Manoela Popescu
Pactul privind migrația și azilul adoptat de Parlamentul European la 10 aprilie 2024, aflat în dezbatere din 2016, se bazează pe propunerea anterioară înaintată de Comisia Europeană în 2020 și rezultatul negocierilor dintre Parlamentul European și statele membre din decembrie 2023. Acest pact, adoptat în februarie 2024 de Comisia pentru Libertăți Civile din Parlamentul European, constituie etapa finală în procesul unei politici comune privind azilul și migrația la nivel european.
Prezentat în 2020 de Comisia Europeană, Pactul privind migrația și azilul a fost adoptat de Parlamentul European la 10 aprilie 2024.
Se știe că pe 23 septembrie 2020, Comisia Europeană și-a prezentat Pactul privind migrația și azilul, adică un pachet de texte care vizează reformarea politicii în acest domeniu. Începând cu anii 2000, gestionarea cererilor de azil a revenit în principal primelor țări de tranzit al migranţilor, în conformitate cu Regulamentul Dublin. Adică, în special, Italiei și Greciei care se află în prima linie în sudul Europei pentru a primi solicitanții care au traversat Marea Mediterană. În timp ce, majoritatea statelor est-europene au acceptat, până la izbucnirea conflictului ucrainean, foarte puțini refugiați pe teritoriul lor. În plus, un anumit număr de migranţi își fac efectiv cererea într-o altă țară decât cea a primei sosiri, fenomen descris drept „mișcări secundare” și interzis de sistemul Dublin. Între timp, dezastrele de pe mare continuă și, după un vârf în 2015, peste 3.000 de migranţi au pierit din nou sau au dispărut în Marea Mediterană în 2023, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR). De asemenea, potrivit Frontex, 1,14 milioane de cereri de azil au fost depuse în Uniunea Europeană în 2023, în timp ce 355.300 de persoane au intrat neregulat în UE în același an.
În acest context, noul Pact propune remedierea numeroaselor defecte ale politicii europene de azil, prin consolidarea controalelor la frontieră, în special pentru a descuraja plecările, și prin organizarea gestionării azilului, în special în situații de criză. De altfel, în septembrie 2022, Parlamentul European și Consiliul UE s-au angajat să lucreze în vederea adoptării Pactului înainte de alegerile europene din 2024. La 20 aprilie 2023, Parlamentul European și-a adoptat poziția de negociere cu privire la patru texte ale reformei, iar la 8 iunie, Consiliul a ajuns la rândul său la un acord politic cu o majoritate calificată de 21 de membri (patru țări s-au abținut pe aspectul „solidaritate” al pactului, Ungaria și Polonia au votat împotrivă). Pe 4 octombrie 2023, componenta de „criză” a obținut acordul Consiliului. Se știe, cinci texte cheie ale Pactului au făcut obiectul unui compromis între Parlament și Consiliu la 20 decembrie 2023: gestionarea azilului și a migrației, situații de criză și forță majoră, actualizarea bazei de date Eurodac, screening și procedura comună de azil. La 8 februarie 2024, Consiliul a adoptat trei texte convenite cu Parlamentul în 2022: reguli uniforme pentru cererile de azil, condiții de primire mai bune și noul cadru al UE pentru relocare.
Ca atare, pe 10 aprilie 2024, Parlamentul European a adoptat zece texte legislative (nouă regulamente și o directivă) ale Pactului privind migrația și azilul. Sub rezerva aprobării Consiliului Uniunii Europene, acesta ar intra, în esență, în vigoare în 2026, cu o perioadă scurtată de optsprezece luni pentru regulamentul de filtrare. Comisia Europeană intenționează să prezinte statelor membre un plan de acțiune privind implementarea acestui nou pachet legislativ în cadrul Consiliului European din iunie 2024 (https://www.touteleurope.eu).
De fapt, cele zece texte legislative vor fi aplicabile numai după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În plus, Parlamentul European intenționează să aplice regulamentul său în termen de doi ani. În plus, o modificare a legislației naționale a fiecărui stat membru trebuie făcută în termen de doi ani în ceea ce privește directiva privind condițiile de primire care rezultă din acest nou pact.
Cu alte cuvinte, pe baza propunerilor deja formulate în acordul din 2020, acest nou pact pune în aplicare: reguli uniforme pentru identificarea resortisanților țărilor terțe la sosire („screening” a migranţilor); o bază de date comună cu date „mai fiabile și mai complete” pentru a detecta mișcările neregulate prin colectarea de date biometrice (Regulament Eurodac); noi proceduri de azil, returnare și „de frontieră”; instituirea unui mecanism de solidaritate între statele membre pentru primirea migranţilor și a unor norme mai clare privind gestionarea cererilor de azil de către un anumit stat (înlocuind Regulamentul Dublin III); gestionarea situațiilor de criză (inclusiv a cazurilor de exploatare a migranţilor) prin cooperare între statele membre; stabilirea standardelor de primire a persoanelor care solicită protecție internațională (https://www.vie-publique.fr).
Potrivit grupului PPE, Parlamentul European a aprobat un set de noi legi pentru un mai bun control al fluxurilor de migrație în Europa. Negociator principal al Parlamentului European pentru legea privind gestionarea migrației din partea grupului PPE consideră că „Realizarea noului Pact privind migrația ne va permite să recâștigăm controlul asupra frontierelor noastre externe și să reducem presiunea migrației asupra UE”. În accepțiunea grupului PPE, Pactul privind migrația pune capăt impasului politic care a caracterizat migrația timp de mulți ani, oferind o politică europeană comună în materie de migrație. Credința grupului PPE este că „este datoria guvernelor UE, nu a traficanților de persoane, să decidă cine intră în Europa”. Potrivit purtătorul de cuvânt al grupului PPE pentru afaceri interne, Jeroen Lenaers, „noul pact va oferi proceduri rapide și corecte pentru a face distincția între refugiați și migranţi economici, va spori cooperarea cu țările terțe și va asigura întoarcerea eficientă a celor cărora nu li se acordă șederea în UE”. Iar pentru a ne asigura că aceste reguli sunt puse în aplicare în mod responsabil, avem un sistem european de migrație și de azil funcțional, pregătit pentru provocările viitoare (https://www.eppgroup.eu).
În vederea restabilirii ordinii la frontierele comune, statele membre UE trebuie să dea dovadă de solidaritate. Astfel, pentru a ajuta țările europene care se confruntă cu presiunea migrației, alte state membre vor trebui să participe la relocarea solicitanților de azil sau a beneficiarilor de protecție internațională pe teritoriul lor, să aducă o contribuție financiară sau să ofere sprijin operațional și tehnic. De asemenea, vor fi actualizate criteriile pentru a determina dacă un stat membru este responsabil pentru procesarea cererilor de protecție internațională (normele Dublin).
Regulamentul de abordare a situațiilor de criză și de forță majoră stabilește un mecanism de răspuns la creșterea bruscă a sosirilor și de a asigura solidaritatea și sprijinul statelor membre care se confruntă cu un aflux excepțional de resortisanți ai țărilor terțe. De asemenea, noile reguli vor aborda problema instrumentalizării migranţilor, adică atunci când aceștia sunt utilizați de țări terțe sau de actori nestatali ostili pentru a încerca să destabilizeze UE.
Regulamentul privind gestionarea azilului și migrației a fost susținut cu 322 de voturi pentru, 266 împotrivă și 31 abțineri. Proiectul legislativ a fost adoptat cu 301 voturi pentru, 272 împotrivă și 46 abțineri (https://www.europarl.europa.eu).
Persoanele care nu îndeplinesc condițiile pentru a intra în UE vor fi supuse unei proceduri de screening înainte de intrare, care va include identificarea, colectarea datelor biometrice și controale de sănătate și siguranță, pe o perioadă de maximum șapte zile. Statele membre vor trebui să pună în aplicare mecanisme independente de monitorizare pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale.
Noul pact privind migrația include o nouă procedură comună, instituită în întreaga UE pentru acordarea sau retragerea protecției internaționale. Pe viitor, procesarea cererilor de azil la frontierele UE trebuie să fie mai rapidă, cu termene mai scurte pentru cererile nefondate sau inadmisibile (https://www.europarl.europa.eu).
O mare parte a Pactului privind migrația și azilul este dedicată protecției granițelor spațiului european. Una dintre măsurile emblematice se referă la instituirea unui control inițial, la granițele Uniunii Europene, a persoanelor care încearcă să intre ilegal pe teritoriul european. Scopul este de a accelera procesarea cererilor de azil înainte de intrarea în UE. Concret, statele membre vor instala centre de detenție în apropierea frontierelor externe ale Uniunii Europene precum și în aeroporturi, cu un minim de 30.000 de locuri în total. Pentru a face acest lucru, aceștia vor putea primi sprijin financiar din partea Uniunii Europene, precum și sprijin din partea Agenției Europene de Azil și a Frontex. Această examinare urmărește în primul rând să stabilească, în termen de șapte zile, dacă solicitantul trebuie să facă deja obiectul unei proceduri de returnare, spre exemplu dacă o cerere anterioară de azil a fost deja respinsă. Apoi, va face posibilă identificarea migranţilor a căror cerere este admisibilă, dar care sunt considerați a priori puțin probabil să obțină protecție internațională, în special migranţi economici, precum și persoane considerate a fi pericole pentru securitatea națională sau ordinea publică. Acești migranţi vor fi apoi supuși unei proceduri speciale de cerere la frontieră, al cărei timp de procesare nu poate depăși douăsprezece săptămâni. Familiile însoțite de copiii lor pot fi afectate de această procedură accelerată, spre deosebire de minorii neînsoțiți a căror cerere de azil va trece printr-o procedură normală, cu excepția cazului în care constituie o amenințare la adresa securității. La sfârșitul unei proceduri speciale, în mod normal, solicitanții de azil a căror cerere este respinsă trebuie să fie returnați în țara lor de origine sau într-o țară de tranzit în mai puțin de douăsprezece săptămâni. Statele pot primi, de asemenea, ajutor de la Frontex pentru a coordona aceste returnări. Această țară de returnare va fi stabilită de fiecare stat membru pe baza unei liste naționale de „țări sigure”, chiar dacă Pactul prevede crearea treptată a unei liste europene (https://www.touteleurope.eu).
Referitor la Regulamentul Eurodac, textul a fost adoptat cu 404 voturi pentru, 202 împotrivă și 16 abțineri. Datele persoanelor care sosesc neregulamentar în UE, inclusiv amprentele digitale și imaginile faciale, începând cu vârsta de șase ani, vor fi stocate în baza de date reformată Eurodac. De asemenea, autoritățile vor putea filma persoane care reprezintă o amenințare la adresa securității, sau în caz de violență sau purtând o armă. În cele din urmă, controlul la frontieră se bazează parțial pe consolidarea Eurodac, o bază de date (în special biometrică) a migranţilor pe pământ european. La amprentele deja colectate până acum, se vor adăuga acum imagini faciale, precum și informații suplimentare precum nume, prenume, naționalitate, data și locul nașterii. Informațiile privind deciziile de îndepărtare, returnare sau relocare vor face posibilă o mai bună identificare a persoanelor care depun mai multe cereri, precum și determinarea statului membru responsabil pentru cererea lor de azil. Vârsta minimă pentru colectarea datelor este redusă de la 14 la 6 ani (https://www.touteleurope.eu).
Parlamentul a susținut, de asemenea, introducerea unor noi standarde uniforme pentru toate statele membre cu privire la recunoașterea statutului de refugiat sau a statutului conferit de protecție subsidiară, precum și a drepturilor acordate celor care îndeplinesc condițiile necesare pentru a beneficia de protecție. Statele membre vor trebui să evalueze situația din țara de origine pe baza informațiilor furnizate de Agenția Europeană pentru Azil, iar statutul de refugiat va fi revizuit în mod regulat. Solicitanții de protecție trebuie să rămână pe teritoriul statului membru care este responsabil de procesarea cererii lor sau în care a fost acordată protecția.
În ceea ce privește primirea solicitanților de azil, statele membre vor trebui să garanteze standarde de primire echivalente pentru solicitanții de azil. Aceste standarde vor viza, de exemplu, locuința, educația și îngrijirea sănătății. Solicitanții de azil înregistrați vor putea începe să lucreze în cel mult șase luni de la depunerea cererii. Condițiile de detenție și restricționarea libertății de circulație vor fi reglementate pentru a descuraja solicitanții să se mute în interiorul UE.
Pactul pentru migrație vrea să ofere o cale sigură și legală către Europa, într-un cadru de reinstalare și admitere umanitară oferit de statele membre, pe bază voluntară. Acestea se vor oferi să accepte refugiați recunoscuți de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați din țări terțe, care ar călători pe teritoriul UE într-un mod legal, organizat și sigur. Acest Pact este răspunsul la întrebarea Cum putem răspunde mai bine la problemele legate de migrație?, reprezentând punctul culminant al unui lung proces legislativ și consolidând măsurile deja în vigoare.
