Manoela Popescu
Am aflat în decursul ultimului an că Europa nu va mai fi niciodată la fel. Realitatea este că, la un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia lui Vladimir Putin, războiul continuă fără nici cea mai mică perspectivă de apariție a negocierilor, iar transformările pe care le impune pe toate planurile sunt profunde și ireversibile. În primul rând, este vorba despre sunetul violenței armelor care răsună în inima unui continent încă afectat de amintirile dureroase ale conflictelor secolului al XX-lea, acest continent prosper la nivel mondial, amorțit de iluzia faptului că interdependența economică și comerțul global va menține, în mod necesar și suficient, pacea. În al doilea rând, este vorba despre curajul unui popor care, în fața agresivității, predă o lecție extraordinară de rezistență și iubire față de neam și țară. În același timp este vorba și despre manifestarea solidarității, precum și a satisfacției de a vedea cum alianțele se pun în mișcare, verificându-se astfel coerența, coeziunea și rațiunea lor de a fi. Astfel, spre exemplu Alianța Atlantică și-a recăpătat rațiunea existenței sale prin acele mijloace fără precedent puse la dispoziția membrilor, sub conducerea americană, pentru a ne proteja valorile și libertățile (https://www.radiofrance.fr).
În mod evident, data de 24 februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina, nu va fi uitată, iar aniversarea amară nu a fost nici ea trecută cu vederea anul acesta. Cu ocazia acestei prime aniversări de război, președintele Consiliului European, Charles Michel, a acordat un interviu despre amintirile încă vii din acea noapte în care trupele ruse au trecut granița Ucrainei. Amintirea telefonului primit de la președintele Zelensky prin care-l anunța că teritoriul Ucrainei este atacat de rachete pare să-l fi marcat pe președintele Consiliului European. Poate că acela a fost un moment în care toți cei 27 de șefi de stat și de guvern au conștientizat faptul că începea un nou capitol în istoria Europei. Respectiva aniversare a fost pentru Charles Michel un motiv să treacă în revistă gradul de mobilizare fără precedent al UE în ajutorul Ucrainei. Astfel, conform lui Charles Michel, UE a fost prima care a eliberat capacitățile de armament în orele de după izbucnirea războiului. UE a mobilizat peste 67 de miliarde de EUR la nivel militar, umanitar sau financiar și continuă să o ofere încă mult sprijin și în prezent. Angajamentul de a fi alături de Ucraina în acest conflict armat este justificat de președintele Consiliului European prin caracterul universal al acestui conflict: „Înfrângerea Ucrainei nu poate fi o opțiune. Ucraina luptă pentru teritoriul său, pentru viitorul copiilor ei, dar luptă și pentru valorile noastre”. Ca atare, credința președintelui Consiliului European este că „sprijinul pe care îl acordăm Ucrainei este esențial”, „atât pentru a-i proteja pe ucraineni, cât și pentru a ne proteja modelul bazat pe democrație și libertate”. Mai mult decât atât, Charles Michel este de părere că deciziile privind securitatea Europei, asumate de UE în aceste timpuri, vor avea un impact major în următorii 20 sau 30 de ani. Categoric, sprijinul pentru Ucraina, fermitate față de Rusia, această strategie europeană nu s-a putut concretiza decât grație unității celor 27 de state membre ale Uniunii Europene. Iar unitatea celor 27 de lideri europeni a fost posibilă chiar dacă subiecte precum migrația, respectarea statului de drept și a regulilor bugetare au constituit de-a lungul timpului motive de dispută. Se pare că acest conflict a dus la unirea europenilor și nu la divizarea lor, așa cum poate se aștepta liderul de la Kremlin. De altfel și la un an de la declanșarea conflictului solidaritatea și uniunea europeană nu lasă loc de manevră Rusiei, nevoită să facă față și eforturilor reunite ale NATO. Aceasta deoarece NATO se extinde cu statele membre UE care au aplicat să adere la Alianță în aceste vremuri conflictuale și nesigure (https://www.rtbf.be).
Rezistența și succesul ucrainean a fost obținut, potrivit grupului PPE, și pentru că Occidentul a reușit să-și mobilizeze eforturile pentru a ajuta Ucraina. Se cunoaște faptul că grupul PPE a militat pentru asistența Ucrainei pe toate dimensiunile, aprobând în etapa inițială a războiului documentul de politică „La Hulpe”, iar mai apoi, o continuare a acestui document, Documentul de poziție al grupului PPE. Dacă primul document de poziție a ajutat grupul PPE să aibă linii politice clare cu privire la cele mai importante probleme de „război” din acel moment și să conducă politica în adoptarea deciziilor UE necesare în acea perioadă, cel de-al doilea conține 10 puncte în încercare de a trece de la reacții și măsuri importante la o abordare mai sistemică a politicilor și deciziilor. Grupul PPE considerând că „astfel de decizii strategice sunt necesare atât pentru victoria „noastră” în război, cât și pentru transformările viitoare necesare, atât în interiorul UE, cât și în partea de est a continentului european”. Credința grupului PPE este „că momentul în care se va termina războiul depinde doar de armata occidentală (livrări de arme) și de sprijinul financiar acordat Ucrainei”. Ca atare, grupul PPE solicită membrilor UE să considere războiul din Ucraina ca fiind războiul „nostru”, deoarece o astfel de abordare ar conduce la mobilizarea resursele noastre până la nivelul necesar pentru a obține victoria „noastre” în războiul „nostru”.
În acest context, la un an de la începutul războiului, o delegație a grupului PPE a vizitat Ucraina pentru a le oferi susținere în continuare ucrainenilor. Potrivit președintelui grupului PPE, Manfred Weber, care a condus delegația, „Europa este profund îndatorată poporului ucrainean, ei plătesc cel mai mare preț pentru protejarea modului nostru de viață. Doar ei pot decide asupra viitorului lor”. Se știe faptul că familia PPE a făcut presiuni puternice ca Ucraina să primească statutul de candidat la aderarea la UE în iunie 2022. Iar acum, în opinia grupului PPE, este timpul „să transformăm acest lucru în realitate”. Grupul PPE dorindu-și ca „negocierile de aderare să înceapă anul acesta”. Prezența grupului PPE la Kiev vine să întregească sprijinul acordat Ucrainei „în orice fel putem și atât timp cât este nevoie”. Mai ales că, potrivit grupului PPE, de Ucraina este nevoie „în UE și în NATO”. Cum „Ucraina are cele mai puternice și mai experimentate forțe armate din Europa”, grupul PPE apreciază „că aderarea Ucrainei la NATO va contribui în mare măsură la securitatea europeană”. Delegația grupului PPE s-a întâlnit, la Kiev, cu președintele Parlamentului Ruslan Stefanchuk, reprezentanți ai Verhovna Rada a Ucrainei, prim-ministrul Denys Shmyhal, viceprim-ministrul pentru integrare europeană și euro-atlantică, Ohla Stefanishyna, viceministrul apărării, Oleksandr Polinchuk, precum și reprezentanți ale partidelor din familia PPE. Împreună cu membrii Parlamentului, delegația PPE și-a adus omagiu apărătorilor căzuți ai Ucrainei în războiul ruso-ucrainean și au comemorat victimele Holocaustului din Ucraina (https://www.eppgroup.eu).
Delegația grupului PPE, condusă de președintele grupului PPE, Manfred Weber, fiind alcătuită din mai mulți europarlamentari ai grupului PPE: vicepreședintele grupului PPE responsabil pentru Afaceri Externe, Rasa Juknevičienė, Paulo Rangel, Michael Gahler (raportorul permanent al Parlamentului European pentru Ucraina), Sandra Kalniete (raportorul PE pentru Ucraina în Comitetul pentru Comerț Internațional, care a aprobat asistența macrofinanciară de 18 miliarde de EUR pentru Ucraina pentru 2023), Marian-Jean Marinescu (care lucrat la liniile de solidaritate pentru Ucraina și a negociat recunoașterea automată a permiselor de conducere ucrainene în UE) și Andrius Kubilius (raportor permanent al Parlamentului European pentru Rusia și copreședinte al Adunării Parlamentare a Parteneriatului Estic, Euronest). Rasa Juknevičienė amintind că Parlamentul European a fost întotdeauna în frunte în pregătirea terenului pentru decizii majore privind Ucraina. „În primele zile ale războiului, am cerut statutul de candidat la UE al Ucrainei, furnizarea de arme și înființarea Tribunalului ca priorități de top pentru UE”. De asemenea, vicepreședintele grupului PPE responsabil pentru Afaceri Externe a subliniat necesitatea de a „a continua să-i ajutăm pe ucraineni să-l învingă pe Putin cât mai curând posibil”. În accepțiunea grupului PPE, președintele ucrainean, Volodimir Zelensky, este „liderul moral al lumii democratice”, iar „Războiul de agresiune neprovocat și ilegal al Rusiei asupra Ucrainei este, de asemenea, o agresiune împotriva păcii și a cooperării pașnice între națiunile europene” (https://www.eppgroup.eu).
La ceasul dureroasei aniversării, presa a făcut o retrospectivă a evoluției conflictului armat și a reamintit lumii întregi consecințele acestui război nedrept pentru orice națiune democratică. Iar grupul PPE, consecvent în a onora curajul ucrainenilor de a rezista atacurilor rusești, a subliniat faptul că „Președintele Zelensky conduce poporul curajos al Ucrainei într-o perioadă definitorie a istoriei” (https://www.eppgroup.eu). De asemenea, presa europeană și cea internațională, făcând o primă evaluare a unui război devastator, referindu-se la consecințele conflictului, afirma că invazia Ucrainei de către Rusia „a schimbat geopolitica globală și a adus un conflict de mare intensitate în Europa pentru prima dată din 1945” și „a remodelat profund Europa, răsturnând prezumțiile tradiționale de politică externă, privând-o de energia rusă și reînviind argumente îndelung latente despre extinderea UE către Est” (https://www.touteleurope.eu).
Presa europeană, în special, consideră că „Ordinea mondială s-a răsturnat” și că Europa a fost luată prin surprindere de „revenirea unui conflict armat pe pământul său”. În același timp însă, este amintit și faptul că, deși „căderea Kievului părea inevitabilă în orele de după intrarea forțelor ruse în teritoriu”, „capitala ucraineană a rezistat”. În mod evident, presa a făcut speculații în ceea ce privește scenariile viitoare ale războiului, întrebându-se „Și acum?”. Deși părerile sunt împărțite, este clar că opinia majoritară este că războiul nu este pe cale să se termine. În acest sens, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a adoptat pe 23 februarie 2023, o rezoluție prin care cere o „încetare a ostilităților” și care urmărea „să ceară” Rusiei ca „să-și retragă imediat, complet și necondiționat toate forțele militare de pe teritoriul ucrainean din cadrul granițele țării recunoscute internațional”. Însă, un compromis este „imposibil, deoarece pozițiile Moscovei și Kievului sunt antagonice. Ucrainenii sunt convinși că pariază pe supraviețuirea lor într-un conflict care evident nu poate fi rezolvat prin abandonarea unor porțiuni din Donbass” (https://www.touteleurope.eu). Rezoluția Adunării Generale a ONU a fost adoptată de 141 de țări și respinsă de 32, inclusiv China și India din cele 193 de state membre ale Națiunilor Unite. Rezoluție, fără caracter obligatoriu, i s-au împotrivit 7 state (Rusia, Belarus, Siria, Coreea de Nord, Mali, Nicaragua, Eritreea), sprijinul fiind similar celui din octombrie 2022, când 143 de țări au condamnat anexarea mai multor teritorii ucrainene de către Rusia, cinci membri votând împotrivă. În timpul unei conferințe de presă cu premierul spaniol, Volodymyr Zelensky a spus că dorește să discute cu Beijingul despre planul de pace chinez pentru Ucraina, considerând „pozitivă” implicarea acestui partener apropiat al Moscovei. Rezoluția adoptată reafirmă „angajamentul” față de „integritatea teritorială a Ucrainei” și „cere” ca Rusia „să își retragă imediat, complet și necondiționat toate forțele militare de pe teritoriul ucrainean în cadrul granițelor recunoscute internațional ale țării”, o referire la teritoriile anexate de Rusia. De asemenea, solicită o „încetare a ostilităților” și „subliniază necesitatea realizării, cât mai curând posibil, a unei păci cuprinzătoare, juste și de durată în Ucraina, în conformitate cu principiile Cartei Națiunilor Unite”. Evident, Rusia își folosește în continuare dreptul de veto pentru a preveni orice acțiune în Consiliul de Securitate asupra Ucrainei. Deși, la prima vedere, această Rezoluție ar părea o simplă bucată de hârtie, totuși, potrivit șefului diplomației europene, Josep Borrell, aceasta trebuie privită ca o reflectare a preocupărilor comunității internaționale. De altfel, ministrul japonez de externe Yoshimasa Hayashi speră că „Peste un an, nu trebuie să ne întâlnim pentru a marca cea de-a doua aniversare a acestui absurd război de agresiune”, sperând în schimb un „summit pentru pace” în 2024. Cu toate că, potrivit ministrului francez de externe, Catherine Colonna „Rusia nu arată nicio dorință de pace (…). Ea nu cunoaște pacea decât cea a tăcerii, a morților și a ruinelor” (https://information.tv5monde.com).
În prezent, pe teren, în timp ce bătălia de la Bakhmut continuă să dezvolte atât în tranșee, cât și în mass-media prin anunțuri media, armatele Kremlinului au bombardat opt regiuni ucrainene în ultimele zile din această lună (martie a.c.). De asemenea, atacuri sunt raportate în regiunile Donețk, Herson, Harkiv, Cernihiv, Sumi, Mykolaiv, Zaporizhia și Lugansk din estul, sudul și nordul Ucrainei. O renaștere a violenței care, potrivit mai multor analiști, ar urma să împiedice forțele lui Zelensky să se adună pentru a lansa contraofensiva asupra Bakhmut și a regiunii sale. Luptele continuă în Ucraina, în ciuda emiterii de către Curtea Penală Internațională (CPI) a unui mandat de arestare împotriva lui Vladimir Putin pentru crime de război din Ucraina (https://www.leparisien.fr). Mai mult decât atât, președintele rus a vizitat sâmbătă, 19 martie, Crimeea, la a 9-a aniversare de la anexarea acestei peninsule ucrainene, înainte de o vizită surpriză la Mariupol, oraș ucrainean devastat de război.
