Manoela Popescu
Istoria European Green Deal arată dorința tinerilor și mobilizarea acestora pentru găsirea de soluții la criza climatică, care și-a găsit expresia democratică în 2019. Preocuparea cetățenilor europeni cu privire la criza climatică continuă să se manifeste. Astfel, un sondaj realizat recent de Banca Europeană de Investiții (BEI) sugerează că 70% dintre europeni susțin măsuri mai stricte de protecție a climei. De asemenea, comunitățile de afaceri sunt la fel de preocupate de această criză, considerând-o în fruntea listei riscurilor globale, conform Raportului Global al Riscurilor 2020 al Forumului Economic Mondial (https://www.boell.de). Iar criza pandemică și războiul dintre Rusia și Ucraina au venit să amplifice preocupările tuturor legate de mediu sau schimbările climatice.
Rezultatele ultimelor alegeri UE au oferit Parlamentului European și Comisiei Europene un mandat clar și democratic de a extinde protecția climei în întreaga Uniune. Astfel că, în decembrie 2019, Pactul Verde European s-a materializat din dorința Europei de a avea un viitor. Acesta reprezintă o încercare întârziată, deși curajoasă, care, dacă este pus în aplicare cu strictețe, va deschide calea pentru generațiile viitoare de a se bucura de o viață prosperă, fundamentată pe modele de faceri durabile, rezultat al soluțiilor la criza climatică și la pierderea biodiversității. Astfel, vom putea avea o UE funcțională, ghidată de conservarea mediului nostru local și global, a drepturilor fundamentale ale omului, a spațiului democratic de libertate și a justiției sociale. Categoric, viitorul Europei este în joc, deoarece acesta depinde de o planetă sănătosă, iar acest lucru necesită măsuri urgente, oportune și ambițioase de protecție a climei și o conservare a resurselor. De aceea, UE, Prin Green Deal, își folosește mandatul privind clima și accelerează ritmul unei construcții europene mult așteptată.
Ca atare, UE se angajează să obțină neutralitatea climatică până în 2050, pentru a-și îndeplini angajamentele internaționale în temeiul Acordului de la Paris. Însă, atingerea acestui obiectiv va necesita o transformare a societății și economiei Europei, care trebuie să fie rentabilă, echitabilă și echilibrată din punct de vedere social. De aceea, Green Deal este strategia implementată de UE pentru a-și atinge obiectivul climatic până în 2050, iar pachetul legislativ „Fit for 55”, va transforma ambiția UE în realitate (https://www.consilium.europa.eu).
Dar ce este Pactul verde european? Acesta este un set de măsuri care să pună UE pe calea tranziției ecologice, cu scopul final de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, subliniind necesitatea unei abordări holistice și transversale, în care toate domeniile de politică relevante să contribuie la obiectivul final privind clima. Pachetul de măsuri include inițiative care acoperă climă, mediu, energie, transport, industrie, agricultură și finanțare durabilă, care sunt toate strâns legate (https://windeurope.org).
Iar primul pilon al pachetului de măsuri al UE privind acțiunea în domeniul schimbărilor climatice a fost Legea europeană privind clima. Deși nu este încă pe deplin în conformitate cu Acordul de la Paris, elementul de bază al Pactului ecologic european, Legea europeană privind clima, arată în sfârșit o cale din perspectivă juridică de a face totul posibil. Țintele climatice care au fost decise acum pentru 2050 (neutralitate climatică) și 2030 (reducere netă a emisiilor de cel puțin 55%) stabilesc scopul spre care acțiunea politică trebuie să-și îndrepte direcția, iar prin „pachetul „Fit for 55”, Comisia lucrează la punerea în aplicare sectorială a acestor obiective.
Însă, trebuie precizat faptul că, indiferent de cât de importante ar fi obiectivele și instrumentele europene, dacă eforturile necesare pentru a atinge niveluri eficiente de protecție a climei se bazează în întregime pe instrumentele și deciziile UE, luate exclusiv la Bruxelles, atunci statele naționale, precum și regiunile și municipalitățile vor avea o problemă să-și însuşească Pactul Verde European. Mai mult decât atât, statele membre UE, trebuie să-și asume responsabilitatea atingerii țintelor climatice și a punerii în aplicare a pachetelor de măsuri care vor duce la atingerea respectivelor ținte.
Toate aceste măsuri necesită, în mod evident, resurse financiare, iar setul de instrumente financiare, forța motrice din spatele impulsului UE în domeniul acțiunii climatice, poate ajuta la accelerarea Green Deal. Acest instrument financiar considerabil la nivelul UE de aproximativ 1.824 de miliarde de euro (bugetul UE, combinat cu Fondul de redresare al UE ca urmare a setului de instrumente Next Generation EU pentru a contracara impactul pandemiei de COVID-19, respectiv cele aproximativ 750 de miliarde de euro), adoptat de UE, este aliniat la creșterea cheltuielilor pentru măsurile de protecție a climei și a mediului. Se știe, de asemenea, că aproximativ 1,1 trilioane de euro din bugetul UE 2021-2027, adică 30% sunt destinate a fi alocate drept cheltuieli pentru protecția climei (https://ec.europe.eu).
De asemenea, fondurile regionale ale bugetului UE (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul European de Coeziune) sunt obligate să angajeze 30% din respectivele fonduri pentru transformarea ecologică. De altfel, Planurile Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR) au fost obligate să aloce 37% din cheltuielile totale pentru protecția climei. Deși doar 17,5 miliarde de euro sunt alocate ajutorului regiunilor și municipalităților în demersul lor către neutralitatea climatică din Fondul pentru tranziție justă, totuși, aceste fonduri vor ajuta în atingerea obiectivelor Green Deal (https://ec.europe.eu).
Însă statele și regiunile trebuie să folosească toate aceste fonduri, mai ales cele destinate redresării post-pandemice în vederea atingerii obiectivelor climatice mai ambițioase pentru 2030. Numai în cazul în care fondurile UE sunt investite în mod principal și sistematic în transformarea ecologică și sunt însoțite de reforme structurale pot fi deschise căile pentru depășirea țintelor climatice, generând astfel o accelerare a Green Deal-ului. De aceea, se poate afirma cu certitudine că acțiunea trebuie, așadar, să vină de la statele membre și de la regiuni, deoarece ele au o mai bună înțelegere a modului de a face acest lucru. În acest sens, semestrul european care oferă o evaluare a bugetelor naționale, ar trebui să fie realiniat pentru a răspunde considerentelor ecologice.
Grupul PPE vrea ca Green Deal să fie o poveste de succes europeană, dorind decarbonizarea, nu dezindustrializarea Europei. Potrivit grupului PPE, efortul Europei de a reduce emisiile de carbon trebuie să fie conceput pentru a aduce inovație și securitate, pentru a întări competitivitatea, precum și pentru a proteja și pentru a crea locuri de muncă europene. De aceea, grupul PPE consideră că “Prin tranzacționarea certificatelor de emisii, în loc de interdicții, stabilim stimulente și îi recompensăm pe cei care reduc emisiile de CO2”. Ca atare, grupul PPE subliniază faptul că acele companii care fac efort de decarbonizare trebuie să fie recompensate cu cote suplimentare gratuite pentru a-și acoperi costurile de investiție. În schimb, cele care nu depun deloc efort, în acest sens, sau fac prea puțin pentru decarbonizare, să plătească mai mult în următorii ani (https://www.eppgroup.eu).
Credința grupului PPE este că tranziția energetică va deveni realitate doar dacă „toți europenii vor putea face tranziția, nu doar „câțiva fericiți” care își pot permite”. În acest sens, grupul PPE susține necesitatea unui Fond Social pentru Climat (SCF), care să fie unul dintre instrumentele care să asigure capabilitatea tuturor de a face tranziția energetică, oprind, în același timp, „dependența de gazul și petrolul rusesc” (https://www.eppgroup.eu).
O altă dorință a grupului PPE este ca „noul mecanism de ajustare a frontierei de carbon de la frontierele externe ale UE să protejeze companiile europene de concurența neloială a poluatorilor climatici din alte părți ale lumii”. Mai mult decât atât, grupul PPE solicită un „spațiu de respirație” pentru companiile europene din toate sectoarele pentru a se asigura că acestea se pot concentra pe implementarea noilor cerințe Fit for 55. În acest sens, grupul PPE propune amânarea altor „reguli noi planificate care ar crește în mod inutil costurile pentru întreprinderile aflate deja sub presiune, cum ar fi noile reguli privind substanțele chimice, alimentele și deșeurile” (https://www.eppgroup.eu).
Categoric, grupul PPE și-a luat angajamentul de a decarboniza sectorul trasporturilor. Însă, în mijlocul războiului rusesc din Ucraina și al crizei energetice aferente, referitor la stabilirea de noi reguli privind mașinile nepoluante, grupul PPE apreciază că „Trebuie să realizăm reducerea emisiilor, asigurându-ne totodată că economia poate gestiona tranziția socială. Obligarea renunțării treptate a motoarelor cu ardere ar putea pune în pericol până la 500.000 de locuri de muncă în industria auto. Statele membre ale căror economii depind în mare măsură de industria auto trebuie să aibă spațiu și timp pentru a se ajusta și a găsi soluții”. Mai ales că, potrivit grupului PPE, deși cu propunerile ambițioase ale UE, nouă din zece mașini europene noi vor fi electrice din 2035, aceasta nu înseamnă neapărat reducerea emisiilor (doar schimbarea emisiilor de la un sector la altul), dat fiind faptul că nu orice mașină electrică este curată. Potrivit grupului PPE, orice acțiune nu trebuie să ducă la crearea de noi dependențe de țări sau tehnologii, ci trebuie găsite soluții și alte tehnologii, cum ar fi combustibilii alternativi. În acest sens, grupul PPE a propus, de asemenea, o schemă de creditare voluntară pentru combustibilii alternativi pentru a sprijini adoptarea combustibililor alternativi în sectorul auto (https://www.eppgroup.eu).
Astăzi, este cât se poate de clar că, pentru a atinge obiectivul declarat de a transforma Europa în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050 și de a face din Green Deal o poveste europeană de succes, statele membre, în general, trebuie să adopte o abordare mult mai hotărâtă în implementarea Pactului Verde European, sub presiunea exercitată atât de cetățeni, cât și la nivelul UE.
Este clar că pentru a face din Green Deal o poveste europeană de succes nu este suficientă abordarea holistică la nivel european, ci și la nivel regional și național, susținută de asumarea responsabilității angajamentelor respective. Însă nu toate statele s-au aliniat cu angajamentele asumate privind obiectivele climatice pentru 2030. Se pare că nici țări precum Franța sau Germania nu au întreprins nici o acțiune concretă, deși există schimbări perceptibile în sensul adoptării Legii climei. În Polonia, guvernul menționează că până în 2050, cărbunele va fi eliminat treptat și continuă cu planurile de a obține o capacitate de energie eoliană offshore de 11 GW în speranța de a beneficia de locuri de muncă create prin surse regenerabile de energie și de a asigura suveranitatea energetică reînnoită. Însă, cele mai multe state membre așteaptă pachetul legislativ al Comisiei, menit să asigure implementarea obiectivelor climatice („pachetul „Fit for 55”), așteptare care nu servește intereselor nici ale cetățenilor și nici ale companiilor (https://www.boell.de).
În acest context, statele membre UE trebuie să-și îndeplinească promisiunea privind Pactul verde european, inclusiv cu privire la modul în care vor fi utilizate fondurile UE, iar PNRR, planurile de dezvoltare regională și cele de tranziție echitabilă reprezintă tot atâtea șanse de a materializa angajamentele asumate.
