Manoela Popescu
Confruntată cu provocări din ce în ce mai diverse, dar mai greu de surmontat datorită consecințelor multiplicate, UE își îndreaptă atenția spre crearea unui spațiu european de învățare în serviciul sustenabilității mediului, în vederea construirii unui nou model de organizare socială durabilă. Tranziția către un model de organizare socială mai echitabil și înscris în limitele planetare pare a fi o necesitate pentru a răspunde inegalităților sociale tot mai mari și provocărilor ecologice. Iar școala, ca instituție responsabilă cu transmiterea cunoștințelor și a know-how-ului, a valorilor și a modelelor de reprezentare a societății, are un rol esențial de jucat în apariția unei noi paradigme. În acest context, principala funcție a școlii este de a forma cetățenii de mâine, precum și de a crea și disemina un model de societate care respectă limitele ecologice. Astfel, conform acestei viziuni asupra educației de mâine, școala va oferi cadrul care să le permită viitorilor cetățeni să depășească postura actuală și să facă față tuturor provocărilor specifice într-o lume ambiguă, volatilă, complexă și incertă.
De ce o educație pentru dezvoltare durabilă? Se cunoaște faptul că, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, publicul larg a devenit treptat conștient de riscurile asociate cu perturbarea echilibrelor ecologice legate de activitățile umane. Proliferarea evenimentelor semnificative (accidente nucleare, scufundări de cisterne, contaminare chimică etc.) a fost însoțită, în multe țări, de apariția mișcărilor ecologice. În același timp, extinderea comerțului internațional a alimentat preocupările legate de inegalitățile socio-economice și disparitățile în distribuția resurselor materiale și financiare. De altfel, încă de la lansarea oficială la Rio în 1992, proiectul politic de dezvoltare durabilă a inclus și o dimensiune educațională (https://www.un.org). De fapt, se pare că educația pentru dezvoltare durabilă (EDD) este de fapt o prelungire a două proiecte educaționale: educația pentru mediu și educația pentru cetățenie globală, care are o istorie îndelungată, dar care a rămas limitată până în prezent la societatea civilă. Mișcările anti-globalizare au dezvoltat, la rândul lor, educația pentru cetățenia globală departe de organizațiile internaționale pentru a promova responsabilitatea socială la scară globală și dialogul intercultural. În anii 1990 și 2000, procesul de operaționalizare a EDD a reunit recomandări din educația pentru mediu și educația pentru cetățenia globală, care au fost combinate cu alte educații: sănătate, drepturile omului, gen, pace, economie etc.. De asemenea, educația pentru dezvoltare durabilă susținută de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) propune o transformare profundă a instituției școlare care face parte din tradiția umanistă și emancipatoare.
Trebuie precizat faptul că educația pentru dezvoltare durabilă, ca și modelul educațional tradițional, este atât produsul, cât și locul reproducerii paradigmei modernității. Însă, paradigma modernă, incapabilă de a răspunde provocărilor socio-ecologice globale, structurează astfel instituția școlară tradițională ca proiectul EDD să depindă de autoritățile politice responsabile de sistemul școlar (https://www.cairn.info).
Dezvoltarea durabilă, ca program politic promovat de Națiunile Unite încă de la sfârșitul secolului al XX-lea, se bazează astfel pe interpretarea slabă a durabilității. Referirea la dezvoltarea durabilă din acronimul EDD vizează așadar, în mod logic, această viziune a durabilității și, prin extensie, viziunea progresivă și tehnocratică a dezvoltării. Confruntată cu sistemul economic productivist, precum și cu inegalitățile tot mai mari pe care le produce, se impune părăsirea paradigmei moderne pentru a regândi organizarea socială în general și instituția școlară, în special.
Accesul la educație și la învățarea pe tot parcursul vieții de calitate și favorabile incluziunii este un drept fundamental pentru toți și este esențial pentru dobândirea și păstrarea competențelor, pentru participarea deplină și activă în societate și accesul efectiv la o piață a forței de muncă în evoluție (https://www.europarl.europa.eu).
În sensul schimbării de paradigmă asupra educației pentru dezvoltare durabilă, Comisia Europeană a publicat pe 14 ianuarie 2022 o propunere de recomandare a Consiliului privind învățarea pentru durabilitatea mediului. Scopul acestei propuneri fiind acela de a ajuta statele membre, școlile, instituțiile de învățământ superior, organizațiile neguvernamentale și întreg personalul didactic să le permită cursanților să înțeleagă problemele de durabilitate, schimbări climatice și mediu și să le insufle abilități în aceste domenii. În acest sens, Noul Cadru european de competențe pentru durabilitate, publicat tot pe 14 ianuarie 2022 de Centrul Comun de Cercetare, identificând abilitățile necesare pentru tranziția ecologică, inclusiv gândirea critică, inițiativa, respectul pentru natură și înțelegerea impactului acțiunilor și deciziilor noastre zilnice asupra mediului și climei globale.
Se cunoaște faptul că dezvoltarea unui cadru european de competențe în materie de durabilitate este una dintre acțiunile de politică stabilite în European Green Deal, ca un catalizator pentru promovarea învățării privind sustenabilitatea mediului în Uniunea Europeană. Astfel, GreenComp identifică un set de competențe de durabilitate care să fie integrate în programele educaționale pentru a ajuta cursanții să dezvolte cunoștințe, abilități și atitudini care promovează moduri de a gândi, planifica și acționa cu empatie, responsabilitate și grijă pentru planeta noastră și sănătatea publică. GreenComp cuprinde patru domenii de competență interdependente: „întruchiparea valorilor de sustenabilitate”, „asumarea complexității în sustenabilitate”, „viziunea unui viitor durabil” și „acționarea pentru durabilitate”. Iar fiecare din aceste domenii cuprinde trei competențe care sunt interconectate și la fel de importante (https://publications.jrc.ec.europa.eu).
Potrivit vicepreședintelui responsabil cu promovarea modului nostru de viață european, Margaritis Schinas, prin intermediul programelor pentru tineri, Corpul European de Solidaritate și DiscoverEU, UE sprijinim impulsul pentru dezvoltare durabilă al tinerilor. De asemenea, programul Erasmus+ 2021-2027 pune un accent puternic pe integrarea tranziției ecologice în educație și formare. De aceea, programul anual de lucru 2022 va acorda prioritate proiectelor de dezvoltare a competențelor și abilităților ecologice, programele orientate spre viitor și implementarea de către profesori a abordărilor planificate ale durabilității. Comisia va oferi, de asemenea, educatorilor oportunitatea de a urma cursuri de formare și de a accesa comunități de practică prin intermediul portalurilor eTwinning și School Education Gateway. Noul portal al Comisiei către Spațiul European al Educației, Spațiul European al Educației, oferă acces ușor la informații despre educație și formare în UE, inclusiv educația de mediu (https://ec.europa.eu).
În același timp, Mariya Gabriel, comisarul pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret, apreciază că, în prezent, se depune un efort uriaș în întreaga Europă pentru a ajuta copiii, tinerii și adulții să învețe și să se implice în schimbările climatice, pierderea biodiversității și durabilitate. Scopul fiind acela de a pune sustenabilitatea în centrul sistemelor de educație și formare. Cu alte cuvinte, dacă vrem să ne protejăm planeta și viitorul, avem nevoie ca, de la o vârstă fragedă, toți tinerii europeni să aibă ocazia să înțeleagă ce este sustenabilitatea mediului și să ia măsuri pentru aceasta (https://ec.europa.eu).
În acest sens, propunerea Comisiei solicită statelor membre să ofere cursanților de toate vârstele acces la educație și formare incluzivă și de calitate privind schimbările climatice, biodiversitatea și durabilitatea; să facă din învățarea pentru sustenabilitatea mediului un domeniu prioritar al politicilor și programelor de educație și formare, pentru a permite acestui sector să contribuie la tranziția ecologică și să-l sprijine în aceste eforturi; să încurajeze și să sprijine instituțiile care adoptă o abordare care integrează sustenabilitatea în toate activitățile lor, în ceea ce privește predarea, învățarea, viziunea, planificarea și guvernarea, participarea activă a cursanților și personalului, construirea și managementul resurselor și parteneriate comunitare la nivel local și dincolo; să direcționeze fondurile naționale și ale UE către investiții în infrastructură, formare, instrumente și resurse durabile și ecologice, pentru a crește rezistența sistemelor de educație și formare și a le pregăti mai bine pentru tranziția ecologică.
Propunerea Comisiei vine la momentul în care schimbarea de paradigmă este cerută de tinerii Europei, dat fiind faptul că, într-un sondaj Eurobarometru privind principalele priorități ale UE pentru anii următori, tinerii au citat mai întâi protecția mediului și lupta împotriva schimbărilor climatice (67%), urmate de îmbunătățirea educației și formării (56%).
Este evident faptul că educația în Europa trebuie să devină mai incluzivă, digitală, ecologică și transfrontalieră. În acest sens, grupul PPE dorește să stabilească angajamente concrete și un calendar pentru a face din Spațiul European al Educației o realitate, dar și pentru a face cursanții apți pentru piața muncii. Astfel că, în opinia purtătorului de cuvânt al Grupului PPE pentru Educație, Michaela Šojdrová, „învățământul european trebuie să ajute studenții să obțină locuri de muncă”. Aplaudând viziunea unei zone de studiu pe deplin incluzive și cu adevărat la nivelul UE, care să ofere europenilor oportunități de studiu nelimitate de granițele naționale, Michaela Šojdrová consideră că viziunile nu sunt suficiente și că este timpul pentru un plan clar de acțiune, cu termene limită și o monitorizare a implementării.
Privind retrospectiv, la 30 septembrie 2020, Comisia a publicat o Comunicare privind realizarea unui spațiu european al educației (SEE) până în 2025. Ambiția era să se bazeze pe rezultatele cooperării dintre țările UE în domeniul învățării pe tot parcursul vieții. Comunicarea respectivă se concentra pe SEE de-a lungul a șase dimensiuni: educație de calitate pentru tineri, sisteme care sunt incluzive și promovează egalitatea de gen, politici de educație și formare și investiții orientate către tranziția digitală și ecologică, educatori bine sprijiniți, foarte competenți și motivați, cu cariere variate, o cooperare mai strânsă și mai profundă între instituțiile de învățământ superior și cooperarea educațională ca parte a politicilor externe. De asemenea, pentru fiecare dintre aceste dimensiuni, Comisia a identificat o serie de acțiuni și inițiative, sarcinile și o descriere a unui cadru de activare, împreună cu mijloacele de urmărire a progresului. De fapt, acesta a fost un răspuns la o rezoluție a Consiliului din 18 noiembrie 2019 care a legat dezvoltarea unui SEE până în 2025 cu discuțiile în curs privind viitorul Europei și punerea în aplicare a noii agende strategice 2019-2024. La 17 mai 2021, Consiliul Educație a discutat două probleme care sunt esențiale pentru crearea SEE, echitatea în educație și inițiativa Universităților Europene.
În ceea ce privește echitatea în educație, miniștrii au concluzionat că țările UE ar trebui să folosească pe deplin accentul pus pe includerea într-o serie de programe de finanțare UE a elevilor dezavantajați și, în special, a celor care se confruntă cu dezavantaje multiple. În discuția despre inițiativa Universităților Europene, miniștrii au recunoscut că cei care participau deja la unul dintre proiectele-pilot au susținut că acest lucru a contribuit la creșterea rezistenței lor în timpul pandemiei de COVID-19. Miniștrii Educației au analizat, de asemenea, potențialul acestei inițiative de a ajuta universitățile să își combine rolurile în educație, cercetare, inovare și legăturile lor cu comunitatea. Ei au dorit ca inițiativa să creeze o mobilitate și o colaborare între instituții mai echilibrată și care să le sporească rolul în învățarea pe tot parcursul vieții.
La 11 octombrie 2021, Comisia pentru cultură și educație a Parlamentului European a adoptat un raport din proprie inițiativă privind „Spațiul european al educației: o abordare holistică comună”, raportorul fiind Michaela ŠOJDROVÁ din cadrul grupului PPE. Constatând că țările UE nu au reușit să atingă criteriile de referință pentru Educație și formare 2020, în special în ceea ce privește rata abandonului școlar și a tinerilor de 15 ani cu rezultate slabe, Comisia pentru cultură și educație a îndemnat Comisia și statele membre să reducă proporția celor cu rezultate slabe de la 15% la 10% și a celor care părăsesc timpurie școala de la 10% la 5%. Membrii Comisiei pentru cultură și educație au insistat, de asemenea, asupra necesității de a oferi o finanțare adecvată pentru înființarea, punerea în aplicare și dezvoltarea SEE și crearea unui instrument financiar dedicat în cadrul financiar multianual 2028-2034, în vederea dezvoltării în continuare a SEE și a facilitării recunoașterii reciproce a calificărilor. Raportul a reiterat, de asemenea, apelul de a aloca cel puțin 10% din finanțarea din cadrul Facilității pentru redresare și reziliență educației (digitale) și a determinat statele membre să mărească substanțial cheltuielile publice în educație la peste media UE (4,7% din PIB în 2019). În mod important, Comisia pentru cultură și educație a încurajat statele membre să promoveze educația legată de schimbările climatice și tranziția ecologică și să crească gradul de conștientizare cu privire la Pactul verde european (https://www.europarl.europa.eu).
Ca atare, într-un raport adoptat la 11 noiembrie 2021 cu 483 de voturi pentru, 25 de voturi împotrivă și 52 de abțineri, Parlamentul European a cerut măsuri concrete, cu obiective realizabile și termene limită de acțiune, pentru a crea SEE până în 2025 și pentru a reduce disparitățile îngrijorătoare dintre și în interiorul țărilor UE (https://www.europarl.europa.eu). În plus față de punctele deja menționate mai sus, membrii au cerut Comisiei și țărilor UE să depună eforturi pentru a se asigura că toți elevii din UE au cunoștințe suficiente de cel puțin alte două limbi oficiale ale UE la sfârșitul învățământului secundar inferior și pentru acordarea atenției încorporării unei perspective europene mai mari în programele educaționale și în programele de formare a profesorilor.
Toate aceste demersuri de la nivelul Parlamentului European s-au concretizat în Rezoluția Parlamentului European referitoare la crearea Spațiului european al educației până în 2025 – micro-certificate, conturi individuale de învățare și învățarea în serviciul sustenabilității mediului, din 17 mai 2022, ca răspuns la propunerile Comisiei de a dezvolta, până în 2025, o abordare europeană a micro-certificatelor, a conturilor individuale de învățare și a învățării în serviciul sustenabilității mediului, ca parte a Spațiului european al educației (https://www.europarl.europa.eu). Potrivit Parlamentului European, propunerea Comisie ar contribui la flexibilizarea parcursurilor de învățare, la extinderea oportunităților de învățare, la aprofundarea recunoașterii reciproce, la crearea de legături cu tranziția digitală și tranziția verde și la consolidarea rolului pe care îl joacă atât învățământul superior, cât și instituțiile de educație și formare profesională (EFP) în învățarea pe tot parcursul vieții. De asemenea, prin Rezoluție, parlamentarii europeni consideră că învățarea în serviciul sustenabilității mediului ar trebui integrată în programele de învățământ din întreaga UE, cu o perspectivă de învățare pe tot parcursul vieții, inclusiv prin intermediul educației pentru cetățenia europeană și mondială, în scopul de a le permite cursanților să devină susținători activi ai unor societăți mai favorabile incluziunii și mai sustenabile.
