Dan Scarlat
Pe 24 februarie 2022, Rusia invada Ucraina pentru a aduce cu forța poporul ucrainean, care ”manifesta” de ceva vreme tendințe democratice, occidentale, înapoi în sfera de influență sovietică, unde îi era locul, conform liderului autocrat de la Kremlin, Vladimir Putin. Răspunsul statelor democratice, deși era așteptat, se poate zice că a întrecut orice așteptări realiste. Sancțiunile impuse Rusiei de către statele democratice, fie că vorbim de statele Uniunii Europene, Statele Unite, Japonia sau Coreea de Sud au creat un fel de cortină de fier care a izolat parțial Rusia față de occident și față de majoritatea statelor puternic dezvoltate, China rămânând în esență singura putere economică și militară care nu a adoptat sancțiuni asupra Kremlinului.
Printre puținele ”arme” economice rămase la dispoziția Rusiei se află exporturile de gaze și petrol către Uniunea Europeană, aceasta din urmă fiind dependentă de importurile de gaze naturale, în principal, din Rusia.
Întreruperea treptată, sub diferite scuze și motivații, a gazului rusesc afectează securitatea energetică europeană, statele europene se luptă să facă față la ceea ce experți numesc una dintre cele mai grave crize energetice cu care s-a confruntat continentul european. De la începutul conflictului din Ucraina, liderii europeni se tem de perspectiva pierderii aprovizionării cu gaze naturale, în condițiile în care importurile din Rusia reprezintă aproximativ 40% din totalul importurilor europene, fiind un element crucial de salvare a energiei pentru Uniunea Europeană[1].
Acest coșmar ce a bântuit capitalele europene devine realitate pe măsură ce Moscova își reduce exporturile de gaze, ca răzbunare pentru sprijinul pe care Uniunea Europeană îl acordă Ucrainei, crescând în același timp dramatic prețurile și forțând multe state să recurgă la planuri de urgență și furnizori de energie, de rezervă, cum ar fi Norvegia sau Africa de Nord. În prezent, unele state europene sunt obligate să facă față unor prețuri care ajung de zece ori mai mari decât cele din Statele Unite.
Întreruperea importurilor de gaze ar echivala cu un dezastru economic pentru statele UE, în special de luna viitoare, când acestea trebuie să înceapă să asigure rezervele de gaze naturale pentru a face față iernii viitoare, țările europene bazându-se de obicei pe importurile realizate în lunile de vară, pentru a-și reumple instalațiile de stocare a gazelor.
Dacă perturbările actuale ale Rusiei continuă, experții avertizează asupra unei ierni deosebit de grele, marcate de potențiale raționalizări, opriri industriale, șomaj tehnic sau chiar dislocări economice masive.
Tulburările economice sunt deja evidente, greve izbucnind din ce în ce mai des, în vreme ce gospodăriile se află sub o presiune în ascendentă datorată creșterii în spirală a costurilor vieții și a presiunilor inflaționiste. O parte din această nemulțumire a avut efecte secundare pe piața energiei, grevele din Norvegia[2], cel mai mare furnizor de gaze naturale după Rusia, forțând companiile să-și reducă producția, trimițând noi unde de șoc în Europa. Frans Timmermans, Prim-vicepreședinte al Comisiei Europene a afirmat că: ”dacă societatea noastră descinde într-un conflict…pentru că nu există energie, cu siguranță nu ne vom atinge obiectivele (climatice). Cu siguranță nu vom ajunge acolo unde trebuie, dacă lipsa de energie duce la perturbări puternice în societățile noastre și trebuie să ne asigurăm că oamenii nu sunt în frig în iarna care vine.[3]”
Deși toate statele europene simt efectele crizei energetice, aceasta nu este nicăieri mai pregnantă decât în Germania, stat care importă aproximativ 90% din necesarul de gaze naturale. Astfel, statul supranumit ”motorul Europei” este obligat să apeleze la o serie de măsuri de economisire a energiei, inclusiv raționalizarea apei încălzite și închiderea piscinelor publice. Măsuri de raționalizare a energiei electrice au fost luate în mai multe orașe importante din Germania. În Berlin, iluminatul mai multor monumente și a clădirilor istorice a fost oprit, în Hanovra, apa caldă nu va mai fi disponibilă pentru spălarea mâinilor în clădirile publice, dar și în sălile de sport sau piscine, iar în Augsburg, au fost oprite toate fântânile publice. Astfel de măsuri reprezintă doar începutul, la nivelul Uniunii Europene fiind luată decizia de a reduce cu 15% a consumului de gaz.
Într-un efort de a crește securitatea Uniunii Europene cu privire la aprovizionarea cu energie, statele membre au ajuns la un acord privind reducerea voluntară a cererii de gaze naturale cu 15% în această iarnă. Scopul acestei reduceri este de a face economie înainte de iarnă pentru ca statele membre să se poată pregăti în fața unei eventuale întreruperi a livrării de gaze naturale din Rusia[4].
În același timp Consiliul a convenit ca statele membre care nu sunt interconectate la rețelele de gaze ale altor state membre să fie scutite de reducerile obligatorii, ținând cont că acestea nu ar putea elibera un volum de gaze semnificativ, care să ajute alte state aflate în nevoie. În mod adițional, statele membre ale căror rețele de electricitate nu sunt sincronizate cu sistemul electric european și depind în mare măsură de gaze pentru producerea energiei electrice să fie de asemenea exceptate.
Criza energetică are ramificații mult mai mari. Obiectivele climatice stabilite de Uniunea Europeană fiind puse în real pericol, reducerea până în 2030 cu 55% a gazelor generatoare de efecte de seră, comparativ cu anul 1990, precum și ajungerea la neutralitatea ecologică (climate-neutral) până în 2050 fiind în acest moment mai mult o dorință, nu o posibilitate, state precum Germania, Italia, Austria și Țările de jos anunțând că sunt forțate să repornească centralele nucleare și chiar centralele electrice pe bază de cărbune pentru a face față crizei actuale.
Situația actuală poate deveni critică atât pentru Uniunea Europeană cât și la nivel global. Diminuarea importurilor de gaze pune în pericol țelurile climatice la care statele au aderat, încălzirea globală continuând să crească, ceea ce poate conduce la dezastre ecologice din ce în ce mai mari, cum ar fi incendiile care fac ravagii pe continent, iar dezastrele ecologice având efecte economice masive ar forța utilizarea resurselor naturale dăunătoare mediului, cum ar fi cărbunele sau a unei cantități și mai mari de gaze naturale (asta în condițiile în care importurile din Rusia ar reveni la normalitate).
[1] Europe’s Worst Energy Nightmare Is Becoming Reality – EF News (electricityforum.com)
[2] UK gas prices hit three-month high as Norway workers strike | Gas | The Guardian
[3] Timmermans: EU risks conflict, strife due to energy crisis (balkangreenenergynews.com)
[4] Member states commit to reducing gas demand by 15% next winter – Consilium (europa.eu)
