Dan Scarlat
Legea restaurării naturii (Nature Restoration Law – NRL) reprezintă un pas important în domeniul prezervării și refacerii ecosistemelor existente în Uniunea Europeană, dar și în ce privește respectarea Acordului de la Paris din 2015, prin menținerea temperaturilor globale la cel mult 1,5°C peste nivelurile preindustriale[1].
Pe 12 iulie 2023, Parlamentul European a votat această lege cu 336 de voturi pentru, 300 împotrivă și 13 abțineri. Aceasta se dovedește a fi una dintre cele mai controversate legi adoptate de Parlament, primind aproape la limită votul de susținere.
Se dorește restaurarea pe termen lung a zonelor terestre și maritime în proporție de cel puțin 20%, asigurând refacerea pe termen lung a naturii și restaurarea habitatelor și a speciilor specifice acestora. Pragul de 20% se dorește a fi atins până în 2030, urmând a asigura restaurarea tuturor ecosistemelor care au nevoie, până în 2050.
Sunt astfel evidențiate 7 ținte specifice:
-obiective bazate pe legislația existentă (zone umede, păduri, pajiști, râuri, prin restabilirea biodiversității la scară largă și readucerea populațiilor de specii prin îmbunătățirea și extinderea habitatelor necesare;
-inversarea declinului insectelor polenizatoare (albine, fluturi etc.) până în 2030 și realizarea unei tendințe de creștere a acestor populații;
-refacerea ecosistemelor forestiere prin asigurarea diversității acestora;
-protejarea spațiilor verzi din cadrul zonelor urbane și creșterea suprafeței totale acoperite de spațiu urban verde până în 2050;
-ecosistemele agricole trebuie protejate prin creșterea stocului de carbon organic ce se regăsește în sol, creșterea biodiversității agricole (eliminarea pe cât posibil a monoculturilor agricole) și refacerea turbărie (teren mlăștinoasă sau umed) secate pentru dezvoltarea terenurilor agricole;
-ecosistemele maritime trebuie refăcute prin refacerea paturilor de iarbă sau sedimente naturale de pe fundul măriilor și a oceanelor, astfel încât să fie permisă refacerea populațiilor de specii marine;
-conectivitatea fluvială, reprezintă eliminarea barierelor artificiale care împiedică conectivitatea apelor de suprafață, astfel încât cel puțin 25 de mii de kilometrii de râuri să fie restabiliți într-o stare de curgere liberă, până în 2030[2].
Prima variantă a legii a fost înaintată în iunie 2022, fiind respinsă cu 324 de voturi împotrivă, 312 pentru și 12 abțineri.
Acest act normativ reprezintă un element cheie al strategiei UE privind biodiversitatea (Biodiversity strategy for 2030[3]), ce recunoaște provocările climatice cu care ne confruntăm la nivel global, nevoia de protejare a naturii, iar din punct de vedere economic estimările arată că pentru fiecare euro cheltuit pentru protejarea și recuperarea/restaurarea spațiilor ecologice, beneficiile urmează să fie de cel puțin 8 ori mai mari[4].
În ce privește asigurarea biodiversității, se dorește creșterea rezilienței europene în fața unor pericole, cum ar fi: impactul schimbărilor climatice, efectele incendiilor de pădure care mistuiesc an de an statele europene, prevenirea insecurității alimentare, izbucnirea de noi focare de boli (prin protejarea faunei și combaterea comerțului ilegal cu animale sălbatice).
Criticii formei inițiale a acestei legi se regăseau în principal din cadrul partidelor conservatoare și a grupurilor de lobby reprezentând sectoarele agricole, forestiere sau piscicole. Conform acestora, se solicita mult prea mult de la fermierii europeni într-un moment în care aceștia deja se chinuie să facă față creșterii costurilor de producție, ale energiei electrice, sau cu consecințele războiului din Ucraina, iar adăugarea unei noi sarcini ar putea periclita chiar securitatea alimentară a Uniunii Europene.
Au existat o serie de proteste și contra-proteste, susținătorii variantei originale fiind contrați atât de reprezentanți ai sectoarelor agricole, piscicole și forestiere cât și de reprezentanți politici din Belgia, Irlanda, Olanda, Danemarca, Austria, România sau Polonia[5].
Forma finală, adoptată în iulie 2023, reprezintă o variantă mai ”ușoară” a ”Nature Restoration Law” din 2022, nici una dintre părți nefiind mulțumită, legea fiind adânc polarizantă și politizată, Manfred Weber, Președintele Partidului Popular European afirmând că poate ar fi necesar ca pentru o perioadă, să se pună în prim plan dezvoltarea economică a UE, politicile ecologice europene fiind mult prea ambițioase în comparație cu legislațiile ecologice adoptate oriunde în lume, iar efectele negative ale concentrării doar pe aspectele ”verzi” va avea efecte economice negative asupra Uniunii Europene[6].
Este imposibil de stabilit care dintre părți are dreptate și care greșește, deoarece efectele dezastrelor ecologice sunt clare și cresc în intensitate de la an la an, dar în același timp lipsa unei economii stabile și puternice va asigura că orice plan ecologic nu va avea susținerea financiară necesară. Este necesară realizarea unei balanțe între latura economică și cea ecologică, iar dacă e să analizăm rezultatul votului, cel puțin în ce privește Legea Restaurării Naturii, faptul că nici o parte nu este pe deplin mulțumită, poate reprezenta atingerea unui echilibru precar, măcar asupra acestui subiect.
[1] EU nature restoration law: How it can help bring back nature (greens-efa.eu)
[2] The EU #NatureRestoration Law (europa.eu)
[3] Biodiversity strategy for 2030 (europa.eu)
[4] IUCN statement on the EU Nature Restoration Law – IUCN Statement | IUCN
[5] How repairing nature became the EU’s most contentious green project – POLITICO
[6] EPP’s Manfred Weber vows to vote down EU nature law – POLITICO
