Manoela Popescu
Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei a generat nu doar distrugeri în masă, haos și insecuritate, ci și ruperea lanțurilor logistice și de aprovizionare cu alimente și apă potabilă. Cum nevoia de alimente a crescut în Ucraina, aceasta a făcut cerere de asistență, iar Programul Alimentar Mondial (PAM) a lansat o operațiune de urgență pentru a acorda asistență alimentară persoanelor care fug din calea conflictului atât în Ucraina, cât și în țările învecinate. Ca atare, la 7 martie 2022, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a lansat un plan de reacție rapidă pentru Ucraina, cu scopul de a obține 50 milioane de USD pentru a ajuta 240.000 de persoane vulnerabile din mediul rural afectate de război. Însă, potrivit FAO, s-a pus la dispoziție doar 4,6 milioane de USD (9 %) din finanțarea solicitată, astfel că a rămas un deficit de finanțare de 45,4 milioane de USD (91 %). În același timp, producția agricolă a Ucrainei este grav afectată de invazia rusă, deoarece cele 10 regiuni unde au loc operațiuni militare reprezintă 54% din suprafețele destinate semănăturilor de floarea-soarelui, 42% pentru porumb și 52 % pentru grâu. La aceasta se adaugă faptul că recolta de grâu a fost pusă în pericol de conflictul armat, iar plantarea culturilor de porumb și floarea-soarelui a fost dificilă, penuria de semințe de porumb și de floarea-soarelui, precum și cea de combustibil periclitând și mai mult recoltele acestor culturi (https://www.europarl.europa.eu).
Se cunoaște faptul că, Ucraina este un producător important de grâu, porumb, semințe de floarea-soarelui și ulei de floarea-soarelui atât pentru consum uman, cât și pentru furaje, având o cotă de 15% din piața mondială de porumb, 15% din piața mondială de orz, 10% din piața mondială de grâu și 50% din piața mondială de ulei de floarea-soarelui. Ceea ce arată că, o scădere a producției de grâu, porumb, floarea-sorelui din Ucraina va conduce automat la perturbarea puternică a pieței mondiale de alimente, care, de altfel, a fost deja puternic afectată de pandemia de COVID-19, de criza energetică și de fenomenele climatice nefavorabile dinaintea războiului. Cu alte cuvinte, scăderea producției de cereale a Ucrainei va afecta țările care depind foarte mult de această producție și care deja se confruntă cu insecuritate alimentară sau țările care sunt vulnerabile la șocurile de aprovizionare și la creșterea prețurilor, cum ar fi Egiptul (care importă 90% din necesarul de grâu din Ucraina și Rusia), Libanul, Yemenul, Etiopia, Afganistanul și Siria.
În Rezoluția Parlamentului European referitoare la necesitatea unei acțiuni urgente a UE pentru a asigura securitatea alimentară în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și a unui plan de acțiune pe termen lung pentru dezvoltarea autonomiei alimentare a UE din 16 martie 2022 se precizează că, în prezent, stocurile mondiale actuale de grâu sunt estimate a fi între 277,9 și 291,1 milioane de tone, iar stocurile de porumb sunt estimate a fi între 280,9 și 302,2 milioane de tone (potrivit Departamentului pentru Agricultură al SUA, Consiliului Internațional al Cerealelor și sistemului de informații privind piața agricolă al FAO). În același timp, stocurile de cereale ale UE se ridică la aproximativ 30 de milioane de tone, din care 9,58 de milioane de tone de grâu (https://www.europarl.europa.eu).
Trebuie specificat faptul că, războiul din Ucraina a venit pe un fundal agricol și alimentar deja extrem de tensionat. Se știe deja că, în ultimii douăzeci de ani, planeta s-a supraîncălzit, cererea de alimente a crescut pentru 2 miliarde de locuitori în plus, există teritorii care produc puțin și unde populația are puține resurse naturale la dispoziție pentru supraviețuire. Iar producția agricolă este situată în aproximativ aceleași țări, în timp ce producția din țările în curs de dezvoltare nu a avut efectele așteptate până acum. De asemenea, contextul pandemic a contribuit din plin la intensificarea insecurității alimentare globale. Însă, chiar dacă resursele naturale există, pacea și stabilitatea sunt în primul rând cele care condiționează dezvoltarea agriculturii.
În 2021, Organizația Națiunilor Unite avertiza asupra faptului că există un miliard de oameni care suferă de foame și aproximativ două miliarde de oameni care au o cantitate foarte mică de alimente și foarte puțină diversitate în practicile alimentare. Cu alte cuvinte, trei miliarde de oameni trăiesc în fiecare zi întrebându-se ce vor putea mânca și probabil că această situație va continua să existe încă mult timp.
Ca atare, situația alimentară la nivel mondial era deja explozivă înainte de conflictul armat dintre Rusia și Ucraina: alimente mai scumpe decât în 2019, înainte de declanșarea pandemiei de COVID-19, o putere de cumpărare mai mică, dat fiind falimentele multor entități fizice și juridice din perioada pandemică.
Însă, conflictul dintre cele două state a atras atenția și datorită faptului că Rusia și Ucraina sunt capabile să elibereze surplusuri substanțiale de export în ceea ce privește producția agricolă și, astfel, să alimenteze piețele globale. Agricultura este un element important de suveranitate pentru ambele țări pe scena internațională, iar Ucraina este o țară cu o capacitate productivă considerabilă. Producția sa de câmp constă din cereale, semințe oleaginoase, rapiță, grâu, porumb și floarea soarelui. Aceasta reprezintă acum 110 milioane de tone de producție anuală, adică de trei ori mai mult decât producea în urmă cu 10 ani. Din aceste 110 milioane de tone, 90 de mii dintre ele sunt plasate pe piețele mondiale. Ucraina reprezintă în cota de piață pe scena internațională 10 până la 12% din grâu, 15 până la 20% din porumb, 20 până la 25% din orz și rapiță, precum și 50% până la 60% din exporturile mondiale de ulei și făină de floarea soarelui. Se poate spune că războiul din Ucraina a scos la iveală superputerea agricolă a acestei țări (https://www.europarl.europa.eu).
Dat fiind toate acestea, războiul din Ucraina evidențiază faptul că agricultura și securitatea alimentară sunt extrem de geopolitice. În acest context, dependența multor țări de exporturile rusești și/sau ucrainene ridică întrebări strategice. În acest context al insecurității alimentare, UE are în vedere înăsprirea politicii privind cerealele. De altfel, la nivel global, toate statele lumii iau în considerare măsuri pentru a proteja aprovizionarea internă cu cereale, după ce invazia Rusiei în Ucraina a perturbat comerțul și a provocat creșterea prețurile la mărfurile de bază. Ungaria a interzis exporturile de cereale, Moldova a suspendat temporar exporturile de grâu, porumb și zahăr, iar Argentina și Turcia au luat măsuri pentru a spori controlul asupra comerțului (https://www.iris-france.org). Europa încearcă să-și corecteze strategia de pact verde la nivel agricol pentru a se axa pe producție și exporturi. Cu toate acestea, mulți fermieri europeni nu mai pot produce mai mult și nu pot înlocui în acest stadiu grâul de origine ucraineană și rusă.
Potrivit grupului PPE, înainte de a lua măsuri semnificative, ar trebui făcută o estimare bună a impactului recoltei mai scăzute în Ucraina pentru a evita politicile greșite. De asemenea, ar trebui sprijinită producția agricolă din Europa, inclusiv pescuitul, acvacultura și întregul lanț valoric și să permită temporar utilizarea produselor de protecție a plantelor în zonele de interes ecologic pentru creșterea producției de culturi proteaginoase. Astfel, grupul PPE apreciază că măsurile de urgență în domeniul pescuitului și acvaculturii ar trebui să includă: compensații pentru operatori pentru costurile suplimentare ale acestora, sprijin pentru încetarea temporară a activităților de pescuit și sprijin pentru organizațiile de producători și pentru întregul lanț valoric al fructelor de mare pentru depozitarea temporară a produselor pescărești și de acvacultură. Alte măsuri pe care grupul PPE le consideră pertinente și necesare sunt: creșterea flexibilității cotei de la un an la altul de la 10% la 25%, creșterea limitei ajutorului de stat până la 500.000 EUR per navă în cadrul de minimis, precum și includerea pescuitului și a acvaculturii în „Cadrul de criză temporară pentru măsurile de ajutor de stat”. În același timp, grupul PPE recomandă utilizarea tuturor instrumentelor disponibile ale Politicii Agricole Comune (PAC) pentru a stabiliza piețele și amânarea oricărei inițiative legislative în cadrul strategiilor „De la fermă la consumator” și a biodiversității, în special cele care au un impact negativ asupra capacității interne de producție alimentară, până când impactul crizei este pe deplin cunoscut. De asemenea, grupul PPE dorește să se insiste asupra bunei funcționări a pieței interne a produselor agricole, inclusiv prin măsuri dure împotriva statelor membre care impun orice formă de interdicții la export. Iar dacă criza persistă, suspendarea temporară a obligațiilor de retragere din circuitul agricol din noua PAC (din 2023). Întrucât atacul rusesc asupra Ucrainei a provocat o criză alimentară globală, grupul PPE subliniază că UE trebuie să sprijine fermierii ucraineni și din UE să cultive cât mai multă hrană. În acest context, grupul PPE saluta, în luna mai a acestui an, planul de acțiune pentru facilitarea transporturilor de alimente din Ucraina prin Europa, care este crucial pentru economia Ucrainei și pentru consumatorii globali (https://www.eppgroup.eu).
De asemenea, potrivit autorului Planului de acțiune al UE privind agricultura ecologică, Simone Schmiedtbauer, membru al grupului PPE, „UE trebuie să sprijine fermierii să crească producția ecologică și, de asemenea, consumatorii să-și găsească drumul către aceste produse”. Prin înlăturarea barierelor administrative în calea dezvoltării sectorului, prin utilizarea recompenselor din PAC pentru fermierii ecologici, prin sprijinirea lanțurilor de aprovizionare scurte, regionale și sezoniere vor fi asigurate veniturile fermierilor ecologici, vor fi create locuri de muncă în regiuni și vor contribuie la o mai bună bunăstare a animalelor, protecția mediului și biodiversitate. Însă, pentru toate acestea, Simone Schmiedtbauer consideră că este nevoie de „suficientă flexibilitate pentru strategii ecologice naționale personalizate”, deoarece fiecare regiune știe cel mai bine unde pot fi făcute ajustări suplimentare, având puncte de plecare în dezvoltare diferite (https://www.eppgroup.eu).
La nivelul UE, luarea în considerare a posibilității ca producătorii agricoli să folosească suprafețe scoase din circuitul agricol pentru a cultiva culturi proteaginoase pentru furaje, potrivit grupului cooperativ francez InVivo (ale cărei activități includ distribuția de bunuri agricole și producția de îngrășăminte), presupune eliminarea regulilor privind retragerea suprafețelor din circuitul agricol din cadrul Politicii Agricole Comune a UE. Această măsură ar putea crește terenul arabil cu 10-15% și ar putea crește producția de grâu în UE. Directorul general executiv al companiei InVivo, Thierry Blandinieres, a precizat că se dorește, de asemenea, ca UE să acorde ajutor producătorilor agricoli în ceea ce privește costurile în creștere ale îngrășămintelor. În acest sens, comisarul UE pentru agricultură, Janusz Wojciechowski, a declarat că „UE ia în considerare și măsuri privind îngrășămintele ca un răspuns mai larg la impactul creșterii costurilor energiei” (https://www.iris-france.org).
În acest context, vestea bună pentru români, în ceea ce privește securitatea alimentară, vine de la ultima prognoză a Departamentului pentru Agricultură al SUA, care arată că producţia de porumb a României va fi, anul acesta, de 13,7 milioane de tone, cu 12% peste media ultimilor cinci ani. Deschiderea oficială a târgului FarmConect România, din 9-11 iunie, la Slobozia, anunțată de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) și care a reunit 70 de producători locali de hrană și de materii prime pentru industrie, producători și distribuitori de inputuri, fabricanți și comercianți de utilaje agricole și tehnologii digitale esențiale pentru o agricultură performantă a adus în prim plan problemele actuale ale agriculturii românești (https://www.agroinfo.ro). Târgul FarmConect România are rolul de a conecta fermierii cu companii din industrie, de a facilita schimbul de informații, cunoștințe și experiențe relevante legate de bune practici și de folosirea celor mai moderne și performante tehnologii în agricultură, esențiale în atingerea obiectivelor de sustenabilitate economică.
Dacă în primele săptămâni ale conflictului armat dintre Rusia și Ucraina, țara noastră a continuat să fie principalul furnizor de produse agroalimentare, livrând în perioada 27 februarie – 6 martie, potrivit Comisiei Europene, o cantitate de peste 6.600 de tone de făină, cea mai mare cantitate dintre statele membre, 300 de tone de floarea-soarelui, aproximativ 5.000 de tone de soia boabe și în jur de 6.500 de tone de ulei de floarea-soarelui (https://ec.europa.eu). În perioada analizată, România a fost astfel cel mai mare exportator de soia și de ulei de floarea-soarelui din UE. Comisia Europeană a raportat pentru România și cea mai mare a treia cantitate livrată într-o singură săptămâna în acest an comercial. În ceea ce privește cerealele, în primele două săptămâni de război, România a continuat trendul pozitiv înregistrat de la începutul acestui an comercial la porumb și a vândut cea mai mare cantitate din UE, respectiv de peste 165.600 de tone de porumb. În 2021, exportul de porumb a fost în valoare de 1,6 miliarde de euro. Exporturile de grâu au fost însă mici, de 31.500 de tone, în contextul în care livrările de până acum au totalizat 4,9 milioane de tone (https://www.madr.ro).
România este în mod constant unul dintre cei mai mari doi producători de porumb din Uniunea Europeană (UE), pentru anul de recoltă 2021/22 fiind pe locul doi, după Franța. Cu irigații limitate și o vară frecvent caldă și uscată, recolta de porumb a României fluctuează însă în mod semnificativ (https://ec.europa.eu).
Este clar că Europa se află la o răscruce în politica sa agricolă, știind că dacă va decide să-și relanseze producția agricolă, rezultatele așteptate vor fi vizibile abia la sfârșitul deceniului. Între timp, țările trebuie să se confrunte cu o instabilitate globală în creștere. De asemenea, UE trebuie să rămână puternică în ceea ce privește ambiția sa în materie de climă și să continue să impulsioneze tranziția practicilor agricole pentru a produce mai mult cu mai puțin. Cu toate acestea, trebuie să continue să producă și, în același timp, să caute chiar să producă mai mult. Această capacitate de a fi menținută sau consolidată seamănă cu provocările din sectorul apărării, în sensul că dacă se reduc investițiile și dacă scade producția, automat cresc vulnerabilitățile strategice. Mai ales că, agricultura europeană trebuie să combine această problemă de capacitate cu provocarea de mediu, ambele împreună neapărat. Provocarea la acest moment a securității alimentare este cum să producem mai mult ținând cont de protecția mediului și a biodiversității, în contextul factorilor constrângători externi: creșterea populației, restrângerea terenurilor agricole, declinul mediului din cauza conflictului armat, schimbările climatice.
