Manoela Popescu
În curând se vor împlini zece ani de la ultima extindere a Uniunii Europene din 2013, atunci când Croația, parte a blocului Balcanilor de Vest, a aderat la comunitatea europeană, la zece ani după ce a solicitat pentru prima dată aderarea (Croația a solicitat aderarea în 2003). Politica de extindere a UE a fost lăsată deoparte timp de 10 ani, datorită sensibilității problemelor specifice aderării și integrării noilor state. Însă, din 24 februarie, războiul dintre Rusia și Ucraina a determinat manifestarea unui val de cereri de candidaturi la UE. Astfel, de la începutul invaziei, Ucraina, dar și Moldova și Georgia, au solicitat oficial să adere la UE. Între sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie 2022, Ucraina, Georgia și Moldova și-au trimis succesiv cererile de aderare la UE. Însă procesul de integrare este deosebit de lung, iar eventuala intrare a acestora în Uniune promite să fie complexă. Aceste state s-au alăturat celor patru țări balcanice care sunt candidate oficiale: Macedonia de Nord (din 2005), Muntenegru (2010), Serbia (2012) și Albania (2014). Să nu uităm că și Turcia este candidată de aproape 20 de ani la UE, dar nu sunt discuții referitoare la realizarea efectivă a acestei aderări (https://www.touteleurope.eu).
Instabilitatea generată de invazia Ucrainei de către Rusia a determinat Comisia Europeană să considere cererile de aderare ale statelor marcate de acest conflict armat: Ucraina, Moldova și Georgia. Astfel, Comisia Europeană urmează să își prezinte avizul cu privire la cererea Ucrainei Consiliului European în această lună. Apoi, cei 27 de lideri ai UE vor trebui să dea undă verde în unanimitate statutului de candidat al acestor țări. Cu toate acestea, deși statele membre și-au declarat deplin sprijinul pentru „perspectiva europeană” a acestor țări, mai este mult de parcurs până când integrarea lor devine realitate (https://euranetplus-inside.eu).
Odată cu pătrunderea armatelor rusești pe teritoriul Ucrainei din 24 februarie, UE s-a grăbit să susțină Ucraina, fapt pentru care președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a semnat o cerere de aderare la Uniunea Europeană pe 28 februarie 2022. Războiul l-a determinat astfel să ceară integrarea țării sale în UE „fără întârziere printr-o procedură specială”. Această cerere de candidatură a fost urmată de cele ale Georgiei și Moldovei la 3 martie 2022. Însă trebuie precizat că o astfel de integrare „fără întârziere” nu s-a întâmplat niciodată în istoria construcției europene. De altfel, cei 27 de șefi de stat și de guvern reuniți la Versailles pe 10 și 11 martie 2022 au reamintit că nu există o procedură rapidă de aderare la UE (https://www.lemonde.fr).
În aceste foste republici sovietice, teama că ele sunt următoarele pe lista președintelui Vladimir Putin a luat amploare, fapt pentru care ele au depus cererile de aderare la UE. Aceasta deoarece se știe că dacă cele trei state (Ucraina, Georgia și Moldova) doresc să se protejeze împotriva amenințării militare ruse o pot face prin integrarea în UE, în special pentru că există o clauză de apărare reciprocă. Într-adevăr, potrivit articolului 42 (paragraful 7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ale Uniunii trebuie să ajute un stat membru dacă acesta este victima „agresiunii armate pe teritoriul său” (https://ec.europa.eu).
Întrebarea este care va fi răspunsul UE la cererile făcute de aceste state care caută protecție, dat fiind faptul că aderarea la UE necesită parcurgerea unui proces anevoios, cu respectarea unor cerințe. Astfel, criteriile principale (de la Copenhaga) pe care trebuie să le îndeplinească statele candidate și care le condiționează integrarea sunt: instituții stabile care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectul și protecția minorităților; o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față concurenței și pieței Uniunii Europene; acquis-ul comunitar, adică capacitatea de a implementa obligațiile care decurg din calitatea de membru, și în special de a subscrie la obiectivele uniunii politice, economice și monetare. Ținând cont de toate acestea, ar fi posibilă o procedură accelerată de aderare? Se cunoaște faptul că procedura de aderare este deosebit de lungă și durează câțiva ani. Într-adevăr, integrarea în UE este un proces pe termen lung de apropiere a legislației țării candidate de legislația europeană și necesită negocieri complexe. Istoria construcției europene arată faptul că există o procedură lungă între depunerea efectivă a unei cereri și aderarea oficială la UE. Spre exemplu, Ungaria și Polonia au solicitat aderarea în 1994 și au aderat la Uniune abia în 2004. Țara noastră și Bulgaria au solicitat aderarea la Uniunea Europeană în 1995 și, în cele din urmă, au aderat în 2007.
Se știe că Ucraina a semnat un acord bilateral de parteneriat și cooperare cu UE în 1994. În 2005, a fost adoptat Planul de acțiune comun UE-Ucraina, menit să servească drept cadru pentru reformele care urmează să fie realizate în țară. Deși negocierile privind un acord de asociere au fost lansate din 2007, textul a fost semnat abia în 2014. Tratatul respectiv având drept scop consolidarea legăturilor politice și economice dintre UE și Ucraina. În 2016, președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker a declarat că Ucraina nu va fi membră a UE timp de 20 sau 25 de ani. Însă, după ofensiva lansată de Rusia, Kievul face o cerere oficială de aderare. Iar la 1 martie, europarlamentarii aprobă o rezoluție (Rezoluția privind agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei) prin care le cere „instituțiilor Uniunii să se asigure că Ucrainei i se acordă statutul de candidat” (https://www.europarl.europa.eu).
Cu ocazia aprobării rezoluției, înaintea dezbaterii textului și votului efectiv, grupul PPE condamna cu fermitate invazia nejustificată de către Rusia a Ucrainei și își afirma sprijinul pentru aderarea Ucrainei la UE. Vicepreședinta grupului PPE, Rasa Juknevičienė, afirma: „Solicităm instituțiilor UE să depună eforturi pentru acordarea statutului de candidat UE Ucrainei, în conformitate cu articolul 49 din tratat și pe baza meritului”. Conform vicepreședintei grupului PPE, Rasa Juknevičienė, „Ucrainenii au semnat în sânge cererea de aderare la UE. Ucraina europeană trebuie și va fi în familia noastră, în familia UE. Curajul, dăruirea și determinarea ucrainenilor de a se apăra merită cel mai înalt respect și cel mai înalt sprijin din partea întregii lumi democratice”. De asemenea, prin purtătorul de cuvânt al grupului PPE pentru Afaceri Externe, grupul PPE condamnă implicarea Belarusului în conflict (https://www.eppgroup.eu).
Susținerea aderării Ucrainei la UE este justificată de grupul PPE dat fiind faptul că „Agresiunea neprovocată și barbară a Rusiei față de un stat suveran reprezintă un punct de cotitură în istoria europeană și, ca atare, necesită acțiuni și decizii adecvate”. Cum pentru a doua oară în mai puțin de un deceniu, ucrainenii sunt chemați să-și demonstreze cu viața devotamentul față de libertate și democrație, grupul PPE insistă ca răspunsul UE să se ridice la nivelul sacrificiului lor. Astfel că, grupul PPE solicită instituțiilor UE să depună eforturi pentru „acordarea Ucrainei statutul de candidat la UE, așa cum este prevăzut de tratatele UE și, de asemenea, să facă tot posibilul pentru a continua să lucreze pentru integrarea Ucrainei în Piața unică a UE, așa cum este prevăzut în Acordul de Asociere” (https://www.eppgroup.eu).
O retrospectivă a relațiilor celor trei state și UE arată că nu va fi deloc un proces de integrare „fără întârziere”. Mai ales că toate cele trei state și-au dat acordul de depunere a candidaturilor la UE mai târziu. Spre exemplu, relațiile dintre UE și Georgia au început în anii 1990, iar 1999 a fost semnat un acord de parteneriat și cooperare bilateral. În 2008, UE a condamnat folosirea forței de către Rusia în timpul războiului ruso-georgian,. În 2014, Parlamentul European a subliniat că, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Georgia (la fel ca și Moldova și Ucraina) are o perspectivă europeană și poate aplica pentru a deveni membră a UE. Ulterior, s-au stabilit relații mai strânse odată cu intrarea în vigoare în 2016 a unui acord de asociere între UE și Georgia (de același tip cu cel semnat cu Ucraina). Iar guvernul georgian și-a exprimat intenția de a-și depune candidatura la UE în 2024 (https://www.touteleurope.eu).
Moldova, este văzut ca fiind cel mai sărac stat din Europa care se confruntă cu probleme interne în regiunea sa separatistă de limbă rusă din Transnistria. Moldova a semnat un acord de asociere cu UE în 2014, în același timp cu Ucraina și Georgia, în cadrul Parteneriatului Estic la care participă cele trei țări.
Deși de la începutul invaziei ruse în Ucraina, Kievul și-a reiterat constant dorința de a se integra Uniunea Europeană, președintele Franței, Emmanuel Macron, afirma că (deși îi oferă Ucrainei sprijin politic, financiar și militar), UE este conștientă că nu va putea integra Ucraina în comunitatea sa pentru poate „câteva decenii”. Totuși, cu ocazia Zilei Europei (9 mai) sărbătorită în hemiciclul Parlamentului European de la Strasbourg, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, anunța faptul că instituția pe care o conduce își va da avizul în iunie 2022 cu privire la candidatura Ucrainei la aderarea la UE. Însă, președintele Franței face apel la crearea unei „comunități politice europene” pentru țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene pentru a permite „națiunilor europene democratice care aderă la valorile noastre fundamentale, să găsească un nou spațiu de cooperare, în materie de politică, securitate, energie, transport, investiții, infrastructură, liberă circulația oamenilor” (https://www.lemonde.fr). Aceasta înseamnă că Ucraina, Georgia și Moldova vor putea beneficia de o cooperare sporită cu alte state europene, înainte de o eventuală aderare la UE. Potrivit președintelui Franței, există „o nevoie urgentă de a ancora la UE Ucraina, Moldova, Georgia, dar și Balcanii de Vest (Serbia, Macedonia de Nord, Muntenegru, Albania, Bosnia și Herțegovina și Kosovo) și de a consolida natura relațiilor” dintre Europa şi aceste state (https://www.touteleurope.eu).
Dar care este situația acestor state care au depus cerere de aderare? Raportul privind progresul Macedoniei de Nord pe calea spre aderarea la UE dezbătut pe 18 mai și votat pe 19 mai arată că Macedonia de Nord și-a făcut temele. Raportul a arătat că țara și-a continuat eforturile de consolidare a democrației și a statului de drept. Deși mai este ceva de făcut, grupul PPE consideră că Macedonia de Nord și-a făcut temele și că cum este timpul ca UE să facă același lucru și să demareze procesul de negociere. Cu toate acestea, Macedonia de Nord nu poate începe încă procesul de negocieri, deoarece unele țări UE nu sunt de acord (https://www.eppgroup.eu).
Raport privind progresul Albaniei pe calea spre aderarea la UE relevă faptul că Albania trebuie să facă mai mult pe drumul său către UE. Grupul PPE subliniază că aderarea la UE a Albaniei depinde de buna funcționare a instituțiilor democratice și a statului de drept, a bunei guvernări și a drepturilor fundamentale. De aceea, grupul PPE îndeamnă Albania, printre altele, să consolideze democrația, statul de drept și economia, să combată corupția și crima organizată și să asigure libertatea presei (https://www.eppgroup.eu).
Acest nou acord va schimba construcția europeană, iar cei 27 de șefi de state și guverne vor fi nevoiți să se gândească la modalitatea de a o face să funcționeze. Mai ales că, potrivit secretarului de stat francez pentru Afaceri Europene, Clément Beaune, Uniunea Europeană nu este pregătită pentru o extindere majoră imediată (https://www.lesechos.fr/monde/europe).
În cursul acestei luni, liderii Uniunii Europene urmează să decidă dacă vor primi Ucraina, Moldova și Georgia ca state candidate la aderarea la Uniunea Europeană. Dar care sunt șansele? Conform specialiștilor, perspectivele Ucrainei par promițătoare, la fel și ale Moldovei. Însă nu același lucru se poate spune despre Georgia, care a primit un apel de trezire la realitate din partea Parlamentului European. Ucraina a deschis calea susținând că aderarea la UE a devenit o necesitate geopolitică, deși cele trei state sunt cunoscute sub numele de Asociația Trio pentru cooperarea lor cu UE în orice, de la reforme politice la comerț liber. Conform sondajelor de opiniei, la fel ca ucrainenii și moldovenii, georgienii sunt în mare parte în favoarea aderării la UE.
Rapoartele Centrului de Studii Europene de la Bruxelles privind aplicațiile Ucrainei și Moldovei arată că Ucraina se confruntă cu o criză existențială, în timp ce Moldova este „următorul caz de risc” din cauza agresiunii ruse. Astfel că Centrul de Studii Europene a recomandat ca UE să extindă statutul de candidat la ambele țări, însă nu și pentru Georgia, deoarece procesul formal de acces ar fi prematur. În raport se precizează că deși, reformele economice ale Georgiei au depășit atât Ucraina, cât și Moldova și alte state candidate la UE, totuși, în ceea ce privește democrația, guvernul a contrazis „valorile fundamentale ale UE”. De aceea, dacă dorește aderarea la UE, Georgia trebuie să susțină cele mai înalte standarde de democrație și statul de drept, mai ales că libertatea presei a scăzut dramatic, iar cazurile de intimidarea și persecuția jurnaliștilor au crescut. De aceea, UE a încurajat guvernul georgian să respecte reformele promise, în special să construiască o justiție independentă (https://www.bbc.com/news).
Potrivit Parisului, procedura de extindere a UE nu se mai poate reduce la o serie de demersuri tehnice, ci este necesară o abordare politică, iar țările candidate trebuie să aleagă clar calea și valorile Uniunii și să se ridice la standardele europene din punct de vedere economic și mai ales în ceea ce privește statul de drept și democrația.
Interes pentru extinderea UE există, deoarece, în prezentarea programului pentru președinția europeană de pe 9 decembrie 2021, Emmanuel Macron a insistat asupra faptului că „UE trebuie să urmeze o politică de reangajare și reinvestire în Balcani pentru a lupta împotriva ingerințelor puterilor externe care urmăresc destabilizarea Europei”. De asemenea, președintele Franței afirma că Balcanii de Vest, o regiune traversată de noi tensiuni, vor face și ei subiectul unei conferințe speciale sub președinția franceză. Europa trebuie să reinvestească și să se angajeze din nou în Balcani. „Nu vom putea construi o Europă a păcii dacă lăsăm Balcanii de Vest în situația în care se află astăzi”, preciza Emmanuel Macron la 9 decembrie 2021 (https://www.lesechos.fr).
Așadar, în urma cererii oficiale de aderare la UE a Ucrainei, depusă la 28 februarie 2022, și a rezultatului Consiliului European din 10 și 11 martie, care a constatat că Ucraina aparține familiei noastre europene, potrivit grupului PPE, instituțiile europene ar trebui să depună eforturi pentru realizarea promisiunea de a acorda Ucrainei fără întârziere statutul de candidat. De asemenea, este necesar un fond de tip Marshall pentru reconstruirea Ucrainei după război, care ar trebui să fie generos și finanțat de UE, de statele membre, de contribuțiile donatorilor și de compensarea din partea Rusiei pentru daunele de război, inclusiv cu acele bunuri rusești confiscate/sechestrate ca urmare a sancțiunilor în conformitate cu dreptul internațional (https://www.eppgroup.eu).
Indiferent de modalitate de extindere a UE în Balcanii de Vest, precum și de cea de funcționare a noii construcții europene, este evident că, pe de o parte, extinderea este necesară, iar, pe de altă parte, aceasta trebuie făcută la momentul potrivit și prin găsirea de soluții/căi care au fost neglijate în trecut.
