Manoela Popescu
Înainte de a vorbi direct despre agricultură și silvicultură, este important să înțelegem în ce măsură vegetația joacă un rol absolut fundamental în reglarea climei de pe planeta noastră. Centrul de Cercetare Goddard al NASA a produs un videoclip interesant care ilustrează acest fenomen, arătând zilnic concentrația de dioxid de carbon din atmosferă în diferite regiuni ale globului. Astfel, se poate observa cum, de la începutul lunii ianuarie, efectele industrializării în America de Nord, în Europa și mai ales în China se răspândesc în emisfera nordică în funcție de vânturi, atinge un maxim la începutul primăverii, pentru ca apoi din luna iunie vegetația care se dezvoltă în emisfera nordică începe să capteze carbonul din atmosferă, ceea ce reduce concentrația de dioxid de carbon relativ rapid. De aceea, la sfârșitul verii, în august și septembrie, cotele de dioxid de carbon sunt acceptabile. Însă, din păcate, din octombrie și noiembrie situația redevine dramatică, deoarece natura se odihnește în emisfera nordică, fabricile își redistribuie eforturile, iar Planeta se sufocă la propriu.
Cercetările arată că agricultura chiar este o soluție pentru încălzirea globală, deoarece poate răci planeta fixând masiv carbonul din atmosferă în și pe câmpuri. Cu alte cuvinte, se poate produce pentru a hrăni omenirea, protejând planeta, în același timp (https://www.notre-planete.info).
În ceea ce privește pădurile, acestea sunt, evident, în centrul problemelor legate de schimbările climatice, deoarece reprezintă al doilea cel mai mare absorbant de carbon din lume, după oceane. De asemenea, pădurile ne asigură tot ce avem nevoie: apă, alimente, medicamente, servicii. Datorită numeroaselor beneficii pe care le oferă, ecosistemele forestiere sunt, prin urmare, esențiale pentru viața umană. O pădure este mult mai mult decât copaci: este în centrul vieții de pe planetă! Conștienți fiind de toată această bogăție a pădurii, rolul nostru este de a o proteja (https://planete-urgence.org).
Pădurile reprezintă o barieră împotriva eroziunii, alunecărilor de teren și avalanșelor. Se cunoaște faptul că rădăcinile copacilor conferă solului structura de care are nevoie pentru a absorbi și a reține apa atunci când plouă, prevenind inundațiile care distrug solurile fertile de care avem nevoie pentru a produce hrană. Cu cât pădurea este mai veche, cu atât este mai eficientă în eliminarea excesului de CO2 produs de om. De aceea, de fiecare dată când pădurea dispare, se emite automat tone de CO2 și se pierde astfel cea mai importantă barieră în combaterea încălzirii globale (https://fr.blog.ecosia.org). Cauzele dispariției pădurilor sunt atât naturale cât și umane, defrișările fiind generate de agricultură, gospodărirea nesustenabilă a pădurilor, mineritul, proiectele de infrastructură și creșterea incendiilor. Indiferent de motivul defrișării, putem să ne asumăm rezolvarea încălzirii globale dacă se creează un spațiu de conștientizare a faptului că oamenii s-au deconectat de natură. În avalanșa obținerii materialului oamenii au rupt relația cu natura, trăind în afara granițelor ecosistemului nostru natural, sau au transformat-o într-o relație negativă prin solicitarea resurselor planetei până la epuizare și punând presiune asupra pădurilor. Este evident că mai avem timp să ne revitalizăm relația cu natura, doar că trebuie să fim solidari în acest demers, acțiunile individuale nu sunt suficiente. Conștientizarea faptului că relația omului cu natura necesită noi perspective de abordare s-a manifestat cu pregnanță în toată perioada crizei de sănătate pe care încă o traversăm.
Pădurea se hrănește cu CO2 și eliberează oxigen și, în plus, este plină de avantaje esențiale pentru oameni. De aceea, peste 1,6 miliarde de oameni trăiesc pe o rază de cinci kilometri de o pădure, inclusiv 250 de milioane de oameni aflați într-o sărăcie extremă, care depind adesea de pădure pentru resursele lor alimentare, habitatele, medicamentoase și energetice (https://www.notre-planete.info). Astfel, potrivit raportului Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO 2018), aproximativ 40% dintre oamenii din mediul rural aflați în sărăcie extremă (care câștigă mai puțin de 1,25 dolari pe zi), respectiv aproximativ 300 de milioane de oameni trăiesc în zone de pădure sau savană. Statisticile arată că pădurea reprezintă o sursă de venit pentru unul din cinci oameni din lume, în special pentru femei, copii, țărani fără pământ și alte persoane vulnerabile. Se poate spune că pădurea este astfel o plasă de siguranță pentru populațiile locale dependente de starea bună de sănătate a acestui ecosistem esențial. Mai mult decât atât, cercetătorii au stabilit faptul că pădurile ne afectează moralul. Numeroase studii demonstrează că plimbările în pădure și, în general, interacțiunea cu natura contribuie la creșterea bunăstării materiale și la îmbunătățirea sănătății mintale. Sănătatea și bunăstarea fac într-adevăr parte din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) adoptate de Națiunile Unite în 2015 (https://www.fao.org).
Categoric, natura ne oferă un refugiu de liniște atunci când suntem în contact cu ea: ne calmează afecțiunile și acționează direct asupra tensiunii arteriale și a sângelui, asupra funcțiilor noastre cognitive, asupra memoriei și chiar previne anumite boli. A devenit chiar o terapie de sine stătătoare să-ți folosești cele 5 simțuri, numită silvoterapie: adevărate „băi de pădure” sunt organizate în mijlocul pădurii pentru iubitorii de aer liber și de copaci. Aceasta este o tendință care vine direct din Japonia și care provine direct de la cele mai vechi popoare indigene, unde beneficiile psihologice ale copacilor sunt recunoscute de zeci de ani (chiar de secole) și au devenit o practică comună de îngrijire. Yoshifumi Miyazaki, cercetător și autor specializat în shinrin-yoku, „scăldat în pădure”, susține faptul că, timp de cincisprezece minute, contemplarea pădurii reduce cu 13% nivelul de cortizol (hormon care crește vertiginos în caz de stres), cu 6% frecvența pulsului și crește cu 56% activitatea nervoasă parasimpatică (garant de calm) și digestia (https://www.notre-planete.info).
De asemenea, pădurile reprezintă bariere naturale în calea dezastrelor climatice. Spre exemplu, mangrovele, aceste „păduri ale mării”, constituie un dig natural împotriva creșterii apelor și a tsunami-urilor și protejează astfel populațiile adăpostind în același timp o biodiversitate foarte bogată.
Importanța pădurii este relevată de integrarea în programele școlare, pentru a crește gradul de conștientizare de la o vârstă fragedă asupra numeroaselor beneficii ale pădurilor, a unor discipline specifice. Și totuși, în ciuda tuturor beneficiilor pe care le poate aduce pădurea, Omul își continuă distrugerea masivă. Astfel, acțiunea umană a distrus mai multe suprafețe de pădure în 60 de ani decât în toată istoria omenirii, cu extinderea agriculturii (în special monoculturi precum soia, palmierul de ulei etc.) sau chiar exploatarea forestieră, printre altele. În 20 de ani, din 2000 până în 2020, pădurea a înregistrat o pierdere netă de 100 de milioane de hectare de suprafață în lume (raportul FAO, 2021), în timp ce reprezintă aproape o treime din suprafața noastră. Această situație este alarmantă, deoarece, dacă pădurile vor continua să dispară în acest ritm frenetic, s-ar produce consecințe dezastruoase. Iar defrișarea și degradarea pădurilor, pierderea continuă a biodiversității și degradarea continuă a ecosistemelor au consecințe profunde asupra bunăstării și supraviețuirii umane.
Specialiștii sunt de părere că majoritatea noilor boli infecțioase care afectează oamenii, inclusiv virusul SARS-CoV-2 care cauzează actuala pandemie de COVID-19, sunt de origine animală transmisibile la om. Iar apariția lor poate fi legată de dispariția habitatelor ca urmare a modificării masivelor forestiere și a expansiunii demografice. Aceste două fenomene măresc într-adevăr oportunitățile de contact dintre oameni și fauna sălbatică și multiplică riscurile pentru oameni de a contracta virușii. Ceea ce înseamnă că avantajul regiunilor cu biodiversitate ridicată care pot proteja populațiile de anumite boli infecțioase, prin efect de diluare, este mai mic. Ca urmare, populațiile rurale pierd accesul la alimente și medicamente, ceea ce duce la o incidență crescută a insecurității alimentare, a malnutriției și a bolilor.
Mai ales în zonele cu distrugere puternică a ecosistemelor este necesară conectarea oamenilor cu pădurile și refacerea relației pozitive dintre om și natură. Un exemplu în ceea ce privește materializarea conectării om-pădure este proiectul FARE. Proiectul FARE se bazează pe faptul că primul Obiectiv de Dezvoltare Durabilă (ODD) „Fără sărăcie” își propune să răspundă problemei inegalității populației. Un astfel de proiect FARE (Sprijin pentru Sectorul Caju, Restaurarea Zonelor Degradate) a fost dezvoltat în Camerun. Camerunul este unul dintre cele 10 fronturi majore de defrișare înregistrate în 2018, cu o pierdere de 57.935 de hectare de păduri primare (Global Forest Watch, 2019). Supraexploatarea lemnului, combinată cu dezvoltarea agriculturii industriale extensive (ulei de palmier și cauciuc în special), contribuie masiv la această defrișare. Prin urmare, acest proiect face parte dintr-un context local particular și este implementat în regiunea de nord a țării, supus migrațiilor semnificative ale populațiilor din jur și ale faunei sălbatice. Aceste migrații exercită o presiune puternică asupra ecosistemelor forestiere și asupra biodiversității regiunii (https://planete-urgence.org).
Obiectivul proiectului FARE este triplu: refacerea zonelor degradate prin reîmpădurirea nucilor de caju (caju) și a pomilor fructiferi, asigurarea independenței economice locale și creșterea conștientizării mediului. Dezvoltarea economiei locale contribuie la diversificarea mijloacelor de trai, în special în timpul sezonului de recolte slabe (perioada anului care precede primele recolte), când produsele sunt insuficiente. Referitor la obiectivul proiectului FARE creșterea conștientizării mediului, scopul este de a sensibiliza mai mulți producători să integreze sectorul caju și astfel să promoveze structurarea în grupuri și rețele colective. Creșterea gradului de conștientizare a tehnicilor de creare și întreținere a pepinierelor și monitorizarea livezilor fac, de asemenea, parte din acțiunile necesare specifice unui grad ridicat de conștientizare a importanței mediului (https://planete-urgence.org).
Dar care au fost rezultatele acestui proiect? Cifrele cheie ale FARE 2020-2021 sunt: 219.846 de arbori plantați în livezi agrosilvice din 2020, 8 creșe înființate, 1.162 de producători susținuți, beneficiari ai reîmpăduririlor, achiziționarea și montarea aparatelor solare de pompare și udare pentru 3 pepiniere de proiect. Pentru anul acesta (2022) obiectivul este de 100.000 de arbori plantați (https://planete-urgence.org).
Potrivit grupului PPE, fiecare sector, fiecare stat membru trebuie să protejeze planeta. Adică, grupul PPE dorește ca toată lumea, fiecare sector economic și fiecare stat membru să contribuie la protejarea planetei, inclusiv agricultura și pădurile. Aceasta deoarece grupul PPE dorește să ne “protejăm planeta și să o predăm următoarei generații într-o formă bună”. Dezideratul de a reduce emisiile de CO2 cu 55% până în 2030, comparativ cu 1990, este cel puțin considerat ambițios, dar “necesar pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050”. În dezbaterile privind noul Regulament privind utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură (LULUCF), grupul PPE a negociat Regulamentul privind partajarea efortului (ESR) în numele Parlamentului European. Grupul PPE susține faptul că „Europa nu va putea să-și atingă obiectivele climatice decât dacă fiecare stat membru contribuie la atingerea respectivelor obiective, respectiv “Nici o țară sau sector nu ar trebui să se mai bazeze pe alții pentru a face treaba”. Mai mult decât atât, grupul PPE consideră că „Nu se poate proteja clima făcând echipă împotriva fermierilor și proprietarilor de păduri, ci doar făcând echipă cu aceștia”. Iar a face echipă înseamnă, potrivit grupului PPE, ca fermierii și administratorii să fie sprijiniți astfel încât pădure să elimine CO2 din atmosferă. În ceea ce privește modalitate de a atinge ținta de absorbție de carbon pentru 2030 (care trebuie să fie realistă, ambițioasă și bazată pe cele mai actuale cifre și analize științifice), grupul PPE susține că politica noastră ar trebui să fie în concordanță cu managementul activ durabil al pădurilor, stimulând stocarea carbonului și înlocuirea combustibililor fosili. Astfel putem debloca întregul potențial climatic al pădurile și solurile noastre pentru a atinge neutralitatea climatică (https://www.eppgroup.eu).
În ceea ce privește agricultura și impactul acesteia asupra încălzirii globale, grupul PPE aprecia prin purtătorul de cuvânt al Grupului PPE în Comisia pentru agricultură a Parlamentului European, Herbert Dorfmann, că „Acum nu este momentul potrivit pentru propunerile privind reducerea pesticidelor și refacerea naturii”. „Deoarece ne aflăm în mijlocul celei mai grave crize alimentare a secolului nostru”, iar Comisia Europeană nu ar trebui să introducă noi legislații care ar putea reduce producția de alimente în Europa. Mai ales că nu se cunosc efectele introducerii unor obiective obligatorii la nivelul UE pentru reducerea pesticidelor și refacerea naturii. În acest sens, grupul PPE cerând cu insistență o evaluare detaliată a impactului reducerii pesticidelor asupra producției de alimente, încă de la apariția Strategiei de la fermă la consumator (https://www.eppgroup.eu).
Ideea grupului PPE este o utilizare mai bine controlată și direcționată a substanțelor de protecție a plantelor, luând în considerare măsurile necesare creșterii producției alimentare, pentru asigurarea securității alimentare globale. Aceasta deoarece, conform opiniei grupului PPE, în situația în care amenințarea rusă încă există, provocând distrugeri, haos, foamete și disperare, propunerile Comisiei privind obiectivele obligatorii la nivelul UE de reducere a pesticidelor și refacerea naturii ar avea ca rezultat reduceri semnificative ale randamentului producției de alimente și ar amenința securitatea alimentară globală(https://www.eppgroup.eu).
Mai ales acum, Europa trebuie să își asume responsabilitatea securității alimentare în lume, iar fermierii au nevoie de instrumentele adecvate necesare asigurării securității alimentare. Iar dacă pornim de la ideea reconstruirii relației om-natură în sens pozitiv, conștientizând că pădurile și agricultura salvează planeta și fiind solidari în acțiune, efort și rezultat, atunci atât planeta cât și oamenii se vor afla în securitate și armonie.
