Manoela Popescu
Ziua Internațională a Toleranței a fost proclamată pe 16 noiembrie de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 51/95 din 12 decembrie 1996. Această decizie a fost luată în urma adoptării de către statele membre ale Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), la 16 noiembrie 1995, a unei Declarații de principii privind toleranța. În special, în document se precizează că toleranța nu este nici mulțumire, nici indiferență, ci este respect și apreciere pentru bogăția și diversitatea culturii lumii noastre, a modurilor noastre de exprimare și a modurilor noastre de a ne manifesta calitatea de ființe umane. Toleranța este recunoașterea drepturilor universale ale omului și a libertăților fundamentale ale altora. Cum oamenii se caracterizează în mod natural prin diversitatea lor, numai toleranța poate asigura supraviețuirea comunităților mixte din fiecare regiune a globului. Tocmai de aceea, statele membre ale Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, reunite la Paris între 25 octombrie și 16 noiembrie 1995 pentru cea de-a douăzeci și opta sesiune a Conferinței generale, au semnat Declarația de principii privind toleranța. În respectivul document se precizează faptul că, în lumea modernă, toleranța este mai necesară ca niciodată. Mai ales deoarece trăim într-o eră marcată de globalizarea economiei și de o accelerare a mobilității, comunicării, integrării și interdependenței, migrației și deplasării populației pe scară largă, urbanizării și mutațiilor referitoare la formele de organizare socială. Iar pentru că nu există nici o parte a lumii care să nu fie caracterizată de diversitate, creșterea intoleranței și ciocnirile constituie o potențială amenințare pentru fiecare regiune. Aceasta nu este o amenințare limitată la o țară sau alta, ci este o amenințare universală (fr.unesco.org).
De asemenea, în 1995, pentru a marca Anul Națiunilor Unite pentru toleranță și cea de-a 125-a aniversare de la nașterea lui Mahatma Gandhi, UNESCO a creat un premiu pentru promovarea toleranței și a non-violenței. Premiul UNESCO-Madanjeet Singh pentru promovarea toleranței și non-violenței recompensează activități semnificative în domeniile științific, artistic, cultural sau de comunicare care vizează promovarea spiritului de toleranță și non-violență. Crearea Premiului a fost inspirată de idealurile Constituției UNESCO care proclamă că „pacea trebuie stabilită pe baza solidarității intelectuale și morale a omenirii”. Premiul se acordă o dată la doi ani cu ocazia Zilei Internaționale a Toleranței pe 16 noiembrie. Premiul poate fi acordat instituțiilor, organizațiilor sau persoanelor care au adus o contribuție deosebit de lăudabilă și eficientă la promovarea toleranței și nonviolenței (fr.unesco.org).
Dar ce înseamnă toleranța? Care sunt formele sale? De ce să fii tolerant? Potrivit Declarației de principii privind toleranța din 1995, „Toleranța înseamnă respect, acceptare și apreciere a bogăției și a diversității” (en.unesco.org).
Cuvântul toleranță este, fără îndoială, de origine latină. Ca și adjectivele tolerans „rezistent” și tolerabilis „suportabil”, adverbul toleranter „cu răbdare”, substantivul toleratio „capacitate de a suporta”, tolerantia este derivat din verbul tolerare „a suporta” care aparține familiei tollere „a ridica, a îndepărta”, care trebuie să fi însemnat inițial „a purta, a susține”. Dar tolerantia este un cuvânt rar în limba latină clasică și desemnează doar capacitatea de a îndura durerea fizică, oboseala, frigul… și nici o evoluție către sensul modern al termenului nu poate fi relevată, nici măcar în limba latină târzie.
Toleranța, după cum bine știm, nu este nici un comportament dobândit definitiv, care să răspundă unei nevoi fiziologice precum foamea sau setea, nici o valoare universală practicată în mod obișnuit. Toleranța reprezintă fundamentul culturilor democratice, unde adevărurile sunt relative și diferențele legitime, în care diversitatea este la ea acasă, dar este incompatibilă cu regimurile totalitare, care pledează pentru un singur sistem de gândire. Cu toate acestea, într-o lume care tânjește după pace și în care democrația se răspândește, toleranța nu este încă omniprezentă; dimpotrivă, asistăm, mai ales în context pandemic, la renașterea rasismului, a xenofobiei, a naționalismelor radicale, a fanatismelor religioase, excluziunii sociale și discriminărilor de tot felul.
Există limite ale toleranței într-o democrație? Potrivit filosofului Karl Popper toleranța fără limite nu poate duce decât la dispariția toleranței. «Dacă extindem toleranță fără limite chiar și celor care sunt intoleranți, dacă nu suntem pregătiți să apărăm o societate tolerantă împotriva asaltului intoleranților, atunci toleranții vor fi zdrobiți, iar odată cu ei toleranța» afirma Karl Popper, în „Societatea deschisă și dușmanii ei, volumul 1: Ascendentul lui Platon (1945)”, Seuil, 1979. Astfel se naște întrebare: În societățile democratice putem tolera totul, cu excepția intoleranței ?
Toleranța nu este exprimată în termeni constanți nici în spațiu și nici în timp. Deși din punct de vedere istoric, prima noțiune de toleranță este cea susținută de John Locke în Scrisoarea sa despre toleranță, care este definită prin formula „nu mai lupta cu ceea ce nu poți schimba”. Din punct de vedere social, este vorba de a susține ceea ce este contrar moralei grupului propus ca absolut. În acest context, toleranța este, în principal, o reacție la un comportament pe care îl considerăm rău, dar pe care îl acceptăm pentru că nu putem face altfel (www.chouette-calendrier.com).
Însă, din perspectiva unei abordări lingvistice (lexicografice și discursive), analiza termenului răspunde unui scop etic: diseminarea cunoștințelor de natură să promoveze respectul și înțelegerea reciprocă. Dar, pornind de la ideea că termenul de toleranță apare cu precădere în contextul unei diversități culturale, atunci, mai presus de toate, semnificația termenului răspunde la o întrebare culturală.
Există momente deosebite de pace, sau, dimpotrivă, de criză, în care toleranța și antonimele ei, intoleranța și intolerabilul, apar în fiecare limbă, încărcate cu o semnificație anume, încărcată de conotații etnice și religioase, sociale, sexuale. De aceea, analiza termenului pornește dintr-o perspectivă a unui deziderat major al vremurilor noastre, acel a de a trăi împreună, în armonie, pace și înțelegere a naturii și a omului, cu toate activitățile prin care se manifestă ca ființă umană și socială. Iar printre valorile fundamentale care ne ajută să trăim mai bine cu noi înșine, cu ceilalți, în viața noastră și în multe situații de conflict, toleranța ocupă un loc central. Spre exemplu, toleranța religioasă este o atitudine adoptată în fața diferitelor confesiuni de credință sau în fața manifestărilor publice ale diferitelor religii. De exemplu, edictul de la Versailles, Franța din 1787, autorizează construirea de lăcașuri de cult pentru protestanți, cu condiția ca turnul lor să fie mai jos decât cel al bisericilor catolice (www.chouette-calendrier.com).
Declarația de principii privind toleranța din 1995 precizează la articolul 1 semnificația toleranței și faptul că aceasta este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicare și libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța este armonia în diferențe și nu e doar o obligație de ordin etic, ci este o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute ,care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii. Mai mult chiar, toleranța este, mai ales, o atitudine activă generată de „recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertăților fundamentale ale altora”. În acest context, este clar că toleranța nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. De asemenea, potrivit Declarației de principii privind toleranța din 1995, toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul, democrația și statul de drept (en.unesco.org).
În sens moral, toleranța este virtutea care duce la respectarea a ceea ce nu s-ar accepta spontan, de exemplu atunci când este împotriva propriilor convingeri. În același timp, toleranța este virtutea care duce la a fi vigilenți atât față de intoleranță, cât și față de intolerabil. Orice libertate sau orice drept implică în mod necesar, pentru a fi pe deplin exercitat, o datorie de toleranță.
Astăzi, știința validează numeroasele beneficii pentru sănătate fizică și psihologică ale valorilor profunde precum toleranța. Se pune problema de a introduce acest termen în mod concret în viața noastră de zi cu zi? Cu alte cuvinte cum putem crea mai multă înțelegere, mai multă armonie în relațiile noastre cu ceilalți sau cu cei apropiați? Cum să te raportezi la toleranță pentru a evolua cu adevărat, a te schimba? (www.odilejacob.fr).
La nivel european, dezbaterea privind viitorul Europei a fost ocazia ideală pentru a asculta opinia cetățenilor UE și pentru a discuta cu aceștia cele mai bune idei care să contribuie la crearea unui viitor verde, digital și rezilient al bătrânului nostru continent. În acest context, grupul PPE, nu a pierdut contextul de a prezenta viziunea sa despre cum trebuie să continue construcția europeană. În proiectul de viitor al UE, diversitatea și toleranța dețin un loc extrem de important, deoarece acestea sunt trăsături importante ale modului nostru de viață european (www.eppgroup.eu).
Mai mult decât atât, președintele Consiliului European, Charles Michel, sublinia că „Uniunea noastră a fost concepută și construită ca un proiect de solidaritate, cooperare și toleranță. Aceste valori sunt chintesența proiectului nostru, ancorate în demnitatea fiecărei ființe umane. Ele reprezintă răspunsul nostru la o oroare în care a fost negat însuși principiul umanității”. De aceea, potrivit președintelui Consiliului European, Charles Michel, toate societățile noastre din Europa trebuie să se bazeze pe toleranță și solidaritate (www.coe.int).
În context pandemic, presiunea asupra tuturor entităților este cu atât mai mare, iar impactul asupra sănătății noastre mintale este major. În prezent, tot mai mult este uzitată formula „toleranța zero” față de accidentele rutiere, față de violența împotriva femeilor, față de incitare la violență, față de corupție etc.. Democrația pare a se dezvolta pe îndemnul la „toleranța zero”. Însă, pandemia a relevat nu doar inegalitățile existente în societate, ci și intoleranța față de anumite structuri ale societății. Spre exemplu, potrivit președintelui poliției SLFP Vincent Gilles, societatea se prăbușește, iar toleranța zero „lăudată de lumea politică este o explozie”. În Belgia, Vincent Gilles este de părere că uniforma de polițist este din ce în ce mai puțin respectată. Afirmația sa fiind susținută de „o creștere cu 3 până la 5% a actelor de violență împotriva poliției și asta de câțiva ani. Sunt peste 12.000 de acte de violență împotriva poliției pe an în Belgia. Prin urmare, poliția trăiește cu frica permanentă de un atac din motive uneori foarte banale”.
Evenimentele de la Liège au relevat o tensiunea ambientală exacerbată de criza de sănătate și de măsurile de limitare a unor libertăți de mișcare, care nu este de dată recentă, dat fiind faptul că la respectiva problemă nu s-a găsit o soluție structurală. În aceste vremuri pandemice, orice demonstrație poate exacerba, iar celebra toleranță zero vândută de politicieni nu „este altceva decât vânt”. De aceea, pentru Vincent Gilles este important de aflat cauza exploziilor de violență împotriva poliției, dat fiind faptul că actele de violență de la Liège nu sunt de natură etnică sau de gen. Aceasta deoarece președintele poliției, Vincent Gilles, preciza faptul că printre cei care spărgeau erau și oameni în vârstă, și oameni albi, dar și tineri între 12 și 18 ani, care evident și, în același timp, îngrijorător, se distrau. Soluția poate ar fi prezența camerelor corporale, dar polițiștii SLFP spun că sunt rezervați pentru utilizarea acestor camere corporale mai ales că sunt anumite elemente legale care nu pot fi respectate (când camerele sunt în funcțiune se înregistrează cu sunet și efect, ceea ce nu mai dă posibilitatea de semnalare a persoanelor verificate că sunt înregistrate, iar în timpul operațiunilor este dificil de pus în funcțiune camera). De altfel, aceste camere corporale ar putea rezolva consecințele, însă trebuie rezolvate cauzele, în primul rând (www.rtbf.be). Iar cauzele se găsesc atât în interiorul cât și în exteriorul fiecărei entități, în parte.
Lumea în care trăim se confruntă constant cu amenințări: pandemii, războaie, terorism, crime împotriva umanității, epurare etnică, discriminări (ale minorităților și a imigranților), abuzuri (de orice fel) împotriva ființelor umane. Globalizarea însăși, în timp ce unește popoarele lumii, poate să ducă la o teamă mult mai mare și la interiorizare. Clar că toate aceste teribilele amenințări la adresa vieții și dezvoltării planetei generează o creștere a potențialului de tensiune ce duce la intoleranță. În contracararea tuturor acestor amenințări omenirea poate utiliza mijloacele pe care le are la dispoziție: diversitatea culturală, educația, munca pentru o dezvoltare durabilă și pentru toleranță și pace.
Sărbătorită pe 16 noiembrie 2021, Ziua Internațională a Toleranței, creează contextul și spațiul în care oamenii să conștientizeze pericolele intoleranței. În 1995, când UNESCO a proclamat data de 16 noiembrie drept Ziua Internațională a Toleranței, au fost identificate nu mai puțin de 16 tratate, convenții, declarații și recomandări, toate legate de nevoia de toleranță. Fiecare dintre acestea este relevantă și astăzi și fiecare dintre ele trebuie respectată în totalitate. Sarcina respectării acestora revine statelor lumii, care semnează și ratifică tratatele și convențiile internaționale. Politicile pe care acestea le elaborează sunt responsabilitatea lor, chiar dacă sarcina sprijinirii acestora cade pe umerii comunității internaționale.
Evidența pandemică ne-a relevat nevoia imperativă de toleranță, care ne este tuturor foarte clară, dar dorința de a o respecta trebuie să fie și mai puternică. Iată de ce, în timp ce sărbătorim Ziua Internațională a Toleranței, trebuie să ne aducem aminte că în fiecare clipă trebuie să ne îndeplinim obligația de a fi toleranți. Toleranța trebuie să fie practicată de toți actorii socio-economici, în conformitate cu respectarea drepturilor omului, ceea ce nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii în această privință. Toleranța semnifică acceptarea faptului că ființele umane, care se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situația lor, felul de exprimare, comportamente și prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace, de a fi cele care sunt și care sunt menite să devină.
