Adrian Stănescu
S-a scurs mai bine de o lună de când au fost lansate notele ultimative (denumirea mea) ale administrației de la Kremlin la adresa NATO și a întregului Occident. Am folosit conștient termenul de mai sus pentru ”propunerile” ruse privind cele două texte, denumite ”Tratat între SUA şi Federaţia Rusă asupra garanţiilor de securitate” şi ”Acord asupra măsurilor pentru a asigura securitatea Federaţiei Ruse şi a statelor membre” ale NATO .”
Pentru publicul românesc nu poate fi decât șocantă asemănarea cu Nota ultimativă din 26 iunie 1940 pe care guvernul URSS a adresat-o guvernului României: ” Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată.”
Firește ”propunerile Federației Ruse” s-au bucurat, până în acest moment, de răspunsul meritat, chiar dacă uneori interpretabil, din partea adresantului. De la vârful administrației SUA s-a arătat disponibilitatea de a discuta nu de a negocia, cu alte cuvinte nu există spațiu de negociere pe seama unor state suverane care au adoptat un set de decizii (aderarea la NATO) în mod individual și suveran. În același timp a fost demontat narativul folosit de Kremlin referitor la presupuse înțelegeri privind ne-extinderea Alianței nord-atlantice în centrul și răsăritul Europei. Mărturiile traducătorului lui Mihail Gorbaciov sunt limpezi în acest sens.
Extrem de interesante dar și neliniștitoare sunt informațiile de ultimă oră, chiar din ziua programatei întâlniri dela Geneva a șefilor diplomației SUA și Rusia: conform unei surse Reuters citată de www.Digi24.ro ” Moscova a cerut garanţii din partea NATO obligatorii din punct de vedere juridic potrivit cărora blocul militar va înceta să se mai extindă şi va reveni la graniţele sale din 1997.
Răspunzând unei întrebări despre ce ar însemna acest lucru pentru România şi Bulgaria, care au aderat la NATO după 1997, MAE rus a transmis că Moscova doreşte ca toate trupele străine, armamentul şi alte echipamente militare grele să fie retrase din cele două ţări.
„Unul dintre pilonii inițiativelor noastre pe care l-ați menționat a fost formulat în mod deliberat foarte clar și nu permite interpretări ambigue. Vorbim despre retragerea forțelor, echipamentelor și armelor străine și alte demersuri în vederea revenirii la configurația din 1997 pe teritoriile țărilor care nu erau membre NATO la data respectivă. Printre acestea se numără Bulgaria și România”, se arată în răspunsul scris ale Ministerului rus de Externe la întrebările primite pentru conferința de presă anuală a lui Serghei Lavrov.”
Această perseverare pe o linie extrem de agresivă nu pare a fi întâmplătoare; întrebarea ce se pune firesc este: și dacă nu? Conform sursei citate anterior O eventuală retragere a trupelor din România și Bulgaria a fost însă respinsă ferm de președintele Statelor Unite, Joe Biden, care a declarat că nu ia în calcul această variantă, ba mai mult, președintele SUA a transmis că va crește prezența militară în România și Polonia, dacă Rusia atacă Ucraina. Întrebat dacă are în vedere retragerea rotației trupelor americane de pe flancul estic al NATO, președintele Biden a transmis pe un ton clar că „nu este loc pentru asta”.„Nu vom face asta. De fapt, ne vom spori prezența militară în Polonia, România și alte țări dacă Rusia va decide să invadeze Ucraina. Pentru că avem un angajament sacru de a apăra aceste țări, conform articolul 5. Ele fac parte din NATO”, a precizat președintele SUA.
Oricum, senzația de oglinzi paralele devine tot mai puternică privind două tipuri de discurs public cu foarte puține șanse de puncta de intersectare. Pare că ambele părți dar mai ales Rusia lui Vladimir Putin sunt dispuse să ia în considerare un principiu preluat și pus în practică de Henry Kissinger: ”puterea de negociere (…) vine din capacitatea de a vătăma de a provoca suferință pură și pagube”.
Cu siguranță vom reveni
