Scarlat I
Cursa pentru obținerea supremației în zona arctică a fost declanșată de Rusia, prin crearea primei centrale nucleare plutitoare. Vasul ”Akademik Lomonosov”, a fost lansat din portul Murmansk, cel mai mare port arctic rus și baza a peste jumătate din submarinele nucleare rusești precum și a unei adevărate flote de spărgătoare de gheață nucleare. Deși construit în 2010, primele reactoare nucleare au fost instalate abia în 2013, iar în 2018, la Murmansk, vasul a primit pentru prima dată combustibil nuclear pentru a alimenta cele două reactoare nucleare cu care este echipat. Cu o lungime de peste 140 de metri și o lățime de 30 de metri, vasul poate produce aproximativ 70 MW de energie electrică sau 300 MW de căldură, în caz de nevoie, putând fi transformat într-o instalație de desalinizare având o capacitate de a produce 240,000 metri cubi de apă potabilă în fiecare zi[1].
Vasul este un simbol pentru Vladimir Putin și dorințele acestuia de a readuce Rusia la ”gloria trecută”, iar cucerirea zonei arctice este una dintre cele mai facile metode de a realiza acest vis. Zona arctică repezință noua destinație ideală din punct de vedere financiar, aceasta fiind bogată în depozite de aur, uraniu, petrol, gaze precum și mineralele rare atât de necesare dezvoltării tehnologice (sancțiunile impuse de Occident asupra Rusiei datorită invaziei din Ucraina, reprezintă o taxă grea pentru orice domeniu rusesc, nu doar cel tehnologic sau militar, dar și pentru extragerea combustibilului fosil, atât de necesar economiei sovietice). Vasul Christophe De Margerie (nava amiral a flotei rusești comerciale din zona arctică a reușit chiar din 2017 să transporte gaz natural lichefiat din Europa până în Coreea de Sud, traversând zona arctică). În ultimii ani, suprafața acoperită de calotele glaciare arctice a scăzut în permanență, iar în prezent este posibil ca un vas comercial să străbată toată această suprafață fără a necesita prezența unui spărgător de gheață.
Acesta este un pas uriaș, deoarece leagă zona asiatică de cea europeană, iar vasele comerciale pot traversa această nouă cale maritimă în doar 19 zile, cu mult sub cele 48 de zile cât ar dura în mod normal dacă ar străbate Oceanul Indian și Marea Roșie.
Toate aceste zăcăminte sunt dorite de toate statele care au acces la zona arctică, Norvegia, Suedia, Finlanda, Canada, Statele Unite, Rusia, dar și de către China, care dorește să-și extindă influența economică în această zonă cu ajutorul Rusiei, iar încălzirea globală face ca aceste resurse naturale să devină din ce în ce mai ușor de obținut[2].
Deși inițial rolul acestuia era de a alimenta cu energie șantierul naval Sevmash precum și orașul Severodvinsk, a fost luată decizia de a reloca centrala nucleară în regiunea Chukotka din estul îndepărtat, pentru a deservi micul oraș minier Pevek. Deși în prezent, acest oraș este locuit doar de aproximativ 5000 de persoane, ”Akademik Lomonosov” poate genera energie electrică sau termică pentru aproximativ 100,000 de persoane, ceea ce ar transforma micul oraș, într-un adevărat centru minier, un adevărat stâlp de bază pentru dezvoltarea influenței rusești în zonă.
Pe de cealaltă parte, China își extinde din ce în ce mai mult sfera de influență în Arctica, folosindu-se de proiecte cum ar fi investițiile în resursele de gaze naturale din Peninsula Yamal ajungând chiar să se autodefinească ca fiind o țară ”aproape de Arctica”, în speranța că va obține mai multe drepturi în această regiune[3].
Președintele Xi Jinping a înțeles importanța regiunii iar nevoia de resurse pentru a menține economia chineză determină Beijingul să încerce să negocieze cu statele arctice. Peste 35 de miliarde de dolari au fost investiți în portul Sabetta situat în peninsula Yamal, acesta fiind situat într-o zonă cu imense resurse naturale în special gaze naturale.
Pentru a putea transporta gazele naturale din regiunea Yamal către porturile chinezești, în mod normal trebuiau construite gazoducte dar în prezdent datorită încălzirii globale, ruta maritimă devine o opțiune mult mai viabilă, Moscova urmând să achiziționeze 47 de nave capabile să transporte gaz natural lichefiat, acestea urmând să deservească în special doar această rută nordică, făcând legătura între Rusia și orice stat asiatic.
Sancțiunile aplicate asupra Rusiei nu sunt susținute și de super-puteri cum ar fi China sau India, iar nevoia acestora de combustibil natural, fie acesta petrol sau gaze naturale nu poate fi ignorată.
În ciuda embargoului impus de statele europene, Rusia poate să-și susțină în continuare economia pur și simplu prin volumul de resurse pe care îl exportă spre Asia, iar utilizarea culoarului maritim nordic la capacitate maximă poate chiar înlătura nevoia Moscovei de exporta către Uniunea Europeană.
[1] Akademik Lomonosov Floating Nuclear Co-Generation Plant, Kamchatka (power-technology.com)
[2] China’s Arctic Ambitions – Paving the Polar Silk Road – DW – 02/23/2023
[3] Assessing China’s and Russia’s Arctic Ambitions – The Diplomat
