Manoela Popescu
Au trecut aproape doi ani de când Rusia lui Vladimir Putin a invadat Ucraina. Când se va termina acest război? Se va intensifica în 2024 și 2025 sau putem spera la o încetare a focului? Iar în acest caz, este posibilă semnarea unui tratat de pace sau vom intra într-un nou război rece pe termen lung cu riscul unui război major în Europa? În mod logic, patru scenarii de sfârșit de război sunt posibile: victoria Ucrainei, victoria Rusiei, încetarea focului și un război rece, pacea. Dar care dintre aceste scenarii este mai plauzibil, la doi ani de conflicte armate, de atacuri și contraofensive de o parte și de alta a celor două state beligerante?
Referitor la capitularea Ucrainei și o victorie a Rusiei ar fi un scenariu posibil, mai ales dacă în SUA se va întoarce Trump la Casa Albă. Unele țări europene, precum Ungaria (care este de partea lui Trump), Polonia sau țările baltice, ar fi sub amenințare directă din partea Rusiei și ar putea interveni pentru a preveni prăbușirea militară a Ucrainei. Acest lucru ar duce la o tensiune extremă în Europa. Ar fi pusă problema implicării directe a Franței, Marii Britanii sau Statelor Unite. Deja au apărut diferende între Franța și Germania. Diferențele dintre Paris și Berlin reflectă slăbiciunile lui Olaf Scholz și Emmanuel Macron în materie de politică internă. Dar problema rămâne, estimează expertul german în relații internaționale, Stefan Meister, referitor la imaginea pe care cele două țări o au despre ele însele și despre relația lor cu Statele Unite. Astfel, dezbaterea generată de refuzul Germaniei de a livra rachete Taurus și declarația lui Emmanuel Macron cu privire la posibilitatea de a trimite trupe terestre occidentale în Ucraina au dat din nou o lovitură grea relațiilor franco-germane. În timp ce Europa trebuie să prezinte un front unit în sprijinul său pentru Ucraina și apărarea sa împotriva războiului hibrid condus de Rusia, cele mai importante două state europene se trezesc profund implicate într-o criză profundă de încredere și conducere. Nu este un secret pentru nimeni că Emmanuel Macron și Olaf Scholz au personalități foarte diferite. Însă acum le este din ce în ce mai greu să stabilească o relație profesională, iar ceea ce îi desparte ia o turnură mai personală în fiecare zi. Din perspectiva lui Olaf Scholz, președintele francez, Emmanuel Macron, care își înmulțește declarațiile, la fel ca în cadrul ultimei conferințe privind Ucraina, la Paris, din 26 februarie, acționează și fără consultare cu partenerii săi. În schimb, la Paris se înțelege din ce în ce mai puțin reticența germană și, pe subiecte la fel de importante precum viitorul UE, energia și apărarea, pozițiile arată diferențe fundamentale (https://www.lemonde.fr).
În timp ce Germania a devenit al doilea furnizor de arme al Ucrainei după Statele Unite, Franța rămâne cu mult în urmă, pe locul al paisprezecelea. Pe de altă parte, modul de comunicare al lui Olaf Scholz, în special cu privire la problema rachetelor Taurus, a evidențiat încă o dată ezitările și amânările cancelarului, ca să nu mai vorbim de recentele scurgeri de informații din armata germană care au dus la o mică criză la vârful statului. Cu toate acestea, guvernul german nu-și ascunde iritația din ce în ce mai mare de a-l vedea pe președintele francez dorind să se poziționeze ca lider al Europei. Se pare că Germania nu vrea să preia sarcina conducerii, iar Franța este incapabilă să o facă.
În acest context, Rusia se uită ca și vulturul cu două capete de pe emblema sa, atât spre vest cât și spre est: război în Occident și comerț în Est. Vladimir Putin a anunțat, pe 29 februarie, un plan major de investiții care vizează modernizarea celebrelor sale linii de cale ferată care merg spre China: legendara cale ferată Transsiberiană și Baikal-Amur, mai la sud. În total, aproape 15.000 de kilometri de șine prin stepele Asiei Centrale și de Est până la Vladivostok, la marginea Pacificului. Și deși nu are mijloacele, mai ales materiale, să-și dezvolte singură infrastructura pentru a construi un Internet suveran, cu toată expertiza în IT și rețele, Rusia a achiziționat pe 7 martie 95% din compania Yandex, cu sediul în Olanda și listată la Bursa Americană de Valori Nasdaq, vânzarea fiind forțată de împrejurări. Cumpărătorii, conducerea rusă susținută de o subsidiară a gigantului petrolier Lukoil, au cumpărat totul la jumătate de preț, pentru 5,2 miliarde de dolari (4,8 miliarde de EUR), însă plata către acționarii din afara Rusiei se va face în yuani (https://www.lemonde.fr).
Astfel, Rusia nu pare să fie intimidată de sancțiunile economice venite din partea UE, iar teza despre „orașul rus Kiev” este încă auzită periodic în mass-media de propagandă rusă, deși, la sfârșitul lunii februarie 2024, nu exista o concentrare a forțelor ruse sau crearea de grupuri de lovitură pentru o nouă campanie împotriva Kievului. Mai mult, începutul formării unor astfel de grupuri în Belarus sau în regiunile Bryansk și Kursk din Federația Rusă va fi imediat observat de serviciile de informații. Chira dacă Rusia va porni un nou atac fulminant asupra Ucrainei, armata rusă nu va mai putea obține surpriza operațională, ca în februarie 2022, când coloanele rusești de asalt aeropurtate au ajuns în suburbiile Kievului în câteva zile. Dar, în același timp, spun experții, Ucraina trebuie să fie pregătită pentru orice. Aceasta deoarece, războiul presupune ca cineva să atace conform unei inițiative strategice, iar cealaltă parte merge în defensivă strategică pentru a epuiza forțele inamice care avansează, a lua inițiativa strategică și a lansa o contraofensivă (https://www.bbc.com).
Ipoteza victoriei Ucrainei ar conduce la colapsul Rusiei, fiind posibilă o revoluție a palatului sau o revoltă populară. În această ipoteză, Vladimir Putin ar putea folosi arme nucleare tactice pe câmpul de luptă pentru a bloca înaintarea armatei ucrainene.
O posibilă încetare a focului cu front înghețat, ca în Coreea, în care Ucraina s-ar afla într-o situație de uzură extremă, făcând imposibilă continuarea războiului nu este de dorit. Acest scenariu ne-ar aduce într-un nou război rece care ar putea deveni oricând un război fierbinte. Ucraina ar fi apoi privată de o parte semnificativă a teritoriului său, dar ar putea semna acorduri de apărare cu NATO sau cu Europa pentru a-și proteja teritoriul. Dacă majoritatea analiștilor americani contau pe o cădere rapidă a Kievului, astăzi, situația este mai bună decât pare, chiar dacă climatul general este pesimist. Acest scenariu este mai probabil la acest moment în care niciuna dintre părți nu este capabilă să-și afirme superioritatea. Nu cred că rușii sunt într-o poziție mai bună decât erau ucrainenii în urmă cu un an. În plus, rușii au pierdut bătălia navală, ceea ce este foarte important. Utilizarea dronelor marine de către Ucraina a distrus practic dominația rusă asupra Mării Negre.
Semnarea unui tratat de pace între Rusia și Ucraina necesită concesii din partea celor două state, care ar putea accepta o încetare a focului și ar putea iniția negocieri menite să pună capăt războiului în mod pașnic. Astăzi există mai multe motive obiective care ar putea duce la oprirea luptelor. Majoritatea ucrainenilor, uzați de război, și-ar putea împinge guvernul în negocieri, iar Ucraina s-ar putea reconstrui astfel cu ajutorul UE. Puterea rusă, observând impasul în care se află, ar putea fi adusă și ea la masa negocierilor să facă concesii, deoarece Rusia astăzi nu este sigură de victoria sa și trebuie să facă față rezistenței armatei ucrainene, întărită în curând prin furnizarea de avioane de luptă americane F16, pentru a hărțuirea armatei ruse în Donbass și Crimeea și chiar la exportul războiului pe teritoriul Rusiei.
Însă în acest scenariu, planul de pace ar trebui să aibă drept condiție prealabilă retragerea armatei ruse pe pozițiile sale înainte de 24 februarie 2022 și să ofere Ucrainei toate garanțiile internaționale pentru exercitarea deplinei sale suveranități. Forțele de menținere a păcii ale ONU ar fi dislocate în provinciile Donbass și ar garanta securitatea locuitorilor. Populațiile strămutate ca urmare a războiului ar avea posibilitatea de a se întoarce fără piedici și ar putea să-și aleagă locul de reședință în teritoriile administrate de Rusia sau Ucraina. Iar pentru a evalua pagubele umane și materiale din războiul declanșat la 24 februarie 2022 de Rusia, ar urma să fie înființată o comisie internațională mandatată de ONU care să determine cuantumul daunelor de război care ar fi plătite victimelor civile ale acestui conflict. În această ipoteză, criminalii de război vor fi urmăriți penal și judecați. Recunoașterea suveranității Rusiei asupra Crimeei ar fi condiționată de rezultatul unui referendum privind autodeterminarea locuitorilor săi organizat sub controlul ONU. Navigația comercială în Marea Neagră ar fi gratuită și garantată. Negocierile privind securitatea în Europa ar urma să fie deschise cu obiectivul de a reduce arsenalele militare în general și arsenalele nucleare în special. În acest context, ar putea fi propus Ucrainei un statut de neutralitate care să decidă suveran. Sancțiunile economice împotriva Rusiei vor fi ridicate treptat, conform calendarului de implementare a planului de pace. Ucraina va trebui să-și reconstruiască economia, să o dezvolte și să o diversifice pentru a putea, în cele din urmă, să se integreze în Uniunea Europeană.
Acest scenariu pare mai plauzibil din perspectiva președintelui turc, deoarece acesta speră să reia discuțiile de pace dintre Ucraina și Rusia. În timpul unei întâlniri de vineri, 8 martie, la Istanbul cu Volodimir Zelensky, Recep Tayyip Erdogan a spus că este pregătit să găzduiască un summit de pace Rusia-Ucraina. De la începutul conflictului, președintele turc s-a prezentat ca un intermediar între beligeranți. Totuși, el și-a reiterat sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, „aliatul său strategic”. Recep Tayyip Erdogan vrea să-și continue rolul de intermediar între cele două state aflate în conflict armat. Acesta a afirmat că „În timp ce ne continuăm solidaritatea cu Ucraina, vom continua să lucrăm pentru a pune capăt războiului și în favoarea unei păci juste și negociate” (https://www.lemonde.fr). Drept răspuns, președintele Ucrainei și-a exprimat „recunoștința” omologului său turc, care „de la început (…) ne-a recunoscut integritatea teritorială și suveranitatea noastră, inclusiv în ceea ce privește peninsula ucraineană Crimeea” anexată de Moscova în 2014. Adăugând că „Orice propunere de reglementare a acestui război trebuie să plece de la formula propusă de țara care își apără teritoriul și oamenii”. „Vrem o pace dreaptă” a subliniat Volodimir Zelensky, stabilind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Ucrainei ca o condiție prealabilă pentru discuțiile cu Moscova. Mai mult, președintele ucrainean a indicat că a „transmis o listă de cetățeni ucraineni, în special tătari din Crimeea, care sunt victime ale represiunii Rusiei în teritoriile ocupate și deținuți în închisorile și lagărele rusești în condiții extrem de crude și inumane”.
Turcia, stat membru NATO, a încercat să mențină relații bune atât cu Moscova, cât și cu Kievul de la atacul pe scară largă al Rusiei asupra Ucrainei, în urmă cu doi ani. De altfel, în primele săptămâni de război, Turcia a găzduit discuții de pace între Moscova și Kiev, care au eșuat. De unde credința Turciei că de data asta cele două țări beligerante vor fi dispuse să vină la masa negocierilor? Răspunsul vine de la ministrul turc de externe, Hakan Fidan, care a declarat la începutul lunii martie, că „Cele două părți au atins limita a ceea ce pot obține prin război”. Iar poziția strategică a Turciei în Marea Neagră și controlul său asupra strâmtorii Bosfor îi conferă un rol militar, politic și economic unic în conflict. Se știe că, în iulie 2022, Ankara a participat cu ONU la negocierea unui acord între Moscova și Kiev privind exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagră. Cum Rusia s-a retras după un an din respectivul acord, Kievul a lansat de atunci o altă rută de export care trece de-a lungul coastei și evită apele internaționale disputate.
Însă, Turcia, pe de altă parte, a înfuriat Moscova anul trecut, permițând comandanților regimentului ultranaționalist Azov, fiara neagră a Moscovei, să se întoarcă în Ucraina, în ciuda unui acord cu Rusia care prevedea ca aceștia să rămână acolo până „la sfârșitul ostilităților”.
De asemenea, legăturile dintre Turcia și Rusia au stârnit tensiuni în Occident, care acuză Ankara că facilitează eludarea sancțiunilor de către Moscova prin exportul anumitor mărfuri în Rusia. Iar Statele Unite au sancționat mai multe companii turcești pentru că au ajutat Moscova să cumpere bunuri care ar putea fi folosite de forțele sale armate. După vizita lui Volodimir Zelensky în Turcia vine rândul lui Vladimir Putin să viziteze Turcia la o dată care nu a fost încă stabilită. (https://www.france24.com).
Acest ultim scenariu, cel al păcii, este susținut și de Papa Francisc, care, într-un interviu difuzat sâmbătă, 9 martie, a cerut Kievului „să aveți curajul de a ridica steagul alb și de a negocia” pentru a pune capăt războiului din Ucraina „înainte ca lucrurile să se înrăutățească”. Șeful Bisericii Catolice a amintit că au fost „mulți” actori „gata să joace rolul de mediatori”, „de exemplu Turcia”. Făcând aluzie la Kiev, Papa Francisc a spus „Negocierea este un cuvânt curajos. Când vezi că ești învins, că lucrurile nu funcționează, ai curajul să negociezi”, a adăugat el, într-o aparentă aluzie la Kiev (https://www.lemonde.fr).
Pe de altă parte, moartea lui Alexei Navalny la penitenciarul Kharp, pe 16 februarie, în nordul îndepărtat al Rusiei, oponentul politic al lui Vladimir Putin condamnat la 19 ani de închisoare a îndepărtat posibilitatea unor discuții de pace cu regimul în vigoare la Moscova. De la moartea lui Navalny, evoluția conflictului a fost nuanțată de mare pesimism. Președintele francez Emmanuel Macron a spus că Rusia nu poate și nu trebuie să câștige războiul din Ucraina. Cu toate acestea, Rusia exercită astăzi o presiune militară considerabilă asupra armatei ucrainene din cauza deficitului de muniție de artilerie. În acest context tensionat, președintele francez a subliniat posibilitatea de a trimite trupe occidentale pe pământul ucrainean. Ne întrebăm dacă ne îndreptăm către un război deschis cu Rusia, care ar putea duce la un al treilea război mondial, cu posibilă utilizare a armelor nucleare? (https://www.lorientlejour.com).
Din perspectiva Rusiei, o pace justă, respectând în același timp statutul de suveranitate și independență al națiunii ucrainene este aproape imposibilă. Aceasta deoarece președintele rus ar trebui să renunțe la obiectivele sale de război de „denazificare și demilitarizare a Ucrainei”, adică instalarea unui guvern pro-rus la Kiev, distrugerea armatei ucrainene și, bineînțeles, cucerirea întregului Donbass, precum și sudul Ucrainei cu orașul Odessa și regiunea sa (https://www.lorientlejour.com).
Perspectivele pentru o pace viitoare par destul de slabe acum, dar nu imposibile. Oare un plan adecvat de susținere a Ucrainei din partea UE și a SUA, care ar conduce la pierderi militare și economice majore din partea Rusiei, ar crea spațiul de conștientizare pentru Rusia, astfel încât aceasta să se așeze la masa negocierilor? Această strategie posibilă va fi mai periculoasă dat fiind faptul că Rusia se va simți încolțită de NATO? Nu ne rămâne decât să sperăm că escaladarea războiului se va încheia și că motivul păcii va fi puternic atât la Moscova, cât și la Kiev.
