Dan Scarlat
Situația din Ucraina continuă să ia prin surprindere pe toată lumea. Tocmai când ne așteptam la o continuare a atacurilor grupării paramilitare Wagner împreună cu trupele regulate rusești asupra altor obiective civile, conform doctrinei militare sovietice, aplicate cu rigoare până în prezent, patronul grupării Wagner aproape că declară război Kremlinului și pornește către Moscova (23-24 iunie 2023) împreună cu 25,000 de soldați wagner (conform propriilor declarații[1]).
Prigozhin a început acest marș acuzând Ministerul Apărării din Rusia că este responsabil pentru atacarea unor tabere aparținând grupării Wagner, rezultând peste 2,000 de soldați wagner decedați. Dintre toate declarațiile lansate de Prigozhin, cea mai interesantă este cea în care a afirmat că motivele invadării Ucrainei sunt false, neexistând nici un risc ca Ucraina și NATO să fi atacat Federația Rusă, negând astfel toate argumentele emise atât de Putin cât și de Ministerul Apărării rus.
Grupul Wagner nu operează doar în Ucraina. Este recunoscut faptul că mai multe activități ale acestei grupări se desfășoară în Africa, dar și în Siria sau Venezuela, dar activitatea grupului a fost menționată pentru prima oară în 2014 când a participat împreună cu armata rusă în operațiunea de invadare și preluare a Crimeei.
Yevgeny Prigozhin nu trebuie văzut ca un geniu militar sau un om de afaceri ca oricare altul. Acesta a efectuat în total 9 ani în pușcărie pentru furt până în 1990, iar apoi a început să vândă hot-dog în piața Apraksin Dvor din Leningrad. În 1995 și 1997 a deschis două restaurante, iar în 2001 a servit personal masa pentru Valdimir Putin și Președintele Jacques Chirac în cadrul unuia dintre restaurantele sale, urmând mai apoi un dineu la care a participat Președintele american George W. Bush și în 2003, Vladimir Putin și-a sărbătorit ziua de naștere în cadrul restaurantului ”New Island” deținut de Prigozhin. Astfel și-a căpătat porecla de ”Bucătarul lui Putin”, ceea ce i-a deschis calea afacerilor cu diverse instituții rusești.
Legătura dintre Putin și Prigozhin este veche, și chiar dacă existența grupărilor paramilitare este ilegală în Rusia, sub ”umbrela” protectoare a lui Putin, Wagner s-a dezvoltat, putând să desfășoare simultan diverse operațiuni militare în diferite state și pe diferite continente, dar de fiecare dată susținând interesele Moscovei.
Susținerea de care beneficia Prigozhin a devenit clară în momentul în care acesta recruta mercenari din pușcării, promițându-le reducerea sentinței dacă aceștia încheiau contracte cu Wagner și mergeau să lupte în Ucraina.
Oricât de sinistru ar suna, gruparea Wagner, a reprezentat instrumentul cel mai eficient al invaziei rusești, aceasta obținând succese chiar și fără sprijinul armatei ruse, baza succeselor fiind brutalitatea, cruzimea cu care mercenarii erau tratați dacă nu executau ordinele primite, existând mai multe exemple în care cei care nu respectau comenzile erau executați (exemplu cel mai grăitor al cruzimii este executarea cu un baros al unui fost puscăriaș, recrutat de Wagner[2]).
Discursurile furibunde ale lui Prigozhin la adresa Ministrului Apărării Sergei Shoigu și șeful forțelor armate din Ucraina, Valery Gerasimov nu au făcut decât să adâncească prăpastia dintre Wagner si armata rusă. Este dificil de apreciat ce l-a determinat pe Prigozhin să declare ”război” armatei ruse, pe de o parte fiind posibil ca acesta să-și acorde singur prea multă importanță, sau pe de altă parte să ii fi fost promis ajutor militar din partea unor înalți ofițeri (ajutor ce nu s-a materializat), dar amenințările la adresa lui Shoigu sau Gerasimov nu aveau cum să rămână fără răspuns. Trebuie înțeles că într-un stat în care funcțiile sunt acordate nu pe merit, ci doar pe loialitatea față de ”liderul suprem”, orice încercare de a îi ataca pe cei doi, care s-au dovedit obedienți față de Putin, nu putea trece ignorată. Este foarte posibil ca clipurile media care înfățișau ceea ce se presupune a fi o tabără Wagner distrusă de rachete rusești să fie adevărate, dar aceasta trebuia înțeleasă ca o amenințare la adresa lui Prigozhin, o modalitate să îl liniștească puțin.
Din păcate pentru Putin dar și pentru Wagner, a avut efectul opus. Prigozhin împreună cu mercenarii săi au plecat din Ucraina și au ocupat imediat Rostov pe Don, un oraș aflat în Rusia, și care este hub-ul central pentru coordonarea logistică a invaziei din estul Ucrainei. După aceasta, o coloană de vehicule aparținând Wagner a plecat spre Moscova, ajungând până la 200 de kilometrii de capitala rusă.
Reacția autorităților ruse a fost apatică. Canalele de știri prezentau cum era instalat un punct de control dotat cu o mitralieră și un excavator care săpa un canal de-a latul șoselei pe unde urmau să sosească mercenarii Wagner.
Finalul a fost la fel de abrupt și lipsit de logică ca și începutul. Cu toate că Vladimir Putin a declarat inițial că această trădare urma să fie aspru pedepsită, în final, Yevgeny Prigozhin a fost ”exilat” în Belarus, în urma negocierilor dintre acesta și Președintele Lukasenko. O a doua declarație a Președintelui rus, Vladimir Putin, nu a avut rolul de a limpezi situația. Acesta le mulțumea mercenarilor wagner că au decis să se retragă și să nu ”verse” sânge rus, iar aceștia puteau să aleagă între a semna contracte cu Ministerul Apărării, devenind soldați ai armatei, puteau să îl urmeze pe Prigozhin în Belarus sau chiar se puteau întoarce la casele lor.
Este imposibil de înțeles cum în Federația Rusă, a doua putere militară a lumii, un grup de 25,000 de mercenari pot părăsi linia frontului, pot ocupa cel mai important centru militar din regiune ca apoi să ajungă până la 200 de kilometrii de Moscova aproape nestingheriți.
A doua declarație a lui Putin, cea în care le mulțumește mercenarilor pentru că au evitat vărsarea de sânge, este cel mai probabil îndreptată către poporul rus, deoarece în drumul lor către Moscova, mercenarii au doborât 5 elicoptere și un aparat Il-22M Coot (un avion de comandă și control, care în mod normal îndeplinea rolul de a coordona acțiunile din Ucraina).
Situația din Rusia este cel puțin ”tulbure”, iar șansele de limpezire sunt minime. ”Operațiunea specială” lansată de Putin a depășit cu mult cele 3 zile în care trebuia să fie terminată, iar finalul încă nu poate fi prevăzut de nimeni. Din punct de vedere politic, instituțiile de represiune ale Kremlinului și-au făcut treaba mult prea bine, în prezent neexistând nici o persoană care să beneficieze de un capital de imagine, oricât de mic ar fi acesta, la nivel național, care împreună cu oligarhii și clasa politică să îl poată înlocui pe Putin, chiar dacă s-ar dori așa ceva. Pe langă Putin, Prigozhin era singura persoană care mai beneficia de o anumită ”simpatie” populară, în special datorită criticilor vehemente la adresa felului în care războiul a fost coordonat, uralele cu care șeful Wagner a fost primit la Rostov fiind dovada clară în acest sens. Exilul impus in Belarus este abia la început, dar cu toate acestea este bine știut că Putin nu uită și nu iartă, așa că ne putem aștepta să aflăm că Prigozhin ”s-a sinucis” sau a căzut și el din ”greseală” de la etaj sau a avut ghinionul să se așeze pe un scaun făcut dintr-un material extrem de radioactiv și aproape imposibil de găsit în afara unui laborator militar.
În acest moment nu există persoană care să îi ia locul lui Putin, ca Președinte al Federației Ruse și să poată menține întreagă Federația Rusă. Este posibil ca Vladimir Putin să fi reușit ceea ce Uniunea Europeană și NATO nici măcar nu au încercat, după destrămarea URSS din 1991, să urmeze fragmentarea Federației Ruse.
[1] As Wagner troops marched on Moscow, Ukraine made further gains | Russia-Ukraine war News | Al Jazeera
[2] Family ‘horrified’ by video of sledgehammer killing of Wagner Group defector | Russia | The Guardian
