de muncă, posibilitatea de a inspecta fabricile și creșterea numărului comenzilor. Aproximativ 90% dintre oameni trăiesc în țări cu granițe în mare parte închise. Multe guverne vor dori deschiderea numai către țările cu protocoale sanitare similare. Se zvonește că una dintre aceste „rețele de călătorie” va include Australia și Noua Zeelandă, poate și Taiwan și Singapore. Industria ne arată faptul că întreruperea călătoriilor va fi de durată. Airbus a redus producția cu o treime, iar Emirates, care este un simbol al globalizării, nu se așteaptă la o recuperare până în 2022.
Comerțul va avea de suferit, deoarece țările abandonează ideea că firmele și mărfurile sunt tratate în egală măsură indiferent de locul din care provin. Guvernele și băncile centrale solicită contribuabililor să întreţină firmele naționale prin pachetele de stimulare, creând un stimulent uriaș și continuu pentru a le favoriza. Presiunea de a readuce lanțurile de aprovizionare înapoi acasă în numele rezistenței este în creștere. Pe 12 mai, Narendra Modi, premierul Indiei, a declarat națiunii că a început o nouă eră a independenţei economice. Stimulentul Covid-19 al Japoniei include subvenții pentru firmele care repatriază fabricile; oficialii Uniunii Europene vorbesc despre „autonomie strategică” și creează un fond pentru a cumpăra acțiuni la companii. America îndeamnă compania Intel să construiască uzine în țară. Comerțul digital prosperă, dar nivelul său este încă redus. Vânzările în străinătate ale Amazon, Apple, Facebook și Microsoft sunt echivalente cu doar 1,3% din exporturile mondiale.
Fluxul de capital suferă de asemenea, deoarece investițiile pe termen lung scad. Investițiile chineze de capital de risc în America au scăzut la 400 milioane dolari în primul trimestru al acestui an, cu 60% sub nivelul de acum doi ani. Firmele multinaționale și-ar putea reduce investițiile transfrontaliere cu o treime în acest an. America tocmai a cerut principalului său fond federal de pensii să înceteze să mai cumpere acțiuni chineze, iar, anul acesta, țările reprezentând 59% din PIB-ul mondial și-au înăsprit regulile privind investițiile străine. În timp ce guvernele încearcă să-și achite noile datorii prin impozitarea firmelor și a investitorilor, unele țări pot fi tentate să restricționeze în continuare fluxul de capital peste granițe.
Să nu ne lăsăm păcăliți de faptul că un sistem de tranzacționare cu o rețea instabilă de controale naționale va fi mult mai uman sau mai sigur. Țărilor mai sărace le va fi mai greu să își revină, iar în cele bogate viața va fi mai scumpă și mai puțin liberă. Lanțurile de aprovizionare nu devin mai rezistente dacă sunt aduse acasă, deoarece acest lucru ar concentra riscul și sacrifica economiile de scară, ci mai degrabă ele trebuie diversificate. Mai mult, o lume fragmentată va îngreuna rezolvarea problemelor globale, inclusiv găsirea unui vaccin și asigurarea recuperării economice.
Din păcate, această logică nu mai este de actualitate. Acele trei lovituri sub centură au rănit atât de mult sistemul comercial deschis, încât argumentele puternice în favoarea lui sunt neglijate. Așadar, să ne luăm rămas bun de la cea mai mare epocă a globalizării – și să ne facem griji cu privire la ceea ce îi va urma.
Text original în limba engleză: aici
