Manoela Popescu
Se cunoaște deja, Declarația Universală a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite a fost adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948, ca răspuns la evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial și colonialism. Astfel că, pe data de 10 decembrie a fiecărui an, oamenii din întreaga lume se reunesc pentru apărarea egalității, justiției și demnității umane de Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost prima exprimare globală a drepturilor omului și una dintre primele realizări majore a Organizației Națiunilor Unite. Declarația Universală a Drepturilor Omului este documentul fondator care proclama drepturile inalienabile ale fiecărui individ ca ființă umană, fără nici o distincție, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, de avere, naștere sau orice altă situație. Această declarație este foarte importantă pentru întreaga omenire deoarece este prima recunoaștere universală a faptului că drepturile și libertățile fundamentale sunt inerente fiecărei ființe umane, că sunt inalienabile și se aplică în mod egal tuturor, că toți ne naștem liberi și egali în demnitate și drepturi.
Declarația Universală a Drepturilor Omului conține 30 de articole despre drepturile omului care cuprind o gamă largă de drepturi fundamentale, inclusiv dreptul de a forma și de a adera la un sindicat, dreptul de a nu fi supus violenței, discriminării pe criterii de sex, rasă sau alte temeiuri protejate, precum și dreptul la sănătate, educație și egalitate. Aceste drepturi sunt esențiale pentru solidaritatea între oameni. Declarația rămâne la fel de actuală ca și acum șapte decenii. Ca atare, acest document fondator, care este tradus în peste 500 de limbi diferite, este o sursă de inspirație pentru noi toți pentru a promova exercitarea universală a drepturilor omului.
Istoric vorbind, instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, a avut loc la cea de-a 317 plenară a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluția 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum și orice alte organizații interesate să sărbătorească ziua așa cum cred ele că este cel mai potrivit (www.un.org).
Celebrarea Zilei Drepturilor Omului este marcată în mod normal atât de conferințe și reuniuni politice la nivel înalt cât și de evenimente culturale și expoziții care au drept teme problemele legate de drepturile omului. În fiecare an, în vederea focusării mai bine a problemelor specifice drepturilor omului, se alege o temă în jurul căreia sunt organizate evenimentele și dezbaterile de Ziua Drepturilor Omului.
Tema anului 2021 pentru Ziua Drepturilor Omului este „Egalitatea” și articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi”. De ce această temă? Deoarece principiile egalității și nediscriminării se află în centrul drepturilor omului. De asemenea, noțiunea de egalitate este o parte integrantă a Agendei 2030 și a abordării Națiunilor Unite definite în documentul Cadru comun pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă: egalitate și nediscriminare în centrul dezvoltării durabile. Aceasta include examinarea formelor adânc înrădăcinate de discriminare care afectează cele mai vulnerabile populații din societățile noastre și găsirea de soluții la aceste probleme (www.un.org). Ideea de bază este ca dezvoltarea durabilă să fie abordată din perspectiva drepturilor omului, respectiv pe baza egalității, incluziunii și nediscriminării, deoarece aceasta este cea mai bună modalitate de a reduce inegalitățile și de a ne readuce pe drumul cel bun pentru realizarea Agendei 2030.
Dar care au fost motivele care au stat la baza alegerii acestei teme pentru Ziua Drepturilor Omului în 2021? Tema 2021 a Națiunilor Unite pentru această zi fiind „Egalitate – Reducerea inegalităților, promovarea drepturilor omului”, în legătură cu articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi”. Aceasta deoarece drepturile omului trebuie să se concentreze pe egalitate și nediscriminare în timpul eforturilor de recuperare într-o lume post-COVID-19. Apelul la un răspuns la pandemia de COVID-19 bazat pe drepturile omului este rezultatul faptului că această criză a sănătății a relevat inegalități profunde existente în societatea noastră. Se cunoaște faptul că pandemia de COVID-19 a afectat în mod disproporționat persoanele marginalizate de diferite forme de opresiune, inclusiv sexismul, rasismul, colonialismul, homofobia și transfobia. Femeile, persoanele de culoare, persoanele indigene și rasializate, persoanele cu dizabilități au mai multe șanse de a experimenta impactul negativ al acestei pandemii globale (www.un.org). Rapoartele venite din întreaga lume demonstrează faptul că, în această perioadă pandemică, gospodăriile indigene și rasiale au avut cele mai multe dificultăți în a-și îndeplini responsabilitățile financiare de bază, respectiv în a supraviețui. De asemenea, pandemia a generat o creștere a violenței împotriva persoanelor de culoare și indigene, iar numărul grupurilor de ură de extremă dreapta continuă să crească.
În aceste săptămâni dedicate drepturilor omului, fiecare ar trebui să contribuie la reducerea inegalităților, desfășurând acțiuni specifice. Ce se poate face? În primul rând este necesară cunoașterea și promovarea Declarației Universale a Drepturilor Omului a ONU și a istoriei acesteia. Implicarea în activitățile organizate în toată lumea, invitarea unui expert în drepturile omului să vorbească la o conferință virtuală sau în persoană cu membrii comunității, onorarea actorilor socio-economici care au contribuit la promovarea drepturilor omului, formarea de comitete și organizații pentru drepturile omului reprezintă doar câteva dintre ceea ce poate face fiecare individ, în parte, în vederea aducerii unui aport la promovarea drepturilor omului (scfp.ca).
Potrivit comisarului Națiunilor Unite pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, în discursul său de la Geneva din 9 decembrie 2021, Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală în urmă cu 73 de ani la 10 decembrie 1948, a căutat să elimine inegalitățile din societatea omenească, în eforturile sale de a construi o lume mai bună. Categoric, de atunci progrese semnificative au marcat existența noastră din perspectiva drepturilor omului, însă acestea au fost inegale, treptate și cu dese eșecuri.
La prima vedere, lumea a progresat pe toate planurile: speranța de viață a crescut, mai mulți copii și femei au acces la educație de calitate, mai mulți oameni din mai multe țări au reușit să rupă lanțurile sărăciei, inegalităților de rasă, de castă și de religie. Cu toate acestea, o succesiune de șocuri globale au subminat acest progres, iar criza de sănătate devastatoare din ultimii doi ani a expus multe dintre eșecurile noastre de a consolida câștigurile pe care le-am obținut în domeniul drepturilor omului. Iată-ne intrați într-un cerc vicios: inegalitățile existente au agravat pandemia și continuă să o facă, iar pandemia în sine, precum și efectele și implicațiile ei au condus nu doar la relevarea inegalităților deja existente, dar și la multiplicarea și adâncirea acestora. Astfel, pandemia a declanșat o creștere înfricoșătoare a inegalităților, ducând la rate disproporționate de transmitere a COVID-19 și de deces în comunitățile cele mai marginalizate, contribuind în același timp la creșterea nivelului de sărăcie, la adâncirea foametei și la prăbușirea nivelului de trai. În mod evident, toate acestea continuă să alimenteze tulburări sociale, violența și chiar conflicte reale duse la extrem. Inegalitățile existente în societate fiind direct proporționale cu nivelul de dezvoltare al statelor lumii, dar acestea sunt accentuate și în interiorul țărilor. Astfel, dacă se estimează că anul 2022 va fi unul în care majoritatea țărilor dezvoltate vor înregistra o creștere, nu același lucru se poate spune despre țările cu venituri mai scăzute, care vor experimenta o recesiune continuă, extinzând și mai mult decalajul dintre populațiile lor.
Decalajul în ceea ce privește inegalitățile este exacerbat de inegalitățile șocante în ceea ce privește acoperirea imunizării, criza de mediu, criza financiară etc.. Protecția socială din țările dezvoltate a permis multor oameni să facă față celor mai grele luni ale crizei, ceea ce nu se poate spune despre populația statelor sărace. În Europa, de exemplu, conform Fondului Monetar Internațional, cel puțin 54 de milioane de locuri de muncă au fost susținute între martie și octombrie 2020, prevenind colapsul oamenilor și a întreprinderilor. Acest ajutor a fost mai puțin important în alte regiuni (www.un.org).
În ceea ce privește criza de mediu, care exacerbează discriminarea, marginalizarea și inegalitățile, în primul an pandemic, în total de 389 de dezastre legate de climă au fost înregistrate, ucigând peste 15.000 de oameni, afectând încă 98 de milioane și provocând daune economice de 171 de miliarde de dolari (www.un.org). Se remarcă faptul că migrația legată de climă este, de asemenea, în creștere, iar măsurile luate pentru a face față acestor crize nu sunt suficiente pentru a evita aceste consecințe devastatoare pentru drepturile omului, poate și pentru faptul că, cel mai adesea, comunitățile afectate sunt excluse din procesele de luare a deciziilor de mediu, în timp ce contribuția lor este esențială.
De asemenea, criza pandemică a generat o criză în creștere a datoriilor care afectează și multe țările. Astfel, mai mult de jumătate dintre țările cel mai puțin dezvoltate și cu venituri mici din lume se află în prezent în dificultate de îndatorare sau prezintă un risc ridicat de a fi astfel. Spre exemplu, în Africa de Est și de Sud, costurile serviciului datoriei au scăzut în medie de la 60% din PIB în 2018 la aproape 70% din PIB în 2021. Acest lucru se datorează parțial scăderii puternice a activității economice și scăderii prețurilor mărfurilor. Necesitatea rambursării creditelor a condus deja la măsuri de austeritate fiscală care vor limita spațiul fiscal pentru investițiile cheie în drepturile omului și în redresarea durabilă a acestor state (www.un.org). Mai ales că, de regulă, bugetele de austeritate vizează adesea sănătatea, educația, investițiile în infrastructură și eforturile de reducere a sărăciei, care au un impact disproporționat asupra persoanelor aflate în situații vulnerabile, ceea conduce la creșterea inegalităților deja flagrante.
Ce se poate face în această situație pandemică? Cercetările și realitatea din teren au demonstrat faptul că o economie bazată pe drepturile omului poate rupe ciclul sărăciei, deoarece sărăcia endemică, inegalitățile larg răspândite și discriminarea structurală constituie încălcări ale drepturilor omului și se numără printre cele mai grave probleme globale cu care omenirea se confruntă. De aceea, abordarea eficientă a sărăciei necesită măsuri bazate pe drepturile omului, un angajament politic reînnoit și participarea tuturor, în special a celor mai afectați, la acest demers. Se poate spune că avem nevoie de un nou contract social care să împartă mai echitabil puterea, resursele și oportunitățile și să stabilească bazele unei economii durabile bazate pe drepturile omului.
De asemenea, pandemia ne oferă oportunitatea de a reconstrui o lume corectă, dat fiind faptul că drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la dezvoltare și dreptul la un mediu sigur, curat, sănătos și durabil sunt esențiale pentru construirea unei noi economii bazate pe drepturile omului. O astfel de lume oferă șanse egale pentru tineri, deoarece crizele financiare și de sănătate succesive au avut un impact durabil și multidimensional asupra milioanelor de tineri. O economie fundamentată pe drepturile omului înseamnă o economie verde și rezilientă, deoarece degradarea mediului, inclusiv schimbările climatice, poluarea și pierderea biodiversității, afectează în mod disproporționat oamenii, grupurile și popoarele aflate în situații vulnerabile. Aceste repercusiuni exacerbează inegalitățile existente și au efecte negative asupra drepturilor omului ale generațiilor actuale și viitoare. În urma recunoașterii dreptului la un mediu curat, sănătos și durabil de către Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, trebuie luate măsuri urgente pentru a respecta, proteja și îndeplini acest drept. Aceste măsuri trebuie să fie în centrul unei noi economii bazate pe drepturile omului, capabilă să asigure o redresare ecologică după COVID-19 și o tranziție justă.
Trebuie spus că societățile care protejează și promovează drepturile omului pentru toți sunt societăți mai rezistente, mai bine pregătite, datorită drepturilor omului, să facă față unor crize neașteptate, cum ar fi pandemiile și efectele crizei climatice. Aceasta deoarece drepturile omului au puterea de a aborda cauzele fundamentale ale conflictelor și crizelor, răspunzând la nemulțumiri, eliminând inegalitățile și excluderea și permițând oamenilor să participe la luarea deciziilor care le afectează viețile.
Ziua Drepturilor Omului este o ocazie importantă pentru a evalua situația lumii din această perspectivă, iar realitatea arată că omenirea este zguduită din temelii de pandemia de COVID-19. În acest context, Secretarul General al Națiunilor Unite a lansat un program comun în septembrie 2021 care solicită: o solidaritate reînnoită între popoare și generațiile viitoare, un nou contract social ancorat în drepturile omului, o mai bună gestionare a problemelor esențiale legate de pace, dezvoltare, sănătate și planeta noastră și un multilateralism revitalizat capabil să facă față provocărilor timpului nostru. De fapt, acest program este o agendă de acțiune și o agendă bazată pe drepturile omului. Implementarea programului presupune o trecere de la măsurile temporare de control al pandemiei care vizează consolidarea asistenței medicale și a protecției veniturilor la investiții pe termen lung în protecția socială universală, inclusiv acoperirea universală a sănătății, precum și în accesul la locuințe adecvate, muncă decentă și educație de calitate. De asemenea, aceasta înseamnă investiții în reducerea decalajului digital, acțiuni decisive pentru a susține justiția climatică și dreptul universal la un mediu sănătos, precum și împuternicirea oamenilor, oriunde s-ar afla, să se exprime liber și să protejeze spațiul civic, astfel încât fiecare persoană să poată participa în mod semnificativ la deciziile care pot avea un impact semnificativ asupra vieții lor.
În ceea ce privește UE, drepturile omului, democrația și statul de drept se află în centrul răspunsului european la pandemia de COVID-19 și al redresării UE din criză. Potrivit Înaltului Reprezentant, Josep Borrell, investiția în drepturile omului, democrație, statul de drept și un spațiu civic favorabil este esențială pentru a crea și a reconstrui societăți mai bune pentru generațiile prezente și viitoare. În această reconstrucție europeană nimeni nu trebuie lăsat în urmă, iar drepturile omului nu trebuie ignorate.
Cu ocazia Zilei Drepturilor Omului, UE reamintește că orice restricție a drepturilor omului în contextul pandemiei de COVID-19 trebuie să fie strict necesară, proporțională, temporară și nediscriminatorie. Iar secretarul general al Consiliului Europei, Marija Pejčinović Burić, a subliniat în ajunul Zilei Drepturilor Omului că statele, confruntate cu situații dificile, „pot fi tentate să relaxeze protecția drepturilor omului, atunci când ar trebui făcut invers: atunci când vremurile devin mai grele, cel mai bine este să aplice sistemul unic de valori pe care le-a ridicat în ultimii 70 de ani” (www.consilium.europa.eu).
Nu este nici o îndoială că Europa se confruntă în prezent cu o serie de provocări importante: pandemia de COVID-19, migrația ilegală, schimbările climatice sau problemele societale, cum ar fi creșterea intoleranței religioase, rasismul, discriminarea și violența împotriva femeilor. Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost concepută pentru a ajuta autoritățile naționale să asigure respectarea drepturilor fundamentale în toate circumstanțele și nu doar atunci când lucrurile merg bine. Peste 20.000 de hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și executarea acestora de către cele 47 de state membre au contribuit în multe privințe, în special în materie de egalitate, nediscriminare, sănătate și mediu, la îmbunătățiri reale ale vieții oamenilor în cauză, de care beneficiază, mai larg, societățile noastre. Ca atare, în ajunul Zilei Drepturilor Omului, Consiliul Europei a oferit o versiune actualizată și extinsă a site-ului său web dedicat Impactului Convenției Europene a Drepturilor Omului. Acest site oferă aproximativ 175 de exemple de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului a căror executare de către statele membre a contribuit la producerea unor schimbări pozitive importante pentru solicitanți și, mai general, pentru toți aceștia. Versiunea actualizată a site-ului include o nouă secțiune pentru Drepturile Omului și Sănătate, pe lângă secțiunile adăugate recent Protecția împotriva violenței împotriva femeilor și Drepturile Omului și Mediul, precum și o selecție de studii de caz de știri, videoclipuri și animații (www.coe.int).
De asemenea, trebuie amintit că drepturile omului nu pot fi luate de la sine înțeles și că trebuie să le apărăm și să luptăm permanent ca ele să se materializeze. De Ziua Drepturilor Omului, UE se angajează să dubleze eforturile de a apăra și de a vorbi pentru cei asupriți și cei aflați în pericol, oriunde locuiesc. În acest sens, grupul PPE are o abordare realistă bazată pe valori solide și întotdeauna cu persoana în centrul acțiunii politice, astfel încât să fie găsite soluții echilibrate și durabile. De aceea, potrivit grupului PPE, Europa trebuie să fie capabilă să ofere acoperire celor aflați în focul încrucișat și care sunt lipsiți de drepturi. De altfel, grupul PPE a cerut de multă vreme un mecanism la nivelul UE care să monitorizeze starea statului de drept în statele membre într-un mod echilibrat și nediscriminatoriu. Credința grupului PPE este că, în anumite situații se cere intervenția Comisiei, care trebuie să fie echipată cu instrumente adecvate pentru a acționa în cazul unei încălcări a statului de drept într-un stat membru și pentru a lua măsuri atunci când este necesar. De asemenea, grupul PPE luptă pentru existența unei societăți civile vibrante și care joacă un rol vital într-o democrație matură, care respectă drepturile omului (www.eppgroup.eu). În acest context, Josep Borrell subliniază faptul că solidaritatea și sprijinul UE se adresează în special actorilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, inclusiv celor cu care am participat la forumul UE-ONG-uri privind drepturile omului din 7 și 8 decembrie 2021 (www.coe.int).
Trebuie spus că, pe parcursul anului 2021, ca parte a Planului de acțiune al UE pentru drepturile omului și democrație 2020-2024, UE a continuat să intensifice acțiunile menite să apere și să revitalizeze drepturile omului pretutindeni, utilizând pe deplin setul său unic de instrumente. Pentru prima dată, ca parte a regimului de sancțiuni globale al UE pentru drepturile omului, adoptat anul trecut, UE a impus sancțiuni persoanelor și entităților din China, Coreea de Nord, Libia, Sudanul de Sud, Eritreea și Rusia implicate în încălcări grave ale drepturilor omului. În plus, în 2021, UE a jucat un rol de lider în forurile relevante ale Națiunilor Unite privind drepturile omului privind inițiativele de abordare a încălcărilor drepturilor omului din Afganistan, Belarus, Burundi, Coreea de Nord, Etiopia, Eritreea și Myanmar/Birmania (www.consilium.europa.eu).
UE și-a intensificat, de asemenea, sprijinul concret acordat organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului pentru a promova drepturile omului și democrația în întreaga lume printr-un program tematic specific, cu o sumă de peste 1,5 miliarde de EUR pentru perioada 2021-2027, reafirmându-și rolul de lider mondial în acest domeniu (ec.europa.eu).
În context pandemic, drepturile omului, democrația și statul de drept se confruntă astăzi cu provocări enorme. De aceea, trebuie, mai mult ca oricând, să rămânem fideli valorilor noastre, concretizate în Convenția privind drepturile omului. Realizarea drepturilor omului nu este doar un imperativ legat de demnitatea umană: este o piatră de temelie a democrației, păcii și securității, precum și a dezvoltării durabile.
