Scarlat I
Serviciul militar obligatoriu este un subiect delicat dar un subiect cu care este posibil să se confrunte toate statele Uniunii Europene.
Există mai multe metode de a asigura serviciul militar și acoperirea nevoilor militare dintr-un anumit stat. Printre acestea se regăsesc:
-înrolarea voluntară, adică serviciul militar devine un loc de muncă unde persoanele se pot angaja cu contract, această metodă fiind catalogată ca fiind metoda cea mai eficientă ca un stat să-și poată acoperi necesitățile militare (din punct de vedere uman);
-serviciul militar obligatoriu, această metodă fiind considerată de multe state ca fiind una învechită, toate persoanele de sex masculin (și uneori feminin) fiind obligate să petreacă între 6 luni și 3 ani în cadrul armatei;
-conscripție-recrutare. Această metodă necesită înregistrarea obligatorie, persoanele eligibile putând fi chemate în cadrul serviciului activ în anumite condiții (nu este obligatoriu ca persoanele înregistrate să fie automat chemate pentru satisfacerea serviciului militar, dar este obligatorie regăsirea acestora în baza de date);
-serviciul selectiv obligatoriu. În această situația selecția recruților este aleatorie, dar aceștia sunt aleși în principal să acopere anumite goluri din anumite domenii, cum ar fi medical sau tehnic, iar recruții dețin anumite competențe necesare în aceste domenii;
– serviciul militar obligatoriu de jure. Forma cea mai puțin solicitantă, serviciul militar existând din punct de vedere legal dar fiind foarte rar aplicat, adică persoanele sunt ”obligate” să se înregistreze în baza de date corespunzătoare, dar deși este obligatorie din punct de vedere legal, această tehnică nu mai este folosită în special datorită dizolvării URSS.[1]
În Uniunea Europeană, 6 state folosesc serviciul militar obligatoriu (Grecia, Austria, Lituania, Estonia, Suedia și Finlanda), 4 folosesc serviciul militar de jure (Portugalia, Spania, Polonia și Slovacia), celelalte state nemaiavând servicii militare obligatorii, doar pe baza de voluntariat (contract).
Problema reintroducerii obligativității serviciului militar a început să fie ridicată odată cu invazia rusă din Ucraina, majoritatea statelor europene realizând că nu mai sunt pregătite să facă față unui potențial agresor, iar gradul de înzestrare al propriilor armate fiind cu mult sub așteptările existente. Și în acest domeniu statele europene sunt divizate. În vreme ce statele est-europene încep să considere mai mult sau mai puțin serios probleme reintroducerii acestuia, în centrul Europei, Germania sau Franța abordează subiectul mai mult ca o problemă îndepărtată, iar pentru state cum ar fi Spania sau Portugalia, serviciul militar obligatoriu nici măcar nu intră în discuție, cel puțin momentan[2].
În acest domeniu nu trebuie să existe o abordare uniformă sau existența unui consens, fiecare stat putând să-și analizeze independent nevoile și pericolele cu care se poate confrunta, dar această abordare diferită dovedește încă odată diferențele existe între viziunile și abordările fiecărui stat, chiar în interiorul Uniunii Europene, legate de provocările cu care ne confruntăm.
[1] Countries with Mandatory Military Service 2024 (worldpopulationreview.com)
[2] Europe: Is compulsory military service coming back? – DW – 06/11/2023
