Dan Scarlat
Deși concepte diferite, naționalismul și populismul deseori se regăsesc împreună și din ce în ce mai des în cadrul politicii europene.
Naționalismul reprezintă o ideologie politică la baza căreia se află suveranitatea statului, interesele și identitatea propriei națiuni, aceasta având prioritate față de alte state sau grupuri. În Ungaria, partidul Fidesz (Alianța Civică Maghiară) condus de Viktor Orban, în Polonia, partidul Lege și Justiție condus de Lech Kaczynski, sunt exemple perfecte ale curentului naționalist.
Cu toate acestea, fiecare partid naționalist are și o componentă populistă, de dreapta, cu rolul de a putea păstra electoratul în jurul unei idei comune, a unei identități care îi unește pe oameni, alimentând sentimentele naționaliste, iar alte grupuri cum ar fi comunitatea LGBTQ, mass-media, sau diverse ONG-uri fiind considerate pericole care doresc doar să șteargă identitatea națională, de cele mai multe ori acestea fiind în slujba unor forțe externe. Tensiunile naționaliste sunt considerate ca fiind printre cauzele principale ale Primului Război Mondial, iar mai recent, curentul naționalist a fost un pilon principal al Brexit-ului, referendumul în urma căruia Marea Britanie alege în mod democratic, deși la limită, să iasă din Uniunea Europeană. Susținătorii Brexit-ului[1] revendicând în principal aceleași motive ca toate celelalte partide de dreapta: situația economică datorită prostului management UE, ștergerea identității naționale și înlocuirea acesteia cu doctrinele Uniunii Europene, și în principal rolul major al imigrației, care acaparează piața de lucru britanică, imigranții din Europa de Est (în principal) fiind cei responsabili care înlocuiesc muncitorii britanici deoarece acceptă salarii mai mici pentru același tip de muncă.
Populismul, pe de altă parte este o strategie aplicată de partidele politice pentru a se apropia de oamenii ”de rând”, în contrast cu ”elitele” care nu fac decât să se folosească de popor pentru a obține diverse beneficii. Populismul european este cel mai evident la acei lideri sau actori politici care promit să protejeze cetățenii în față diverselor pericole care îi amenință, acestea venind de cele mai multe ori din partea ”elitelor” ce doresc doar să abuzeze și să-și înșele propriul popor.
În Europa, începând cu 2015, partidele de dreapta, au luat avânt, pe lângă cele consacrate deja din Ungaria sau Polonia.
În Austria, Partidul Libertății din Austria, partid de extremă dreapta, cu rădăcini naziste, fiind fondat de Anton Reinthaller, membru SS, se află în prezent pe primul loc în sondaje, cu aproximativ 28%, fiind urmat de Partidul Popular (conservator), care în 2019 și-a bazat campania electorală pe: nevoia controalelor mai severe la graniță, reducerea numărului de refugiați, si reducerea beneficiilor pentru imigranți. În Belgia, partidul Vlaams Belang, cu scopul declarat de a stabili Republica Flamandă, prin secesiunea față de Belgia, se află de asemenea pe primul loc cu 22% din intențiile de vot.
Situația este asemănătoare și în Finlanda unde Partidul Finlandezilor (naționalist) a ieșit pe locul 2 în cadrul alegerilor din 2 aprilie 2023, ceea ce a forțat Coaliția Națională (conservator) să înceapă negocierile cu un partid naționalist.
În Italia, alegerile din 25 septembrie 2022 nu au făcut decât să continue trendul existent în Europa. Georgia Meloni, liderul partidului Frații Italiei (Fratelli d’Italia) a devenit, noul Prim-ministru al Italiei, și în același timp primul prim-ministru de extremă dreapta după Mussolini[2]. Migrația, problema favorită a politicienilor populiști, este de asemenea punctul central în cadrul viitoarelor politici FdI, în trecut fiind sugerată chiar o posibilă blocadă în zona de nord a Africii pentru a putea oprii imigranții dar și pedepse dure pentru ONG-urile care operează vase de salvare pe mare și transportă în siguranță, în Italia, imigranți.
Și în Germania, Alternative fur Deutchland (Alternative for Deutchland – AfD), în prezent are 19%, fiind pe locul secund, după Uniunea Creștin Democrată din Germania (27%), dar a câștigat pentru prima oară un mandat de primar (administrator) în Sonneberg, 52,8% din totalul voturilor, depășind-ul pe candidatul Creștin Democrat, Jurgen Koper (47,2%)[3].
Chiar și în Suedia, Democrații Suedezi (extremă dreapta) au obținut 21% din totalul voturilor în cadrul alegerilor din 2022, fiind pe locul 2 după Partidul Social Democrat Suedez[4].
Deși platformele diferă de la un partid la altul, ideea centrală care se regăsește la toate partidele de dreapta sau extremă dreapta este cea anti-imigrație, ceea ce denotă o tendință din ce în ce mai accentuată de a respinge imigranți.
Această tendință nu trebuie înțeleasă ca fiind una ce are la bază rasismul sau extremismul, ci mai degrabă o supra-saturare a diverselor societăți, acestea nemaifiind capabile să asimileze un număr așa de mare de imigranți.
[1] Brexit is being driven by English nationalism. And it will end in self-rule | Fintan O’Toole | The Guardian
[2] After election win, Meloni expected to change Italy’s migration policy – The Washington Post
[3] Far-right AfD wins local election in ‘watershed moment’ for German politics | Germany | The Guardian
[4] The astonishing rise of the right-wing Sweden Democrats – DW – 09/15/2022
