Scarlat I
Conflictul din Ucraina este pe cale să sufere o schimbare radicală în rău. Toate capitalele europene încă se aflau într-o stare de șoc după invazia sovietică inițială, dar știrile care începeau să vină din Ucraina, chiar din prima săptămână puteau fi considerate ca fiind ”pozitive” ținând cont de gravitatea situația.
Marea armată rusească, considerată ca fiind a doua la nivel mondial, un adevărat monstru capabil de distrugă majoritatea statelor europene, se dovedea ca fiind, cel puțin din punct de vedere al pregătirii, al înzestrării și al tacticilor folosite, aproape o glumă proastă. Celebrele știri cu coloane de tehnică militară blocate pe șosea, din cauza lipsei carburanților sau pur și simplu rătăcite pe drumurile ucrainene, înregistrări video din interiorul avioanelor militare rusești, care foloseau Google Maps de pe telefoane lipite de bord, pentru a putea naviga sau nenumăratele poze puse pe diverse rețele de socializare de către soldații ruși, fără să dezactiveze geo-localizarea automată, precum și ordinele date de comandanți cu ajutorul telefoanelor mobile comerciale și folosind cartele telefonice comerciale furate din magazinele ucrainene au început să fie date de mult uitării.
Dacă până în vara anului 2023 știrile care veneau pe bandă rulantă din Ucraina nu făceau decât să dovedească incapacitatea militară sovietică și victoriile pe care soldații ucraineni înzestrați cu arme occidentale, le obțineau aproape pe toată lungimea frontului, în ultimele luni situația pare să se fi schimbat dramatic.
Epurarea prin care au trecut eșaloanele superioare ale armatei ruse par să fi avut rezultatul dorit de către Moscova. Odată cu eșecul ofensivei ucrainene, datorat în special felului în care soldații ruși au decis să-și coordoneze apărarea prin crearea de tranșee, plasarea de mine, rânduri peste rânduri de sârmă ghimpată și a instalării capcanelor pentru tancuri, tinde cel puțin pe moment să indice o schimbare radicală pe frontul estic din Ucraina.
Armata ucraineană, deși echipată cu tehnică modernă vestică dar și antrenată de către experți militari din statele occidentale nu a reușit totuși să-și depășească în totalitate pregătirea sovietică de care a beneficiat atâta vreme. Ofensiva atât de mult așteptată, care urma să împingă înspre vest, armata rusă, a eșuat, iar rezultatul acestui eșec se poate dovedi catastrofal pentru șansele de victorie.
Ambele părți au nevoie nu doar de tancuri, rachete sau muniție pentru artilerie, dar și de noi recruți, uzura fizică și psihică la care sunt supuși soldații, pe toată lungimea frontului devenind din ce în ce mai acută. În acest moment raportul pierderilor de vieți omenești, chiar dacă este net în favoare Kievului, are un grad de importanță mai mică comparativ cu nevoia de a putea înlocui soldații obosiți după 2 ani de lupte.
În această privință Moscova are un avantaj clar, cu o având cel puțin pe hârtie o rezervă de două ori mai mare decât dispune Kievul. Simultan, presiunea la care sunt supuși soldați ruși a scăzut considerabil, lipsa munițiilor, cu care se confruntă armata ucraineană, permițând armatei ruse, cel puțin parțial să se reorganizeze, și să poată crea noi planuri de luptă, iar aprovizionarea cu muniții și echipamente nu doar de proveniență rusească, ci și din Coreea de Nord sau Iran, nu fac decât să erodeze constant apărarea ucraineană.
Ambele armate urmează să fie obligate să înceapă o nouă rundă de recrutări, dar spre diferență de celelalte ocazii, Kievul se află într-o situație mult mai periculoasă. Nu numai că nu mai are la dispoziție de unde să atragă noi soldați, dar și ajutorul internațional s-a diminuat considerabil. Dacă rușii beneficiază aproape constant de drone iraniene și obuze coreene, statele europene și America nu au mai putut să-și onoreze promisiunile. De partea europeană, ajutorul tehnic dorit de Kiev, nu prea există, din cele 1 milion de obuze promise de UE, nici măcar jumătate nu au fost trimise, în principal datorită faptului că un asemenea ajutor ar însemna în acest moment golirea aproape în totalitare a rezervelor naționale de care dispun statele europene, acestea nefiind dispuse să renunțe la propriul arsenal. De peste ocean, în mod asemănător, ajutorul întârzie să apară, în ciuda promisiunilor, dar la Washington, piedica este la nivel politic, politicienii republicanii condiționând acordarea ajutoarelor financiare și militare de obținerea anumitor beneficii pe plan intern care să fie în concordanță cu propriile politici.
Următoarea mutare pe frontul estic va fi făcută de armata rusă, iar cel mai probabil, dacă ajutorul occidental nu va fi trimis în cel mai scurt timp, Kievul va fi obligat să abandoneze o serii de teritorii, iar orice teritoriu abandonat va fi aproape imposibil de recâștigat mai târziu, rezervele omenești fiind aproape epuizate.
