Dependența energetică a Uniunii Europene față de Rusia

Dan Scarlat

Niciodată, până în prezent, nu a fost mai clară dependența statelor Uniunii Europene față de resursele energetice ale Rusiei (petrol și gaze naturale), ultimele luni reprezentând în termeni clari realitatea dureroasă cu care se confruntă fiecare stat european, situația fiind înțeleasă chiar și de oamenii de rând, care în prezent plătesc facturi la energie din ce în ce mai mari, iar o ieșire din acest impas încă nu se poate vedea la orizont.

Există mai mulți factori care susțin criza actuală, acestea variind de la repornirea economiilor afectate de Covid-19, închiderea centralelor nucleare, până la iarna deosebit de grea din 2020-2021, astfel putând fi identificați până la 12 factori :

1. Repornirea economiilor în urma pandemiei de CODID-19;
2. Diminuarea extracției de gaz de către Olanda, fiind afectată și producția de gaz din Marea Nordului;
3. Iarna grea din 2020-2021, urmată de o vară călduroasă, având ca efect golirea dar nu și restocarea cu gaz natural;
4. Incendiile care au afectat liniile de transmisie a energiei electrice dintre Franța și Regatul Unit (reprezentând o pierdere de aproximativ 7% din capacitatea Regatului Unit)[1];
5. Creșterea rapidă a prețului gazelor naturale extrase de Statele Unite ale Americii, având ca rezultat exporturile de GNL (Gas Natural Lichefiat – Liguified Natural Gas-LNG) din America către Uniunea Europeană mult mai puțin profitabile[2];
6. Redirecționarea Gazului natural Lichefiat produs de către Statele unite și Quatar, înspre statele asiatice, care au fost dispuse să plătească un preț mult mai mare[3];
7. Revenirea lentă a centrelor de extracție a gazului natural din Siberia, după ce au fost forțate să reducă producția în anii precedenți datorită lipsei de cerere cauzată de COVID-19.
8. Prioritizarea de către Rusia a satisfacerii nevoilor interne și a asigurării rezervelor interne necesare în dauna asigurării rezervelor necesare statelor europene;
9. Incendiul izbucnit la centrala de procesare a gazului natural din Amur, Rusia, ce aparține de Gazprom (gigantul economic controlat de Kremlin, folosit în această perioadă ca instrument geopolitic împotriva Uniunii Europene și a Ucrainei)[4];
10. Procedurile de mentenanță amânate în industria energetică, amânate în anii precedenți de COVID-19, au fost reluate în acest an având ca rezultat întreruperi cu până la 40% mai mari în anul 2021.
11. Centralele eoliene au generat mult mai puțină energie datorită scăderii intensității vântului în special cele aflate în Marea Nordului și Marea baltică[5].
12. 5 centrale nucleare din Marea Britanie au inițiat simultan lucrări de mentenanță, fapt ce a dus la o diminuare drastică a energiei electrice produse.

Astfel, prețul gazelor naturale a crescut, uneori, chiar de 4 ori în unele state[6] în ultimul an, în prezent capacitatea de stocare la nivelul Uniunii Europene fiind de doar 56% acoperită (o scădere de 15% comparativ cu media ultimilor 10 ani), iar situația la sfârșitul lunii martie poate fi mai dramatică, rezervele ajungând doar la 15% (asta în condițiile în care importurile din Rusia continuă la nivelul actual, nefiind influențate de situația din Ucraina)[7].

Un alt factor care va afecta negativ situația în cadrul Uniunii Europene se datorează Chinei, care în prezent suferă și ea de o lipsă acută de energie electrică, fiind obligată nu numai să redeschidă centralele electrice pe bază de cărbune dar în același timp să importe o cantitate din ce în ce mai mare de gaz natural, în special din Rusia.

Având în vedere conflictul cu Ucraina și situația tensionată dintre Rusia și Uniunea Europeană, Moscova este conștientă că trebuie să-și diversifice piețele de desfacere, astfel că proiecte de extindere către statul asiatic sunt deja într-un stadiu avansat, conducta ”Power of Siberia 1” ce se întinde pe 3,000 de kilometri unind Siberia de China, reprezentând cel mai ambițios proiect geopolitic, în valoare de 55 de miliarde de dolari intrând în funcțiune încă din decembrie 2019.

Pe lângă acest prim gazoduct, ”Power of Siberia 2” este proiectat să unească peninsula Yamal din Rusia cu zonele industriale de lângă Beijing. Trebuie precizat că gazoductul Yamal existent în prezent, este legătura principală pentru Uniunea Europeană la gazul rusesc, astfel că deschiderea unui alt gazoduct din aceeași zonă către China ar putea reprezenta o lovitură importantă dată economiei europene, în cazul în care situația dintre UE și Rusia continuă să se deterioreze, Gazprom având posibilitatea, la ordinele lui Putin să oprească livrările de gaz natural înspre Uniunea Europeană și să redirecționeze către China.

Pârghiile pe care le are la dispoziție Putin în domeniul energetic sunt impresionante, ținând cont că peste 30% din gazul natural folosit la nivelul Uniunii Europene (iar în cazul Germaniei, aceasta importă peste 90% din necesarul de gaz natural, 40% fiind direct transportat din Rusia prin gazoductul NordStream) vine din Rusia prin gazoducte ce tranzitează Belarus, Ucraina și Turcia.

În această situație, Uniunea Europeană va avea nevoie de GNL și trebuie să concureze cu piața asiatică, fiind pentru prima oară când prețul gazului natural lichefiat se află la valori chiar mai ridicate decât în Asia, pentru a-și asigura aprovizionarea.

Anul acesta, pentru prima oară, importurile de gaz natural, sub forma GNL, din Statele Unite s-au ridicat la un nivel dublu față de importurile de gaz din Rusia, lucru ce nu putea fi imaginat în urmă cu un an. Chiar și în această formă, chiar și cu o posibilă creștere a gazelor importate din provincia Groningen din Olanda (câmpul de gaz Groningen a început să fie exploatat încă din 1963 și este programată oprirea totală a exploatării acestuia între anii 2025-2028 datorită efectelor negative pe care le are asupra întregii regiuni), combinată cu o redirecționare a gazului natural provenit din Quatar, situația nu poate fi ameliorată decât pe termen scurt.

Dependența de gazul rusesc ar fi putut fi atenuată dacă unele state europene cum ar fi Germania sau Marea Britanie nu ar fi în plin proces de închidere a centralelor nucleare pentru a-și atinge scopul declarat de a obține neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.

Cel puțin momentan, țelurile ecologice asumate de Uniunea Europeană se dovedesc mai mult de ordin ideologic, nu practic, capacitatea energiei verzi, regenerabile, de a înlocui resursele tradiționale cum ar fi petrolul, gazul sau cărbunele, nefiind la un nivel îndeajuns de dezvoltat.

[1] Fire in Cable From France Sends British Electricity Prices Soaring – The New York Times (nytimes.com)

[2] LNG prices | Global LNG Hub

[3] U.S. LNG export bonanza reshapes energy map in Asia | Reuters

[4] Major gas plant in Russia shut down following fire (energyvoice.com)

[5] Offshore share of total wind energy yield increases despite low wind in first half of 2021 – TenneT

[6] European Gas Prices Continue Rally With Crunch Risks Extending Into Next Winter – Bloomberg

[7] Europe’s Energy Supply Crisis Has the EU at the Mercy of Putin and the Weather – Bloomberg