Dan Scarlat
Pe 1 decembrie 2021, Comisia Europeană a anunțat noul proiect, în valoare de 300 miliarde de euro, Global Gateway. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că proiectul va deveni o ”marcă de încredere” și un ”partener de încredere”[1], în investiții publice dar și private, în proiecte de infrastructură, energie, digitalizare, educație și sănătate.
Deși nu este menționată direct China, acest proiect este creat pentru a rivaliza direct cu ”Belt and Road Initiative”, pilonul principal al politicii externe chineze. BRI-ul este un proiect pornit din 2013, de Președintele Xi Jinping, în valoare de peste 200 miliarde de dolari (investiții directe)[2], fiind împărțită în 3 sectoare principale:
-Sectorul terestru – Silk Road Economic Belt compus din Noul Coridor Economic – Podul Terestru Eurasiatic, Coridorul Economic China – Mongolia – Rusia, Coridorul Economic China – Peninsula Indochina, Coridorul Economic China – Asia Centrală – Asia de Vest, Coridorul Economic Bangladesh – China – India – Myanmar și Coridorul Economic China – Pakistan,
-Sectorul maritim, cunoscut sub numele de ”The 21st Century Maritime Silk Road,
-Sectorul Polar.
Fiecare din aceste 3 sectoare au la bază 5 principii fundamentale: 1. Coordonarea Politicilor (Policy Coordination), 2. Conectivitatea Facilităților (Facilities Connectivity), 3. Schimburile Economice Libere (Unimpeded Trade), 4. Integrarea Financiară (Financial Integration) și 5. Legăturile între oameni (People to People bonds)[3], toate folosind soft-power cu scopul de a mări sfera de influență a Chinei.
Până în prezent peste 140 de state fac parte din mega-proiectul chinezesc, inclusiv 18 din Uniunea Europeană.
Spre diferență de proiectul chinezesc, Global Gateway va avea la baza transparența, respectarea statului de drept și a regulilor democratice, drepturile omului, standardelor internaționale precum și oferirea de rezultate tangibile pentru țările implicate. Astfel, sunt urmărite 6 principii:
-Respectarea valorilor democratice și a standardelor înalte;
-Buna guvernanță și transparența;
-Parteneriate egale;
-Verde și curat (aspectul ecologic având un rol esențial);
-Axat pe securitate;
-Catalizarea investițiilor din sectorul privat[4].
Cele 300 de miliarde ce vor fi investite până în 2027 includ resurse proprii Uniunii Europene, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană pentru Investiții, băncile naționale de dezvoltare și în mod asemănător se dorește implicarea sectorului privat care are capacitatea de a finanța și de a oferi expertiza necesară obținerii finanțării sustenabile. Fondul European pentru Dezvoltare Durabilă Plus (European Fund for Sustainable Development Plus – FEDD+) va asigura 135 miliarde de euro pentru investiții garantate în infrastructură, iar aproximativ 150 miliarde de euro vor fi asigurate de diverse instituții europene financiare și de finanțare[5]. Acest proiect este conceput să se potrivească cu concluziile summit-ului G7 ce a avut loc în Regatul Unit și cu programul ”Build Back a Better World” a Președintelui american, Joe Biden.
Trebuie avut în vedere că în perioada 2014-2018, Uniunea Europeană și statele membre au asigurat aproximativ 400 miliarde de euro prin proiecte de Asistență de Dezvoltare Oficială (Official Development Assistance – ODA), acestea fiind în special granturi, care spre diferență de împrumuturi, așa cum asigură în principal programul BRI, reprezintă o contribuție financiară mult mai însemnată.
Se poate vedea contribuția semnificativă a Uniunii Europene și a statelor membre, iar analizând sumele investite se observă că UE este pe primul loc la nivel global în ceea ce privește investițiile, rolul de donor fiind semnificativ mai mare decât cel al Chinei.
Cu toate acestea, problema care a chinuit Uniunea Europeană este lipsa unei politici comune precum și tendința de a avea un rol pasiv în comparație cu China. În vreme ce statul asiatic căuta în mod activ să investească, să se implice financiar, UE se mulțumea doar să răspundă, chiar dacă pozitiv, atunci când ii era solicitat ajutorul. Astfel, acțiunile erau fragmentate, existând mai multe inițiative care se suprapunea reciproc atât la nivelul UE cât și al statelor membre.
Pentru a limita aceste fragmentări, Uniunea Europeană a întreprins recent doi pași:
- A unificat finanțarea pentru vecinătate și dezvoltarea internațională într-un singur instrument Neighbourhood, Development and International Cooperation Instrument (NDICI) ce dispune de 79,5 miliarde de euro pe perioada 2021-2027
- A lansat inițiativa ”Team Europe” ce combină resursele din cadrul Uniunii Europene, a statelor membre, a băncii Europene pentru Investiții și a Băncii Europene pentru Dezvoltare și Reconstrucție.
Astfel, ”oferta” inițiativei europene este net superioară celei chineze, aceasta oferind în principal granturi, spre diferență de împrumuturile oferite de BRI, statele partenere beneficiind de expertiza instituțiilor financiare europene, iar standardele impuse de Uniunea Europeană limitând drastic posibilitatea ca statele beneficiare să intre riște colapsul financiar așa cum se întâmplă cu unele state implicate în Belt and Road Initiative. Este o ocazie unică pentru Uniunea Europeană sa se transforme într-un actor geopolitic eficient, așa cum remarca Michael Clauss, reprezentantul permanent al Germaniei la Uniunea Europeană[6].
[1] EU launches €300bn bid to challenge Chinese influence – BBC News
[2] What is China’s Belt and Road Initiative? | Cities | The Guardian
[3] About the Belt and Road Initiative (BRI) – Green Finance & Development Center (greenfdc.org)
[4] Global Gateway | Comisia Europeană (europa.eu)
[5] EU plans €300bn global infrastructure spend to rival China | Financial Times (ft.com)
[6] EU ‘Global Gateway’ Infrastructure Push Offers Counter to China – Bloomberg
