Dan Scarlat
În prezent, peste 800 de milioane de oameni, inclusiv copii, conform datelor furnizate de Programul Alimentar Mondial (World Food Programme – WFP) merg la culcare în fiecare noapte flămânzi, iar numărul celor care se confruntă cu insecuritate alimentară zilnic a crescut de la 135 de milioane în 2019 la peste 345 de milioane în prezent, iar un total de 50 de milioane din 45 de state la nivel global sunt în pragul foametei[1].
În timp ce nevoile au crescut la un nivel nemaiîntâlnit, resursele se apropie de sfârșit. World Food Programme are nevoie disperată de 22 de miliarde de dolari pentru a putea ajuta 152 de milioane de oameni în 2022. Cu toate acestea, economia globală, lovită de pandemia de Covid-19, schimbările climatice dar și de războiul pornit de Rusia contra Ucrainei nu poate face față, decalajul dintre resurse și nevoi fiind mai mare decât oricând.
Această criză alimentară este cauzată în principal de 4 factori:
- Conflictele armate, care continuă să reprezinte și în acest secol cel mai puternic motor capabil să genereze foamete la nivel global, 60% din persoanele afectate de foamete trăind în zone unde războiul și violența sunt la ordinea zilei, războiul din Ucraina, reprezentând o dovadă suplimentară a modului în care un conflict regional poate avea efecte ce sunt resimțite chiar și în regiunile cele mai îndepărtate ale globului. Atât Rusia cât și Ucraina sunt exportatori majori în domeniul alimentar, împreună reprezentând aproximativ 6% din totalul global al cotelor de piață în domeniul caloriilor alimentare[2]. Chiar și înainte de începerea conflictului, prețurile generale ale produselor alimentare erau în creștere, în special datorită Covid-19 și a efectului acestuia asupra lanțurilor de aprovizionare. Conform datelor Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, Rusia și Ucraina sunt printre cei mai importanți producători/exportatori de produse agricole din lume, fiind lideri în cadrul rețelelor de aprovizionare pe piețele alimentare globale, dar și în domeniul îngrășămintelor folosite în agricultură. Pe segmentul exporturi, cota de piață globală a Federației Ruse și a Ucrainei în ce privește uleiul de floarea soarelui (cel mai des folosit în alimentație) ajunge la 64%, grâul 23%, orzul 19% și porumbul 18%. Deci 64% din uleiul de floarea soarelui exportat la nivel global și aproape un sfert din grâu, provin din aceste două state care se află în conflict. Se creează astfel premisele unei ”furtuni perfecte”, Rusia și Ucraina, state care joacă un rol major în industria alimentară globală, ambele fiind lideri în domeniul exporturilor de cereale și a uleiului de floarea soarelui. Deși conflictul este localizat în Ucraina, impactul său asupra securității alimentare va fi global, Bazinul Mării Negre reprezentând una dintre cele mai importante zone ale lumii în ce privește producția de cereale și agricultură, iar consecințele acestui conflict nu vor face decât să crească presiunea asupra resurselor și accesului la alimente dincolo de granițele Ucrainei.
- Șocurile ecologice, schimbările climatice sunt responsabile pentru distrugerea culturilor agricole și a mijloacelor de trai, subminând capacitatea oamenilor de a se hrăni. Incendiile de vegetația și inundațiile ce lovesc Europa și Statele Unite ale Americii vor afecta negativ capacitatea acestora de a interveni la nivel global și de a atenua efectele negative care se prefigurează.
- Consecințele economice ale pandemiei de Covid-19 nu fac decât să accentueze criza alimentară din statele subdezvoltate dar și cele în curs de dezvoltare.
- Costurile în creștere ating constant noi praguri istorice. Astfel costurile de operare ale WFP sunt cu peste 73 de milioane de dolari peste media lor din 2019, reprezentând o creștere de 44%. Suplimentul cheltuit acum doar pentru continuarea activității WFP ar fi contribuit anterior la hrănirea a peste 4 milioane de oameni timp de o lună.
În state precum Nigeria, Sudan, Yemen, World Food Programme se confruntă deja cu decizi grele, cum ar fi tăierea rațiilor pentru ca acestea să ajungă la mai mulți, WFT fiind pusă astfel în poziția de a lua de la cei flămânzi pentru a ajuta pe cei care sunt într-un pericol real de a muri de foame.
Consecințele neinvestirii în activități de reziliență vor avea efecte negative de-a lungul timpului afectând mult mai multe state. Dacă comunitățile nu sunt pregătite să reziste șocurilor la care sunt expuse, acest lucru ar duce la sporirea migrației, putând genera conflicte adiționale și destabilizare regională. Un exemplu în acest sens a avut s-a desfășurat în 2015, când World Food Programme nu a mai avut fondurile necesare pentru a hrăni refugiații sirieni, aceștia fiind nevoiți să părăsească taberele de refugiați și să caute ajutor în alte părți, provocând una dintre cele mai mari crize ale refugiaților din istoria europeană, fiind depășită doar de criza refugiaților ucraineni, criză pornită datorită conflictului din Ucraina.
Luând în calcul conflictul din Ucraina și analizând pe regiuni la nivel global, datele sunt mult mai tragice decât la nivelul anului 2019. Astfel, la nivelul regiunii Asia – Pacific, numărul persoanelor care se confruntă cu lipsa alimentelor a crescut de la 27,6 milioane în 2019 la 69,5 milioane în 2022; în zona Orientului Mijlociu-Africa de Nord-Europa de Est, numărul persoanelor a crescut de șa 34,4 milioane la 62,2 milioane; Africa de Vest – în creștere de la 24,5 milioane, la 56,2 milioane; Africa de Sud – de la 27,6 milioane până la 59,1 milioane; America Latină și Caraibe – de la 4,3 milioane care sufereau de foame, în prezent a crescut până la 27,9.
Inflația internă a prețurilor alimentelor rămâne ridicată în întreaga lume. Astfel se observă o creștere a prețurilor la alimente în aproape fiecare țară, existând diferențe totuși între statele dezvoltate, cele în curs de dezvoltare și cele subdezvoltate, majoritatea statelor înregistrând inflație de cel puțin 5%, iar în unele cazuri, inflația fiind de două cifre[3].
Potrivit Băncii Mondiale, războiul din Ucraina a modificat drastic tiparele globale de producție, comerț și consum, în moduri care vor menține prețurile la niveluri maxime până la sfârșitul anului 2024, exacerbând insecuritatea alimentară și inflația, piețele globale confruntându-se cu riscuri în ce privește aprovizionarea cu cereale, prețurile tot mai mari la energie, la îngrășăminte agricole și perturbări comerciale cauzate de închiderea porturilor majore din zona Bazinului Mării Negre.
[1] WFP-0000141430.pdf
[2] AMIS_Market_Monitor_current.pdf (amis-outlook.org)
[3] Food Security Update | Rising Food Insecurity in 2022 (worldbank.org)
