Iulia S
Oceanul Indian este una dintre întinderile maritime cele mai importante la nivel global[1], existând voci care chiar afirmă că statele sau statul care controlează această întindere de apă, va determina viitorul statelor asiatice și va putea chiar controla într-o anumită măsura și restul lumii. Deși aceste afirmații pot părea mult prea exagerate, trebuie să ținem cont că Oceanul Indian conectează 5 continente: Asia, Africa, Oceania, Europa (via strâmtoarea al-Mandeb) și chiar Antarctica. O porțiune importantă din liniile de comunicație maritimă globale trec prin Oceanul Indian. Aceste căi de comunicații maritime nu facilitează doar tranzitul navelor de război, ci în prezent sunt folosite pentru transportul bunurilor și produselor folosite zilnic, precum și a energiei necesare producerii și folosirii acestora.
Din punct de vedere geografic, India ocupă o poziție esențială[2] pentru a putea ”coordona” traficul maritim în întreaga zonă a Oceanului Indian, fiind plasată între strâmtoarea al-Mandeb (capătul sudic al Canalului de Suez) și strâmtoarea Ormuz (care leagă Golful Persic de Golful Oman- asigurând acces direct între marile state producătoare de petrol și toate statele asiatice), în partea de vest, iar în est, prin intermediul arhipelagurilor Andaman și Nicobar (pe care le deține), India controlează accesul către strâmtoarea Malacca (ruta principală utilizată de toate statele asiatice pentru a acea acces la petrolul din Orientul Mijlociu sau pentru a exporta/ importa bunuri pe continentul european).
Strâmtoarea Malacca reprezintă un punct strategic de o importanță extremă pentru statele asiatice, deoarece în cazul unui posibil conflict între China și Taiwan (sau orice alt stat asiatic), puterea care controlează strâmtoarea Malacca poate decide ”închiderea” acesteia, statele asiatice fiind astfel la dispoziția Indiei. Trebuie precizat că deși strâmtoarea Malacca se află între Indonezia și Malaiezia, orice vas ce pleacă sau sosește dinspre Canalul de Suez sau Golful Persic spre statele asiatice trebuie să treacă prin cele două arhipelaguri deținute de India. Astfel, capătul nordic al strâmtorii Malacca este controlat de India și cel sudic de Statele Unite, la Singapore fiind sediul Flotei a 5-a, care operează în Golful Persic, Marea Roșie, Marea Arabiei și în anumite regiuni ale Oceanului Indian.
De la Japonia la China, statele asiatice sunt dependente de transportul maritim, Banca Mondială estimând că aproximativ 37% din PIB-ul acestor două state provine cu ajutorul transportului maritim, iar pentru Coreea de Sud, acest procent ajunge până la 80%, iar cea mai mare parte dintre aceste transporturi depind de strâmtoarea Malacca[3]. Pus în perspectivă, aproximativ 50% din comerțul maritim global și 40% din comerțul maritim al Chinei trec prin această strâmtoare în fiecare an[4].
Aproximativ 60% din totalul petrolului consumat în China trece prin strâmtorile Malacca sau Sunda (Indonezia), și în mod similar, Coreea de Sud și Japonia importă peste 80% din petrol pe aceeași rută.
Așa cum este importantă pentru China, strâmtoarea este importantă și pentru Statele Unite. Dacă pentru Beijing această zona este ”călcâiul lui Ahile”, fiind crucială pentru economia chineză, Statele Unite doresc cu orice preț ca aliații și partenerii apropiați să poată utiliza în continuarea această cale maritimă, crucială pentru orice economie asiatică.
La nivel mondial, SUA a devenit cel mai mare producător de petrol și gaze naturale, acestea fiind extrase in principal din Golful Mexicului, iar calea cea mai rapidă ca aceste resurse să ajungă la partenerii din Asia este prin strâmtoarea Malacca, via Oceanul Indian prin Coreea de Sud și Taiwan importând 15% iar Japonia importă aproximativ 16% din necesarul de gaz natural[5].
Puterea economică a Indiei nu se poate compara cu cea a Chinei. Oricât de crucială ar fi strâmtoarea Malacca și Oceanul Indian, New-Delhi nu-și poate permite să-și dezvolte o forță maritimă capabilă să rivalizeze cu cea chineză, situația tensionată de la granițele terestre atât cu China cât și cu Pakistan, forțează India să se concentreze pe capacitățile terestre, ignorând aspectul maritim. În aceste condiții, calea cea mai eficientă pentru New Delhi ar fi să-și aprofundeze relațiile pe care le are cu Washington, India, pe cale terestră, ajutată în Oceanul Indian de flota americană, putând stopa tendințele expansioniste ale Beijingului.
[1] The Importance of the Indian Ocean: Trade, Security and Norms – The Lakshman Kadirgamar Institute (lki.lk)
[2] Who will call the shots in the Indian Ocean? | Arab News
[3] Japan trade balance, exports, imports by country and region 2019 | WITS Data (worldbank.org)
[4] Strategic Importance of Strait of Malacca in Southern Asia — ANKASAM | Ankara Center for Crisis and Policy Studies
[5] The Indian Ocean Region May Soon Play a Lead Role in World Affairs (thewire.in)
