Manoela Popescu
Uniunea Europeană este unul dintre principalii actori mondiali ai comerțului internațional cu China și Statele Unite. Categoric se poate afirma că economia europeană este una dintre cele mai deschise din lume pentru care prosperitatea depinde de comerțul internațional. Iar dincolo de avantajele sale economice, Uniunea Europeană consideră că politica sa comercială joacă un rol major în promovarea valorilor sale. Astfel, cele 4,07 miliarde de EUR din comerțul internațional al UE cu țările terțe face din UE cea mai mare putere comercială, înaintea Chinei și a Statelor Unite. Însă, în pofida statutului său de lider comercial (31,2% din comerțul mondial) la nivelul anului 2019, UE-27 rămâne al doilea mare importator (după Statele Unite) și exportator (după China).
Criza multidimensională generată de pandemia de COVID-19 a avut un puternic impact negativ asupra comerțului exterior al UE conform datelor Eurostat publicate în ianuarie 2021. Exporturile de mărfuri din zona euro au scăzut în 2020 cu 9,2% față de 2019, iar importurile au scăzut cu 10,8% față de aceeași perioadă de timp. Cu toate acestea, excedentul comercial din 2020 este de 234,5 miliarde de EUR, față de 221 miliarde EUR în 2019. În ceea ce privește comerțul în interiorul zonei euro, acesta a înregistrat o scădere cu 8,9% în 2020 față de 2019. Conform datelor statistice, în 2020, China s-a impus drept cel mai mare partener comercial al UE, datorită creșterii importurilor (+ 5,6%) și a exporturilor (+ 2,2%). În aceeași perioadă de timp, schimburile UE cu Statele Unite au fost înregistrate într-o bază semnificativă pentru importuri (-13.2%) și exporturi (-8.2%). Mai mult decât atât, conform Comisiei Europene, comerțul internațional contribuie puternic la crearea de locuri de muncă, respectiv 36 de milioane de locuri de muncă europene sunt în dependență de comerțul internațional (www.vie-publique.fr).
Dată fiind importanța comerțului internațional pentru UE, în februarie 2021, Comisia Europeană a adoptat noua sa strategie comercială, „deschisă, durabilă și asertivă”. Aceasta răspunde obligației de a integra obiectivele articolului 21 TUE în politica comercială a Uniunii Europene. Astfel că, noua strategie comercială marchează o dezvoltare semnificativă față de strategia Comerț pentru toți din 2015. Necesitatea de a conduce o politică comercială bazată pe valori era deja prezentă în strategia 2015, dar, în context pandemic, ea a devenit o prioritate. Se poate afirma că, noua strategie este mult mai sigură în ceea ce privește apărarea împotriva practicilor comerciale neloiale și respectarea angajamentelor asumate de parteneri. De asemenea, Strategia 2021 insistă mai puțin pe transparență decât cea din 2015, chiar dacă Comisia Europeană își reiterează angajamentul în acest sens și afirmă că va consolida dialogul cu societatea civilă. Conștientă de actuala reticență față de multilateralism și globalizare, Comisia Europeană pare să adopte, în noua strategie comercială, un ton mai auster în ceea ce privește dezvoltarea comerțului internațional și adoptă o poziție mai echilibrată între liberalizare și protecție (www.ceje.ch).
Referitor la primul atribut, politica comercială a Uniunii Europene va fi deschisă multilateralismului. Comisia Europeană dorind să promoveze reforma OMC și preia, în noua sa strategie, prioritățile Uniunii Europene stabilite în propunerea de reformă din 2018. Comisia Europeană vizează, în primul rând, modernizarea regulilor OMC în ceea ce privește, în special, dezvoltarea durabilă și ajutorul de stat. A doua prioritate se referă la reforma mecanismului OMC de soluționare a diferendelor. Deschiderea strategiei comerciale se reflectă și în dorința de a extinde parteneriatele bilaterale. Comisia Europeană intenționa la acel moment să se concentreze asupra Africii și avea în vedere un acord „continent la continent” în urma adoptării Zonei de liber schimb continental african. Comisia Europeană dorind să ofere partenerilor africani o inițiativă de investiții durabile, fie prin negocierea unor acorduri separate de investiții, fie prin modernizarea acordurilor comerciale preexistente. Cu această prioritatea comercială orientată spre Africa se evidenția o diferență notabilă față de strategia comercială din 2015, care părea să acorde prioritate comerțului cu Asia. Potrivit noii strategii din februarie 2021, Comisia Europeană intenționa să încheie, în special, acorduri cu Mercosur și Mexic, respectiv să fie ratificate și să fie finalizate negocierile cu Chile, Australia și Noua Zeelandă.
În ceea ce privește durabilitatea politicii sale comerciale, Comisia Europeană urmărea o politică comercială compatibilă cu „Acordul verde european” și care să facă posibilă atingerea neutralității climatice până în 2050. Comisia dorind să introducă norme privind dezvoltarea durabilă în cadrul OMC și urmărind o agendă ecologică cu membrii acestui organizații internaționale care împărtășesc obiective similare. La nivel bilateral, noua strategie propunea includerea unui capitol despre sistemele alimentare durabile în acordurile de liber schimb. De asemenea, se dorea să se consolideze punerea în aplicare a prevederilor introduse în acordurile bilaterale privind respectarea Acordului de la Paris, Convenția privind biodiversitatea și interzicerea muncii copiilor. În același timp, Comisia Europeană intenționa să introducă măsuri autonome pentru promovarea dezvoltării durabile. În acest sens, în strategia propusă se menționa mecanismul de ajustare a frontierei de carbon, o propunere legislativă pentru lupta împotriva defrișărilor și o propunere legislativă privind guvernanța durabilă a companiilor.
Asertivitatea politicii comerciale a UE se manifesta în crearea de instrumente necesare pentru a se apăra în cazul unor practici neloiale din partea altor state. Comisia Europeană a numit, la 1 decembrie 2020, un Ofițer șef de aplicare a comerțului pentru a asigura aplicarea corectă a acordurilor comerciale. În acest scop, Comisia Europeană intenționa să utilizeze toate mecanismele disponibile pentru a pune în aplicare angajamentele partenerilor comerciali: mecanismul de soluționare a diferendelor OMC, mecanismele de soluționare a diferendelor prevăzute în acordurile de liber schimb și măsuri unilaterale. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană a adoptat un nou regulament pentru respectarea și aplicarea regulilor comerțului internațional, un regulament privind screening-ul investițiilor și a propus un nou regulament pentru controlul exporturilor (www.ceje.ch).
La acel moment Comisia Europeană dorea să propună un nou instrument legislativ pentru a proteja Uniunea împotriva măsurilor coercitive luate de țări terțe. La aproape un an distanță, pe 8 decembrie 2021, Comisia Europeană a propus un instrument care să le permită celor 27 să adopte sancțiuni împotriva unei țări terțe care ar impune măsuri de represalii din motive politice. Astfel, pas cu pas, Uniunea Europeană (UE) încearcă să se doteze cu instrumentele care îi vor permite să influențeze scena mondială, alături de Statele Unite și China. Absolut, dacă nu vrea să fie marginalizată, chiar instrumentalizată, în această luptă dintre Beijing și Washington pentru locul primei puteri mondiale, Europa nu are altă soluție decât să se înarmeze la rândul său pentru a construi ceea ce unii, precum președintele francez Emmanuel Macron , îi numesc „autonomie strategică”, alții, precum noul cancelar german Olaf Scholz, „suveranitatea” sa (www.lemonde.fr).
Deși nu toate statele membre înțeleg același lucru prin autonomie strategică sau suveranitate, toți cei 27 recunosc că piața unică și zona euro trebuie să evolueze, mai ales în acest context pandemic. Astfel că, propunerea legislativă din 8 decembrie a Comisiei Europene vine să extindă arsenalul emergent al unei Europe care își propune să fie geopolitică. Ca atare, instrumentul „anti-coerciție”, imaginat de executivul comunitar, ar trebui să permită celor 27 să adopte sancțiuni împotriva unei țări terțe care ar impune măsuri comerciale de represalii împotriva uneia dintre ei (sau companiilor europene) din motive pur politice. Cu alte cuvinte, respectiva țară terță urmărește astfel să determine țara europeană să reconsidere o decizie sau să o încurajeze să-și apere punctul de vedere în fața instituțiilor comunitare. Ideea este, conform oficialilor europeni, să răspundem „acelor cazuri din ce în ce mai frecvente în care tensiunile geopolitice contaminează relațiile economice și comerciale. Acestea devin arme în aceste conflicte geopolitice” (ec.europa.eu). Spre exemplu, cazul Lituaniei, care a susținut, pe 3 decembrie, că i s-a interzis exportul în China, deoarece găzduise pe teritoriul său o reprezentanță diplomatică taiwaneză, în timp ce Beijingul consideră că insula face parte din teritoriul său (www.lemonde.fr). Potrivit expertului Elvire Fabry de la Institutul Jacques-Delors „Acest instrument ar trebui să permită UE să evite înghețarea reglementărilor, sub presiunea țărilor terțe”. La fel ca atunci când, în 2013, Comisia a renunțat la ancheta împotriva Huawei pentru încălcarea regulilor de concurență, după ce China a amenințat că taxează vinurile franceze și automobilele germane. Ca atare, credința lui Elvire Fabry este că, „Într-un context de rivalități tot mai mari între Statele Unite și China, unde suntem deja supuși extrateritorialității dreptului american și unde China s-a înzestrat și în această vară cu drept extrateritorial, Europa riscă să se găsească blocată între Washington și Beijing, între o stâncă și un loc greu” (www.lemonde.fr).
Propunerea legislativă a Comisiei de pe 8 decembrie 2021 vine în urma solicitărilor inițiate de Parlamentul European și de mai multe state membre. Respectiva solicitare a fost făcută cunoscută într-o Declarație comună a Comisiei, a Consiliului și a Parlamentului European privind un instrument pentru descurajarea și contracararea acțiunilor coercitive desfășurate de țări terțe, emisă în 2 februarie 2021. Mai mult decât atât, propunerea a fost elaborată în urma unei consultări publice laborioase desfășurate la nivelul UE (inclusiv a unei evaluări a impactului), în cadrul căreia multe dintre părțile interesate, în special întreprinderile, asociațiile industriale și grupurile de reflecție, au semnalat problema intimidării economice și a măsurilor coercitive îndreptate împotriva intereselor UE și au sprijinit elaborarea la nivelul UE a unui instrument „anti-coerciție” (ec.europa.eu).
De fapt, consultările publice au relevat recunoașterea comună a faptului că, o problemă pentru Uniune și statele membre, din ce în ce mai persistentă este constrângerea economică, care nu ar trebui lăsată neabordată. Ca atare, toți cei consultați au arătat un sprijin solid pentru crearea unui instrument legislativ care să abordeze problema constrângerii economice. Mai precis, părțile interesate acordă o valoare deosebită obiectivului de descurajare al unui astfel de instrument, conectându-l cu credibilitatea și eficacitatea instrumentului. Părțile interesate acordă prioritate eforturilor de a încuraja țările terțe să oprească constrângerea economică prin măsuri neintervenționiste (cum ar fi diplomația) și consideră predominant utilizarea contramăsurilor ca o ultimă soluție ale căror daune colaterale trebuie cântărite înainte de a acționa. Un alt domeniu de sprijin este legat de factorii declanșatori pentru utilizarea instrumentului, care ar trebui să fie suficient de largi pentru a acoperi constrângerea economică informală și că, pentru a asigura un răspuns eficient, Uniunea ar trebui să poată alege dintr-o serie de opțiuni în cazuri individuale. Pe de altă parte, părțile interesate s-au referit la valoarea cooperării internaționale împotriva constrângerii economice. Contribuția părților interesate cu privire la existența și evoluția problemei constrângerii economice a contribuit la justificarea și conceperea propunerii. Mai ales că părțile interesate au prezentat, printre altele, o serie de exemple de măsuri de constrângere economică care au loc din surse multiple și au raportat impactul negativ și costurile cauzate de măsurile respective (ec.europa.eu).
Importanța și necesitatea propunerii Comisiei este relevată de Valdis Dombrovskis, vicepreședinte executiv și comisar pentru comerț, care declara că „Într-o perioadă de tensiuni geopolitice tot mai accentuate, comerțul este din ce în ce mai mult utilizat ca armă, iar UE și statele sale membre devin ținte ale intimidării economice….. Acest instrument ne va permite să răspundem provocărilor geopolitice din următoarele decenii, menținând Europa puternică și flexibilă” (ec.europa.eu).
Astfel, cu acest nou instrument, UE va fi în măsură să răspundă măsurilor economice coercitive într-un mod structurat și uniform. Ca atare, UE va colabora direct cu țara în cauză pentru a pune capăt intimidării economice. Dacă intimidarea economică nu se oprește imediat, noul instrument va permite UE să reacționeze rapid și eficient, oferind un răspuns personalizat și proporțional pentru fiecare situație, de la impunerea de tarife și restricționarea importurilor din țara în cauză, la restricții vizând serviciile sau investițiile sau la măsuri de limitare a accesului la piața internă a UE. Acest instrument juridic reprezintă un răspuns la faptul că, în ultimii ani, UE și statele sale membre devin ținta unor presiuni economice deliberate. El consolidează setul de instrumente al UE și va permite UE să se apere mai bine pe scena mondială.
Scopul propunerii Comisiei este de a descuraja țările terțe să restricționeze sau să amenințe cu restricționarea comerțului sau a investițiilor pentru a determina o schimbare a politicii UE în domenii precum schimbările climatice, fiscalitatea sau siguranța alimentară. Instrumentul anti-coerciții este conceput să detensioneze relațiile economice și să determine stoparea unor măsuri coercitive specifice prin intermediul dialogului, ca prim pas. Orice contramăsuri luate de UE ar fi aplicate numai în ultimă instanță, atunci când nu există nici o altă modalitate de a contracara intimidarea prin măsuri economice, care poate lua multe forme. Acestea variază de la instrumente explicite de coerciție și de apărare comercială îndreptate împotriva UE utilizate de unele țări, la controale selective la frontieră sau controale în sfera siguranței alimentare vizând produsele dintr-o anumită țară a UE, până la boicotarea unor produse cu o anumită origine. Scopul contramăsurilor este de a menține dreptul legitim al UE și al statelor membre de a face alegeri și de a lua decizii în materie de politici în mod suveran, precum și de a preveni interferențele grave în suveranitatea UE sau a statelor sale membre.
Potrivit grupului PPE, deschiderea UE este cea mai mare sursă de prosperitate a noastră. Dar nu putem permite ca această deschidere să fie folosită pentru a ne șantaja sau pentru a ne restrânge spațiul de politică. În opinia grupului PPE, Europa trebuie să se ridice împotriva jucătorilor comerciali neetici. Potrivit purtătorului de cuvânt al grupului PPE pentru Politica Comerțului Internațional, Christophe Hansen, „în timp ce în urmă cu zece ani, acest instrument ar fi fost de neconceput, astăzi a devenit o necesitate dictată de armonizarea comerțului”. Propunerea Comisiei Europene permite sancționarea a străinilor, indivizilor, companiilor și țărilor de către departamentul comercial al Comisiei fără a fi nevoie să ajungă la o decizie unanimă a statelor membre. Iar acest lucru este posibil prin intermediul unui instrument de apărare comercială, mai rapid și mai eficient decât oricând, așa-numitul Instrument anti-coerciție (ACI). Credința grupului PPE este că „ACI este un mecanism de apărare necesar și un factor de descurajare puternic într-o lume în care armonizarea comercială devine din ce în ce mai răspândită” (www.eppgroup.eu).
De asemenea, grupul PPE subliniază că, deși avem nevoie de acest instrument pentru a ne proteja, pentru a ne promova interesele și pentru a asigura prezența geopolitică a UE, acesta nu trebuie să deschidă o cursă comercială globală a înarmărilor și să consolideze tendințele protecționiste. Instrumentul anti-coerciție trebuie să fie un factor de descurajare înainte de toate și să rămână pe deplin aliniat la regulile Organizației Mondiale a Comerțului. Mai mult decât atât, grupul PPE precizează că acest instrument trebuie să includă garanții suficiente pentru a evita subtilizarea misiunii sale și pentru a se asigura că „acesta este activat doar ca ultimă soluție, atunci când toate celelalte căi sunt închise și consultările au eșuat” (www.eppgroup.eu).
Este evident că propunerea legislativă a Comisiei referitoare la instrument anti-coerciție urmărește să remedieze un decalaj legislativ pentru a aborda problema evolutivă a constrângerii economice. Aceasta este mai mult decât salutară dat fiind faptul că, în prezent, Uniunea nu are un cadru legislativ pentru a acționa împotriva constrângerii economice, în timp ce există o utilizare tot mai mare și semnificativă a constrângerii economice de către țările terțe, care amenință să submineze drepturile și interesele Uniunii și ale statelor membre.
