Manoela Popescu
Problema refugiaților era de departe una dintre cele mai grave provocării ale secolului, dat fiind implicațiile sale multidimensionale: umanitare, economice, sociale, structurale, de mediu etc.. Conflicte armate, încălcări ale drepturilor omului, instabilitate politică, violențe din partea statelor sau a grupurilor armate, foamete, dezastre ecologice reprezintă tot atâtea fenomene în creștere, care generează tot mai mulți refugiați în lume. Se poate spune că nu au existat niciodată atât de mulți refugiați în lume. La toate acestea se adaugă și migrația de mediu, care este abia la început și va afecta milioane de oameni în următorii ani.
În acest context, în luna mai a acestui an, lumea a atins un record sumbru de peste 100 de milioane de persoane strămutate forțat. Aceasta reprezintă, potrivit Agenției Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru Refugiați, mai mult de 1% din populația lumii și ar echivala cu a 14-a cea mai populată țară de pe planetă. Marea majoritate a acestor oameni, aproape 60 de milioane, în principal sirieni, venezueleni, afgani, sudanezi și birmanezi, se mută în țara sau regiunea lor. Doar o mică parte încearcă să găsească refugiu într-o altă țară, cel mai adesea o țară vecină, și care este aproape întotdeauna o țară aflată în curs de dezvoltare. Europa, este adesea prezentată ca prima destinație pentru exilați. La sfârșitul anului 2021, din cele 89,3 milioane de persoane strămutate înregistrate, Germania, se afla printre primele zece țări gazdă, primind 1,3 milioane de persoane. Cu toate acestea, este încă departe de Turcia cu 3,8 milioane, Columbia cu 1,8 milioane sau Uganda și Pakistan, care găzduiesc fiecare 1,5 milioane de oameni (https://www.lesoir.be).
Să nu uităm că invadarea Ucrainei a condus la strămutarea a 7,5 milioane de ucraineni, care au luat drumul exilului. În acest context, toate statele UE au reacționat rapid pentru a permite ucrainenilor să găsească refugiu într-un stat membru, să obțină asistență socială, posibilitatea de a munci, acces la asistență medicală etc. Spre exemplu, în Belgia, peste 46.000 de persoane au fost deja primite de la începutul conflictului. Astfel, consecințele războiului din Ucraina arată că Uniunea Europeană și statele sale membre sunt capabile să protejeze oamenii care au nevoie, chiar dacă ajung în număr mare pe teritoriul lor (https://www.lesoir.be).
Drepturile refugiaților și responsabilitățile acestora față de țările gazdă, precum și obligațiile legale ale statelor pentru protecția acestora sunt stabilite prin Convenția ONU pentru Refugiați din 1951 și Protocolul din 1967. Refugiații ar trebui tratați la fel de favorabil ca și străinii, în general, sau chiar cetățenii țării în cauză. Pentru a comemora cea de-a 50-a aniversare a Convenției din 1951 privind Statutul Refugiaților a fost stabilită Ziua Refugiaților Africani, iar pentru a onora refugiații din întreaga lume, Adunarea Generală a Națiunilor Unite, o declară oficial zi internațională în decembrie 2000. Astfel că, pentru prima dată, Ziua Mondială a Refugiaților a fost sărbătorită la nivel global pe 20 iunie 2001. Această zi internațională pune în lumină perseverența și curajul oamenilor care au fost forțați să-și părăsească țara de origine pentru a scăpa de conflicte sau persecuții. În același timp, Ziua Mondială a Refugiaților este o oportunitate de a promova o mai mare înțelegere și empatie față de situația refugiaților și de a împărtăși rezistența lor pe măsură ce încep vieți noi (https://www.unhcr.org).
Ziua Mondială a Refugiaților pune în lumină drepturile, nevoile și visele refugiaților și ajută la creșterea conștientizării politice și la mobilizarea resurselor, astfel încât refugiații nu doar să poată supraviețui, ci și să prospere. Celebrarea acestei zile ajută la atragerea atenției globale asupra situației grele a persoanelor care fug de conflicte sau persecuții. De aceea, numeroasele activități organizate de Ziua Mondială a Refugiaților sunt toate oportunități de sprijinire a refugiaților.
Cum în fiecare an Ziua Mondială a Refugiaților se celebrează sub auspiciile unei teme, anul acesta, tema Zilei Mondiale a Refugiatului este dreptul de a solicita azil, care include frontiere sigure, imposibilitatea de a forța pe cineva să se întoarcă în țara lor dacă îi pune în pericol viața sau libertatea, precum și un tratament demn și nediscriminatoriu.
Când spunem că aceste persoane au fugit din casele lor, nu vedem întreaga tragedie a acestor persoane și nu ne gândim că nimeni nu alege să lase totul în urmă și să se expună la necunoscut. Acești oameni fug de conflict (Afganistan, Siria, Republica Democrată Congo), război (Ucraina) și persecuție (Myanmar). Ei încearcă să scape de dezastre, fie cele provocate de om sau fie cele naturale (Etiopia, Kenya, Somalia). Condițiile disperate asupra cărora nu au control i-au transformat în refugiați, solicitanți de azil, strămutați în interior sau apatrizi (https://www.unfpa.org).
La prima vedere, această celebrare a Zilei Mondiale a Refugiaților reprezintă cel puțin un nonsens dat fiind faptul că lumea la care spera în discursul său din 1993, laureatul Premiului Nobel pentru Pace Nelson Mandela, o lume „eliberată de tragedia situației a milioane de oameni forțați să obțină statutul de refugiat” este departe de a se materializa. Odată cu „recordul” de 100 de milioane de persoane strămutate forțat, această lume dorită de Nelson Mandela rămâne inaccesibilă. Astfel că, în această zi, ar trebui relevată situația refugiaților, drepturile și nevoile persoanelor care au fost forțate să plece în exil și să se reafirme că este responsabilitatea colectivă globală de a proteja toate aceste persoane.
Să nu uităm că la cele 100 de milioane de persoane strămutate forțat s-a ajuns ca urmare a faptului că pe 24 februarie 2022, forțele armate ruse au lansat o invazie pe scară largă a Ucrainei în mai multe puncte din Federația Rusă, Belarus și părți ale Ucrainei care nu sunt controlate de guvern. În consecință, părți considerabile ale teritoriului ucrainean constituie acum zone de conflict armat din care mii de oameni au fugit sau fug.
În acest context, Consiliul European, în concluziile sale din 24 februarie 2022, a condamnat agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei asupra Ucrainei, subliniind încălcarea dreptului internațional și a principiilor Cartei Națiunilor Unite. Consiliul European a cerut Rusiei să respecte pe deplin integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute internațional și a confirmat că guvernul rus poartă întreaga responsabilitate pentru actul său de agresiune, care provoacă suferință și pierderi de vieți omenești. În solidaritate cu Ucraina, Consiliul European a adoptat noi sancțiuni, chemat să avanseze activitatea de pregătire la toate nivelurile și a invitat Comisia să propună măsuri de urgență. Organizația Națiunilor Unite a lansat un apel rapid umanitar pentru a răspunde nevoilor de protecție și asistență din Ucraina, precum și un plan regional de răspuns pentru refugiați pentru Ucraina.
Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați a salutat sprijinul exprimat de multe state membre pentru activarea protecției temporare prevăzute de Directiva 2001/55/CE, pentru a permite acordarea unui refugiu imediat și temporar în Uniune și pentru a facilita împărțirea responsabilității între statele membre pentru persoanele care fug din Ucraina. În conformitate cu Directiva 2001/55/CE, statele membre pot acorda protecție temporară tuturor celorlalți apatrizi sau resortisanți ai țărilor terțe, altele decât Ucraina, care au reședința legală în Ucraina și care nu se pot întoarce în țara lor sau în regiunea lor de origine în condiții sigure și durabile (https://www.europeanmigrationlaw.eu).
Important este, în același timp, să salutăm politica de protecție pusă în aplicare de Uniunea Europeană și Belgia pentru primirea refugiaților ucraineni în ultimele luni și să ne amintim, din păcate, că primirea și protecția sunt drepturi fundamentale universale care trebuie respectate. În acest context, este urgent să se pună în aplicare politici europene de azil și migrație funcționale, care să recâștige controlul asupra frontierelor externe, să ofere proceduri rapide și echitabile pentru a face distincția rapidă între refugiați și migranții economici, să sporească cooperarea cu țările terțe și să asigure întoarcerea eficientă a celor care nu primesc permis de ședere în UE.
Potrivit grupului PPE, aceasta înseamnă finalizarea Pactului privind migrația cât mai curând posibil, deoarece legile, nu soluțiile ad-hoc, vor garanta politici durabile și de încredere în materie de azil și migrație, care să echilibreze solidaritatea și partajarea echitabilă a responsabilităților. Ambiția grupului PPE este ca negocierile asupra întregului Pact privind migrația să fie a finalizate cât mai curând posibil. De asemenea, credința grupului PPE este că răspunsul unit al UE și solidaritatea față de refugiații ucraineni, precum și adoptarea Agenției Europene de Azil și a Cărții Albastre revizuite arată că Europa este capabilă să cadă de acord în domeniul azilului și al migrației. Iar acest lucru trebuie să se traducă și în acțiuni concrete privind Pactul privind Migrația. În același timp, grupul PPE afirmă cu tărie că este necesară o reformă a Sistemului European Comun de Azil de mult timp (https://www.eppgroup.eu).
Toată lumea de pe planeta noastră are dreptul să caute siguranță: oricine, de unde ar veni și ori de câte ori au fost forțați să fugă. Iar orașele sunt în prima linie atunci când vine vorba de a primi refugiați și de a le oferi asistență imediată și pe termen lung pentru a le permite să prospere. De aceea, în fiecare an, pe 20 iunie, de Ziua Mondială a Refugiaților și rețeaua de orașe interculturale desfășoară campanii împreună pentru a ajuta astfel să atragă atenția asupra celor care fug de conflict și persecuție. De altfel, în fiecare an, această zi este marcată de o serie de evenimente în sprijinul refugiaților în multe țări din întreaga lume. Activitățile sunt desfășurate de refugiați înșiși sau implică refugiați, oficiali guvernamentali, membri ai comunităților gazdă, întreprinderi, celebrități, școlari și publicul larg, printre altele. Anul acesta, tema campaniei comune Orașe interculturale este solidaritatea. Prin tema aleasă se dorește să se onoreze atât sprijinul oferit de la un oraș la altul, care a fost observat în Europa în ultimele luni, precum și sprijinul oferit de orașe refugiaților. Prin campania lor comună, Orașele Interculturale continuă să sprijine campania Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) pentru a fi alături de refugiați #WithRefugees. Astfel, în acest sens, cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatului, 20 iunie 2022, a fost realizat un videoclip de Consiliul Europei și Reprezentanța Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) la instituțiile europene de la Strasbourg, în cooperare cu Asociația Foyer Notre-Dame și orașul Strasbourg (www.coe.int).
Dar cum putem celebra Ziua Mondială a Refugiatului cu tema dreptul de a solicita azil. Fiecare. Pretutindeni. Tot timpul? Ce se vrea a fi această zi? Categoric, fiecare are dreptul la securitate. Oricine poate accesa protecția internațională, indiferent cine este sau ce crede. Nu este negociabil: căutarea securității este un drept al omului. Pretutindeni? Deoarece, indiferent de unde ar veni, oamenii dezrădăcinați trebuie să fie bineveniți. Refugiații vin din multe țări din întreaga lume pentru a scăpa de pericol, pe diferite căi și cu diferite mijloace. Ceea ce rămâne universal valabil este dreptul de a căuta securitate. Tot timpul ? Adică, de îndată ce oamenii sunt forțați să fugă, au dreptul de a beneficia de protecție internațională. Indiferent de natura riscurilor pentru viața sa (război, violență, persecuție) fiecare persoană are dreptul de a fi protejat. Fiecare are dreptul să trăiască în siguranță. Dar ce înseamnă căutarea securității? Dreptul de a cere azil al persoanelor înseamnă a avea acces sigur, fără discriminare, fără să fie trimise înapoi, a avea parte de tratament adecvat, sigur și demn.
Dreptul de a cere azil presupune ca orice persoană forțată să fugă de persecuție, conflict sau încălcarea drepturilor omului are dreptul de a căuta protecție în altă țară. Iar pentru a avea acces, granițele trebuie să rămână deschise tuturor persoanelor forțate să fugă. Restricționarea accesului și închiderea frontierelor pot face călătoriile și mai periculoase pentru persoanele care caută siguranță. Nimeni nu poate fi obligat să se întoarcă într-o țară în care viața sau libertatea îi sunt amenințate. Aceasta înseamnă că țările de primire nu ar trebui să trimită pe cineva înapoi fără a evalua mai întâi pericolele cu care se confruntă acea persoană în țara de origine. Nimeni nu ar trebui să fie discriminat la frontiere. Toate cererile de statut de refugiat trebuie luate în considerare în mod echitabil, indiferent de factori precum rasa, religia, sexul și țara de origine. În același timp, persoanele forțate să fugă ar trebui îngrijite cu respect și demnitate. Ei au dreptul la un tratament sigur și demn, ca orice altă ființă umană. Aceasta înseamnă, printre altele, menținerea familiilor unite, protejarea persoanelor de contrabandiști și traficanți și evitarea detenției arbitrare (https://www.unhcr.org).
Dreptul la azil este ultimul dintre drepturi atunci când toate celelalte au fost încălcate. De aceea, acest drept trebuie să-l protejăm, iar rezultatele să fie vizibile astfel încât să fie celebrate nu doar de Ziua Mondială a Refugiaților, ci în fiecare zi.
