Alexandru Radu
Pentru materializarea planului European Green Deal, respectiv pentru ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic, până în anul 2050, Comisia Europeană a prezentat, pe 14 iulie 2021, noile propuneri legislative din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55%”, care vizează revizuirea standardelor privind emisiile de CO2, în vederea reducerii emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030, comparativ cu 1990.
Instrumentele legislative elaborate prevăd aplicarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii în noi sectoare și înăsprirea sistemului existent de comercializare a certificatelor de emisii, utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie, asigurarea unei mai mari eficiențe energetice, alinierea politicilor fiscale la obiectivele Pactului verde european, măsuri menite să împiedice relocarea emisiilor de carbon, instrumente pentru conservarea și consolidarea absorbanților naturali de carbon, ca și implementarea mai rapidă a modurilor de transport cu emisii scăzute și a infrastructurii și combustibililor de care depind aceste moduri de transport. Prin acest din urmă pachet legislativ se urmărește impunea obligativității ca nivelul mediu al emisiilor autoturismelor noi să scadă cu 55% în 2030 și cu 100% în 2035, prin comparație cu 2021, astfel încât să se accelereze tranziția către mobilitatea cu emisii de CO2 zero. Ca atare, toate autoturismele noi care vor fi înmatriculate începând cu 2035 vor avea emisii zero, altfel spus, nu vor mai putea fi produse autoturisme cu motoare termice, ci doar cele care vor avea propulsie pe bază de electricitate sau hidrogen. În paralel, va trebui asigurată rețeaua de alimentare a autoturismelor cu emisii zero, respectiv instalarea de stații de alimentare la intervale regulate pe principalele autostrăzi europene, la fiecare 60 de kilometrii pentru încărcarea cu energie electrică și la fiecare 150 de kilomentrii pentru alimentarea cu hidrogen.
După ce, la sfârșitul lunii iunie 2022, Consiliul a adoptat abordarea sa generală cu privire la măsurile legate de mediu din pachetul „Pregătiți pentru 55”, primul pas concret în implementarea propunerilor legislative ale Comisiei a fost făcut în octombrie 2022, odată cu realizarea acordului politic provizoriu dintre Consiliul și Parlamentul European privind unele măsuri legislative importante din pachetul „Pregătiți pentru 55”. Acordul a fost apreciat drept „o victorie pentru „politica europeană privind clima”, după cum a declarat Marian Jurečka, ministrul mediului din Republica Cehă, țara care deținea președinția Consiliului UE la acea dată.
A urmat acordul Parlamentului pentru adoptarea măsurilor din pachetul „Pregătiți pentru 55”. În cadrul acestui proces, pe 14 februarie 2023, europarlamentarii au adoptat, cu 340 voturi pentru, 279 împotrivă și 21 de abțineri, acordul încheiat cu Consiliul privind revizuirea standardelor de performanță aplicabile emisiilor de CO2 pentru autoturismele și camionetele noi, respectiv pentru interzicerea producerii de automobile cu motoare termice începând cu anul 2035. În urma votului, raportorul Jan Huitema, membru al grupului politic Renew din Țările de Jos, a apreciat că „regulamentul încurajează producția de vehicule cu emisii scăzute sau zero. El cuprinde o revizuire ambițioasă a obiectivelor pentru 2030 și un obiectiv de emisii zero pentru 2035, care este esențial pentru a putea realiza neutralitatea climatică până în 2050”.
Însă reacțiile critice nu au întârziat să apară. Mai întâi, astfel de critici au venit, cum probabil era de așteptat, din partea exponenților industriei auto. Bunăoară, președinta Asociației Germane a Industriei Auto, Hildegard Müller, a atras atenția că este prea devreme pentru o astfel de decizie, care, în lipsa unei infrastructuri adecvate în multe zone ale Europei, va genera creșteri mari ale costurilor pentru autoturismele noi. Tot așa, reprezentanți ai Asociației Europene a Furnizorilor de Autoturisme au considerat că dezideratul UE pentru anului 2035 limitează opțiunile tehnoclogice ale producătorilor și pune în pericol locurile de muncă din domeniu. Nu în ultimul rând, pentru Automobil-Clubul German decizia oficialilor de la Bruxelles a reprezentat „un angajament cu minte îngustă față de mobilitatea electrică”. Să menționăm, totuși, că există și producători auto, precum Volvo sau Mercedes, care au salutat decizia Uniunii și au anunțat că se vor comforma acesteia.
Opiniile critice venite dinspre industria auto au căpătat susținere politică, o serie de state ale Uniunii constituindu-se într-o grupare contestatară. Tonul a fost dat de Germania, prin vocea ministrului transporturilor, Volker Wissing, reprezentant al Partidului Liber Democrat în guvernul de la Berlin, care a cerut Comisiei revizuirea regulamentului adoptat pe 14 februarie, în sensul ca producerea autoturismelor cu motoare termice care să utilizare combustibili sintetici (așa numiții e-combustibili) să rămână posibilă și după termenul limită din 2035. Să reamintim că eurodeputații reprezentând CDU/CSU, formațiunea politică a cancelarului Olof Scholz, au votat împotriva măsurilor cuprinse în planul „Pregătiți pentru 55”, ca urmare a faptului că amendamentul lor privind menținerea combustibililor sintetici nu a fost acceptat. Germaniei i s-a alăturat Italia și, apoi, un număr de state din Europa de Est, precum Bulgaria, Cehia, România și Polonia, constituite într-un grup suficient de puternic pentru a determinarea amânarea deciziei finale cu privire la aplicarea planului „Pregătiți pentru 55”. Astfel, la începutul lunii martie, președinția suedeză a Consiliului UE a anunțat că votul pe tema planului de interzicere a fabricării motoarelor termice începând din 2035, programat pentru 7 martie, a fost amânat pentru o dată ulterioară, fără ca aceasta să fie precizată, ca urmare a disensiunilor puternice dintre statele membre pe această temă. Ulterior, miniștrii transporturilor din statele grupului contestatar s-au reunit la Strasbourg, pe 13 martie, la inițiativa omologului ceh, Martin Kupka, pentru a conveni o poziție comună privind opoziția față de introducerea normelor Euro 7, pe fondul disputelor cu privire la strategia Uniunii privind tranziția la vehiculele non-termice.
Așadar, adoptarea de către Parlamentul European a pachetului de măsuri legislative privind tranziția la vehiculele non-termice, cu interdicția producerii acestora din 2035, a împărțit blocul comunitar în două tabere: de-o parte, regăsim țările care susțin tranziția, precum Belgia, Danemarca, Irlanda, Spania, Suedia sau Țările de Jos, grupate în jurul Franței, principalul sponsor politic al proiectului; pe de alta, avem gruparea contestatarilor, compusă de Germania și Italia, alături de Portugalia și de țările estice amintite mai sus. Acestui clivaj, cu rădăcini și motivații economice și istorice, dar al cărui hotar nu se suprapune peste linia de demarcație dintre Vestul și Estul Uniunii, i se adaugă unul de natură strict politică, care opune Franța Germaniei, cele mai puternice țări ale blocului comunitar (prima fiind și cea sub a cărei președinție s-au încheiat negocierile privind planul „Pregătiți pentru 55”), respectiv gruparea politică Renew celei a popularilor europeni reprezentanți, în primul rând, de partidul cancelarului Scholz.
Așa cum a recunoscut chiar președinția suedeză, disensiunile dintre cele două Europe sunt puternice, astfel că diversele inițiative privind ajungerea la un compromis nu au avut sorți de izbândă deocamdată, Germania insistând asupra modificării legislației în sensul admiterii motoarelor termice cu e-combustibili, soluție neacceptată însă de Parlamentul European. Dintr-o perspectivă strict tehnică, consecința disputei o reprezintă amânarea deciziei privind pensionarea motorului cu ardere internă până în momentul în care se va putea realiza consensul în interiorul Consiliului UE.
Dar prelungirea disputei dincolo de limitele firești ale negocierilor purtate pentru rezolvarea unui asemenea impas riscă, pe de-o parte, să se tranforme într-o confruntare privind raporturile de putere din interiorul Uniunii, cum deja o semnalează „dialogul” franco-german, iar pe de alta, să pună sub semnul întrebării atingerea obiectivului Europei de a fi pionierul noii politici climatice globale.
