Manoela Popescu
Pandemia de COVID-19 a adus nu doar haos, moarte, incertitudine, crize și inegalități, ci și oportunitatea dezvoltării unei societăți digitale, ecologice și reziliente, iar instrumentul Next Generation EU, Cadrul Financiar Multianual pentru 2021-2027 și pachetul „Potrivit pentru 55”, își vor aduce din plin aportul la realizarea tranzițiilor ecologice și digitale pe care întreaga Europă le vizează și le așteaptă. Cu alte cuvinte, combinația dintre politicile specifice dublei tranziții și sprijinul financiar al UE va aborda criza socio-economică cauzată de pandemia de COVID-19 și va accelera trecerea la o economie sustenabilă. Unirea redresării și, implicit, a creșterii economice cu acțiunea climatică va permite atingerea neutralității climatice până în 2050, în acest sens, bugetul UE (CFM) 2021-2027 și pachetul Next Generation EU asigurând un obiectiv de cheltuieli de integrare climatică de 30%.
De altfel, de aceeași părere este și președinta Comisiei Europene (CE) care, în discursul privind starea Uniunii de la 15 septembrie 2021, afirma că, în perioada crizei pandemice, au fost puse bazele unui viitor mai bun, conform agendei îndrăznețe și transformatoare care acoperă printre cele șase ambiții ale CE Un Pact verde european și O Europă pregătită pentru era digitală (ec.europa.eu). În ceea ce privește “Pactul verde european”, Comisia dorește să facă din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Pe lângă pachetul său intitulat „Pregătiți pentru 55”, prezentat în 2021 ca parte a Pactului verde european, un obiectiv revoluționar, Comisia are în vedere un cadru de reglementare pentru certificarea absorbțiilor de carbon.
Pe măsură ce UE își intensifică eforturile de a introduce un Mecanism de ajustare a frontierei de carbon (CBAM), este esențial ca factorii de decizie să elaboreze respectivul mecanism pentru a sprijini reducerea profundă a emisiilor, salvând în același timp drepturile țărilor mai puțin privilegiate de a se dezvolta. Dat fiind importanța acestui mecanism, președintele francez, Emmanuel Macron, își propune să acorde prioritate finalizării Mecanismului de ajustare a frontierei de carbon în timpul președinției franceze a UE în prima jumătate a anului 2022, deoarece este convins că va „stimula această tranziție verde pentru toate industriile noastre, menținându-ne în același timp competitivitatea” (www.euractiv.com).
Scopul declarat al CBAM, propus în iulie 2021 de Comisia Europeană, cunoscut în mod popular sub numele de taxă la frontiera pe carbon, este de a contribui la reducerea emisiilor în UE și de a aborda riscurile așa-numitei relocări de carbon, care rezultă din ambiția sporită a UE în materie de climă. Iată de ce ziua de 14 iulie va intra în istorie nu doar ca ziua năvălirii Bastiliei, adică punctul de foc al Revoluției Franceze din secolul al XVIII-lea, ci și ca ziua, în care Comisia Europeană și-a publicat propunerea „Potrivit pentru 55”, pachet cu măsuri de politică comercială pentru a sprijini protecția climei în 2021. În aceeași zi, democrații din Congresul SUA au introdus ideea unei taxe de import a poluatorului (www.intereconomics.eu).
Pachetul de legi mamut privind energia și clima, care vizează transpunerea obiectivului de reducere a CO2 de 55% în noi reguli concrete pentru transport, industrie, clădiri și alte sectoare a fost salutat de grupul PPE. Acesta deoarece „Potrivit pentru 55” este un pachet de propuneri care să pregătească politicile UE în domeniul climei, al energiei, al exploatării terenurilor, al transporturilor și al impozitării, astfel încât, până în 2030, emisiile nete de gaze cu efect de seră ale Uniunii să scadă cu cel puțin 55 %, comparativ cu nivelurile din 1990. Însă, Grupul PPE dorește un instrument social credibil, deoarece nu este de acord ca factura pentru Acordul verde european să fie plătită de familiile cu venituri mici sau de proprietarii de case de clasă mijlocie sau de proprietarii de mașini din zonele rurale fără transport public, care trebuie să plătească, în prezent, cea mai mare factură (www.eppgroup.eu).
Dar ce este CBAM? Propunerea CBAM a Comisiei Europene vizează reducerea stimulentelor pentru relocarea emisiilor de dioxid de carbon prin echivalarea condițiilor de concurență pe piața internă, făcând furnizorii străini de produse cu consum intens de carbon să plătească același preț pentru emisiile de CO2 încorporate în produsele producătorilor europeni. Din 2026, CBAM va fi introdus treptat, în timp ce se va elimina, tot treptat, alocarea gratuită a certificatelor de CO2. În scopul nediscriminării, importatorii UE vor trebui să cumpere certificate de carbon corespunzătoare prețului carbonului plătit pentru bunurile produse în UE și numai în măsura în care producătorii europeni trebuie să plătească pentru emisiile de CO2. Dacă producătorii din afara UE pot demonstra că au plătit deja un preț al carbonului într-o țară terță, atunci acest preț al carbonului poate fi dedus. Implementarea va începe în 2023 cu un sistem de raportare. De asemenea, o perioadă de tranziție până în 2026 ar trebui să asigure securitatea juridică și stabilitatea, în timp ce Comisia Europeană rămâne în dialog cu parteneri comerciali importanți pentru a explica noua măsură. CBAM va fi aplicat inițial doar unui număr limitat de bunuri în care riscul de relocare a carbonului este deosebit de mare și emisiile de carbon încorporate pot fi măsurate în mod fiabil: producție de fier și oțel, ciment, îngrășăminte, aluminiu și electricitate. Ca atare, veniturile din CBAM sunt estimate la 1,5 miliarde EUR în 2026 și se așteaptă să crească la peste 2,1 miliarde EUR până în 2030. Comisia Europeană intenționează să le utilizeze ca o potențială resursă proprie a UE și, prin urmare, o contribuție la bugetul UE (www.intereconomics.eu).
Conform propunerii, CBAM va deveni treptat o alternativă la măsurile actuale de protecție a relocării emisiilor de carbon, în special alocarea gratuită a cotelor de emisii în cadrul Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Ceea ce ar asigura un preț echivalent al carbonului pentru producția internă și importată pentru bunuri selectate. Relocarea carbonului este situația ipotetică în care producătorii europeni care concurează pe piețele internaționale și-ar transfera producția și poluarea către țări cu politici climatice mai puțin stricte sau fără politici pentru a-și reduce costurile de conformitate. Deci, CBAM urmărește să uniformizeze condițiile de joc punând un preț emisiilor de la bunurile importate, creând astfel un stimulent pentru producătorii din afara UE să investească în tehnologii curate în loc să continue să utilizeze procese poluante „mai ieftine” (www.euractiv.com). În acest fel, ar încuraja și partenerii comerciali să își reducă emisiile.
Evident, CBAM ar trebui conceput pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global și pentru a evita crearea de stimulente perverse pentru producătorii europeni. Prin urmare, ar trebui să excludă rabaturile la export pentru companiile europene care exportă în afara UE. În plus, reducerile la export ar reduce prețul carbonului plătit pentru export, ceea ce poate duce la dumpingul de carbon în loc de relocarea emisiilor de carbon. În plus, reducerile la export nu ar fi coerente cu o ambiție mai mare a UE în materie de climă și cu eforturile de a încuraja o ambiție mai mare în materie de climă la nivel global. Carbonul ar trebui să aibă prețul indiferent de piața pe care este vândut un produs. Se știe deja, Comisia Europeană a exclus rabaturile la export din propunerea CBAM, deoarece acestea nu sunt considerate compatibile cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului.
Propunerea CBAM este în prezent în discuție în Parlamentul European și în Consiliu. Pe măsură ce Parlamentul European avansează în procesul legislativ, are o oportunitate crucială de a îmbunătăți propunerea CBAM și de a o face mai ambițioasă la nivel intern, precum și mai acceptabilă la nivel internațional.
Grupul PPE din Parlamentul European sprijină pe deplin trecerea către neutralitatea climatică a Europei până în 2050 și dorește să o facă într-un mod care să creeze noi oportunități de angajare, mai degrabă decât să distrugă locuri de muncă. Deși salută propunerea Comisie, în același timp, grupul PPE crede că poate fi chiar îmbunătățită. Cu alte cuvinte, grupul PPE dorește decarbonizarea Europei, și nu dezindustrializarea acesteia. Aceasta înseamnă că grupul PPE dorește ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050, prin transformarea economiei și a societății UE. În acest context, Esther de Lange, vicepreședinta grupului PPE responsabilă de economie și mediu, consideră că transformarea de anvergură a economiilor și societăților noastre trebuie făcută într-un mod inteligent, prin inovare și competitivitate, care să conducă la crearea de noi locuri de muncă. Aceasta presupune transformarea schimbărilor climatice într-o oportunitate, în vederea combaterii efectelor schimbărilor climaterice, construind, în același timp, un viitor verde și digital. De asemenea, Esther de Lange sublinia faptul că grupul PPE pornește de la stabilirea obiectivelor în domeniul climei, către identificarea celei mai bune metode de atingerea a respectivelor obiective, cu accent special pe hidrogen și, în anumite cazuri, pe gaz, ca tehnologie de tranziție (www.eppgroup.eu).
De aceea, grupul PPE consideră că este esențial să avem mecanismul de ajustare a frontierei de carbon (CBAM) la frontierele externe ale UE, care va asigura condiții de concurență echitabile pentru industria europeană și va proteja locurile de muncă. Comentariile purtătorului de cuvânt al Grupului PPE pentru problemele de mediu, Peter Liese, cu privire la acest subiect au apărut în contextul în care Parlamentul își pregătea amendamentele la CBAM. Adam Jarubas, negociatorul grupului PPE referitor la mecanismul de ajustare a frontierei de carbon, afirmă că „Nu putem permite ca o companie siderurgică europeană, de exemplu, să fie dezavantajată în interiorul Europei în comparație cu o companie rusă capabilă să producă mai ieftin din cauza regulilor lejere de CO2 din Rusia”. De aceea, pentru Grupul PPE este esențial ca Europa să stabilească un mecanism care să funcționeze și să fie corect față de companiile europene. Însă, grupul PPE avertizează faptul că UE trebuie să fie pregătită în cazul în care lucrurile nu vor funcționa corect. Această idee vine ca urmare a faptului că unii experți în drept s-au întrebat dacă CBAM poate fi înființat într-un mod care să respecte regulile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). În acest context, Adam Jarubas preciza că „Dacă dintr-un motiv oarecare nu putem impozita carbonul produselor importate din afara Europei, trebuie să fim capabili să ajutăm companiile europene care se confruntă cu concurența unor produse atât de ieftine și poluante”. Ca atare, dacă este cazul, propune reintroducerea alocațiilor gratuite (www.eppgroup.eu).
Cu toate acestea, există discrepanțe între ceea ce urmărește CBAM propus de Comisie și ceea ce oferă. Se pare că, în ciuda aspirațiilor sale nobile, propunerea CBAM nu atinge ambiția climatică și nu reușește să abordeze în mod corespunzător țările cele mai vulnerabile care ar putea fi afectate negativ de aceasta. Astfel, fiind primul mecanism transfrontalier din lume aplicabil la nivel internațional care încearcă să pună un preț pe poluare, CBAM își va atinge obiectivul de ambiție internațională în materie de climă doar dacă este conceput să ofere stimulente reale pentru industriile din interiorul și din afara Europei pentru a-și reduce emisiile (www.euractiv.com). De asemenea, trebuie să demonstreze recunoașterea și înțelegerea nevoii și a dreptului altor țări de a se dezvolta și ar trebui, de asemenea, să recunoască faptul că efectele relative ale prețurilor carbonului pot fi mult mai mari pentru țările cu venituri mici.
În acest scop, Carbon Market Watch, E3G, Fondul Mondial pentru Natură (WWF), Biroul European de Mediu (EEB) și CAN Europe au elaborat în comun un set de cinci recomandări pentru îmbunătățirea propunerii CBAM.
Dar cine sunt aceste organizații care au colaborat în vederea îmbunătățirii propunerii Comisiei referitoare la CBAM?
Carbon Market Watch este o asociație non-profit cu o experiență unică în stabilirea prețului carbonului și un istoric de activitate politică în organizațiile internaționale și în Uniunea Europeană. Punctele forte ale organizației constau în advocacy bazat pe dovezi pentru a îmbunătăți politicile climatice, transformând problemele complexe în mesaje inteligibile și ajutând oamenii să înțeleagă și să influențeze aceste politici (carbonmarketwatch.org).
E3G este un „think tank” privind schimbările climatice, cu sedii în Bruxelles, Berlin, Londra și Washington, care funcționează pentru a accelera o tranziție globală către un viitor cu emisii scăzute de carbon (www.e3g.org).
WWF este o organizație internațională neguvernamentală fondată în 1961, care lucrează în domeniul conservării sălbăticiei și al reducerii impactului uman asupra mediului. Iar EEB este o rețea de aproximativ 140 de organizații ale cetățenilor preocupați de mediu, cu sediul în peste 30 de țări (www.wwf.be). EEB este o federație democratică, care reprezintă grupuri locale, naționale, europene și internaționale din statele membre ale Uniunii Europene, plus unele țări în curs de aderare și învecinate (eeb.org).
Climate Action Network (CAN) Europa este cea mai importantă coaliție de ONG-uri din Europa care luptă împotriva schimbărilor climatice periculoase. Cu peste 170 de organizații membre active în 38 de țări europene, reprezentând peste 1.500 de ONG-uri și peste 47 de milioane de cetățeni, CAN Europe promovează politici durabile de climă, energie și dezvoltare în toată Europa (caneurope.org).
Una dintre cele cinci recomandări elaborate în comun de aceste organizații se referă la o alternativă la măsurile de protecție împotriva scurgerilor de carbon. Astfel, pentru a stimula reducerea emisiilor în UE și acțiunile climatice la nivel global, un CBAM ar trebui implementat doar ca alternativă la măsurile actuale de protecție a relocării de carbon.
O altă recomandare vizează eliminarea cotelor gratuite până în 2023. Aceasta deoarece, introducerea unui CBAM în același timp cu eliminarea cotelor gratuite în sectoarele țintă va duce la reduceri suplimentare semnificative ale emisiilor. În plus, impactul asupra relocării emisiilor de carbon în sectoarele CBAM este în mare măsură negativ, ceea ce înseamnă că ar încuraja și partenerii comerciali care doresc să acceseze piața UE să își reducă emisiile, ceea ce duce la o reducere globală netă a emisiilor.
Includerea tuturor poluatorilor grei în CBAM ar contribui la atingerea neutralității climaterice până în 2050. Propunerea CBAM prevede includerea de fier și oțel, ciment, îngrășăminte, aluminiu și electricitate. Desigur, alegerea sectoarelor reprezintă un început bun, dar unele completări ar fi benefice pentru a produce cel mai mare impact asupra climei. Mai ales că, CBAM, ca instrument de politică climatică, ar trebui să urmărească să asigure cele mai mari reduceri de emisii. În acest scop, alte substanțe chimice în vrac, inclusiv materialele plastice, lipsesc și ar trebui incluse în propunerea Comisiei privind mecanismul de ajustare la frontieră în funcție de carbon.
Excluderea emisiilor indirecte este, de asemenea, o omisiune majoră în propunerea actuală a Comisiei. Potrivit Carbon Market Watch, E3G, WWF, EEB și CAN Europe, includerea lor în CBAM ar avea ca rezultat un beneficiu general mai mare pentru mediu, deoarece ar oferi importatorilor un stimulent să adopte procese de producție mai curate, precum și să dezvolte energie regenerabilă pentru a le alimenta. Includerea emisiilor indirecte ar reflecta, de asemenea, mai bine costul carbonului suportat de industria europeană, unde sectorul energetic este acoperit de sistemul UE de comercializare a emisiilor și este obligat să-și achiziționeze toate certificatele de emisii la licitații. De asemenea, grupul organizațiilor Carbon Market Watch, E3G, WWF, EEB și CAN Europe consideră că este important ca emisiile indirecte să fie incluse încă de la început în domeniul de aplicare al CBAM.
O altă recomandare se referă la atenția care trebuie acordată țărilor mai puțin privilegiate. Cu alte cuvinte, în punerea în aplicare a CBAM, UE ar trebui să ia în considerare contribuția sa istorică și continuă la criza climatică prin niveluri ridicate de emisii de gaze cu efect de seră, recunoscând, în același timp, nevoia și dreptul altor țări de a se dezvolta, precum și că impactul relativ al prețurilor carbonului poate fi mult mai mare pentru țările cu venituri mici. Propunerea Comisiei Europene nu sugerează o abordare structurată și direcționată a țărilor cel mai puțin dezvoltate și a statelor insulare mici în curs de dezvoltare. În consecință, Comisia trebuie să se angajeze într-un dialog cu țările în curs de dezvoltare cu privire la modul în care CBAM le-ar putea afecta și să se angajeze să le asiste cu măsuri tehnice, financiare și de sprijinire a capacității pentru a gestiona efectele negative și a ajuta la decarbonizarea economiilor lor.
Referitor la finanțarea acțiunilor climatice, Carbon Market Watch, E3G, WWF, EEB și CAN Europe apreciază că toate veniturile generate prin vânzarea certificatelor CBAM ar trebui alocate în întregime pentru a finanța acțiunile climatice în afara UE, pentru a stimula rezistența la climă a țărilor în curs de dezvoltare și pentru a sprijini tranziția lor ecologică. De altfel, propunerea Comisiei Europene nu include prevederi pentru canalizarea veniturilor CBAM către acțiunile climatice. Potrivit propunerii, acestea ar urma în întregime rambursarea unei părți din datoria generată în cadrul pachetului UE de redresare post- COVID-19. Utilizarea veniturilor pentru a finanța acțiunile climatice în țările mai vulnerabile ar demonstra, în schimb, că UE urmărește un obiectiv clar în domeniul climei și ar trimite un mesaj diplomatic puternic partenerilor comerciali, atenuând unele dintre tensiunile create de CBAM (www.euractiv.com).
În timp ce propunerea CBAM a Comisiei ia în considerare scutiri pentru partenerii comerciali care implementează un sistem de preț al carbonului, ea nu face loc pentru luarea în considerare a abordărilor alternative ale protecției climei ca fiind echivalente cu prețul carbonului. De fapt, CBAM va fi vizat de decalajul dintre prețul local al certificatelor de CO2 în UE și prețul plătit în țara de origine. Acest lucru va evita dublarea explicită a prețului carbonului. În timp ce Comisia Europeană recunoaște că multe țări din întreaga lume urmăresc protecția climei sub formă de reglementări, altele decât prețul carbonului, nu vor exista scutiri de la CBAM pentru producătorii care provin din acele țări. Într-adevăr, este o provocare să se determine echivalența dintre prețul carbonului și măsurile de reglementare fără preț, iar dezbaterea privind o taxă de import a poluatorului în SUA oferă idei de soluții la această provocare. În SUA, emisiile de CO2 sunt vizate de o combinație de reglementări, taxe și standarde federale, de stat și locale, de exemplu standarde de eficiență a combustibilului, sisteme de comercializare a cotelor de emisii la nivel de stat și standarde de portofoliu de energie regenerabilă. Altfel, prin neconsiderarea scutirilor pentru aceste țări, va avea loc implicit dublarea prețului. Acest lucru implică riscul unor măsuri de represalii, dispute comerciale și conflicte, deoarece unii consideră CBAM ca fiind discriminatorie în comparație cu producătorii autohtoni. Concluzionând, rămâne de văzut ce ne va oferi viitorul și dacă CBAM va egaliza prețul carbonului produselor naționale cu cel al produselor importate și va garanta faptul că obiectivele UE din domeniul climei nu vor fi subminate de relocarea producției în țări cu politici mai puțin ambițioase.
