Manoela Popescu
Se știe că serviciile mass‑media independente joacă un rol unic pe piața internă. Acestea reprezintă un sector în schimbare rapidă și important din punct de vedere economic care oferă, în același timp, acces la o multitudine de opinii și la surse fiabile de informații atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi. În plus, despre serviciile de mass-media se poate spune că ele îndeplinesc funcția de interes general de „câine de pază” public și reprezintă un factor indispensabil în procesul de formare a opiniei publice.
În era digitalizării, serviciile mass‑media sunt disponibile într‑o măsură din ce în ce mai mare în mediul online și la nivel transfrontalier, dar nu fac obiectul acelorași norme și al aceluiași nivel de protecție în diferite state membre. Deși unele aspecte legate de sectorul mass‑mediei audiovizuale au fost armonizate la nivelul Uniunii prin intermediul Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului, domeniul de aplicare și aspectele reglementate de directiva respectivă sunt limitate. Spre exemplu, piața internă a serviciilor mass‑media nu este suficient de integrată și suferă de o serie de disfuncționalități ale pieței care au crescut ca urmare a digitalizării. În primul rând, platformele online globale acționează ca puncte de acces la conținutul mediatic, cu modele de afaceri care tind să amplifice polarizarea conținutului și dezinformarea.
Ca atare, miercuri, 13 martie, Parlamentul European a adoptat definitiv legea europeană privind libertatea presei cu 464 de voturi pentru, 92 împotrivă și 65 abțineri. Acest proiect de regulament a fost prezentat în septembrie 2022 de către Comisia Europeană, cu scopul de a proteja pluralismul și independența presei în cadrul celor 27, în fața unei deteriorări a situației din anumite state membre, precum Ungaria și Polonia, dar și la spyware precum Pegasus sau Predator care obișnuiesc să spioneze jurnaliștii (https://www.lemonde.fr). Sabine Verheyen (PPE), raport al textului, afirma, în cadrul dezbaterii care a avut loc marți 12 martie, că „Legea europeană a libertății presei este răspunsul nostru la această amenințare”. „Nu trebuie să închidem ochii la faptul că libertatea presei este amenințată în întreaga lume, inclusiv în Europa. Uciderea [jurnalistei] Daphne Caruana Galizia în Malta [în 2017], atacurile la adresa libertății presei și a pluralismului în Ungaria și multe alte lucruri arată clar acest lucru” (https://www.eppgroup.eu).
Acest nou regulament impune statelor membre să garanteze independența mass-mediei europene și să protejeze jurnaliștii Uniunii Europene de interferențe politice sau economice. Cu alte cuvinte, Regulamentul european privind libertatea mass-mediei ar trebui să permită o mai bună protecție a presei și jurnaliștilor europeni în fața presiunii politice și economice. Potrivit Julie Majerczak, șefa biroului de la Bruxelles al ONG-ului Reporteri fără Frontiere (RSF), „adoptarea acestei legi marchează un pas major înainte pentru dreptul la informare în Uniunea Europeană. De la independența editorială la reglementarea concentrării mass-media, de la publicitatea de stat până la o mai bună protecție a conținutului online produs de presa de știri, propunerile RSF au fost ascultate și luate în considerare. […] RSF salută acest progres și solicită statelor membre să pună în aplicare aceste prevederi într-o manieră ambițioasă” (https://www.lemonde.fr).
Într-un comunicat al Parlamentului European e precizează că, prin această lege, „autorităților li se va interzice să facă presiuni pe jurnaliști și editori pentru a-și dezvălui sursele, de exemplu prin reținerea lor, impunerea de sancțiuni, percheziționându-le birourile sau instalând software de supraveghere pe dispozitivele lor electronice (https://www.europarl.europa.eu). Cu toate acestea, utilizarea programelor spion nu este complet interzisă. Deputații europeni au cerut o interdicție completă, în special după dezvăluirile privind utilizarea software-ului Pegasus și Predator pentru a sparge echipamentele jurnaliștilor din Grecia, Ungaria, Polonia și chiar Spania. Însă, unele țări, inclusiv Franța, au dorit să stabilească o excepție de la utilizarea unui astfel de software în cazul unei „amenințări la adresa securității naționale”, stârnind îngrijorare în rândul profesiei și a apărătorilor libertății presei. Ca atare, în textul Regulamentului sunt oferite posibilități de scutiri, dar în cele din urmă nu se menționează securitatea națională și aceste scutiri sunt limitate. Astfel, spre exemplu, printre alte condiții, utilizarea programelor spion în dispozitivele folosite de jurnaliști este posibilă doar dacă se referă la un anumit număr de „infracțiuni grave” şi dacă este autorizată de „o autoritate judiciară sau de decizie independentă şi imparțială” (https://www.lemonde.fr). De asemenea, utilizarea software-ului de supraveghere „va fi permisă doar de la caz la caz și cu autorizarea unei autorități judiciare responsabilă cu investigarea infracțiunilor grave pedepsite cu pedeapsa privativă de libertate. Chiar și în aceste cazuri, persoanele vizate vor avea dreptul de a fi informate odată ce supravegherea a fost efectuată și o vor putea contesta în instanță”, se precizează în textul Regulamentului (https://www.touteleurope.eu).
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 martie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne (Legea europeană privind libertatea mass-mediei) include cerințe de transparență în ceea ce privește proprietatea media. Astfel că „Pentru a permite publicului să știe cine controlează mass-media și ale căror interese le pot influența activitatea, toate mass-media de știri și de actualitate, indiferent de dimensiunea lor, vor fi obligate să publice informații despre proprietarii lor într-o bază de date națională, inclusiv dacă aparțin direct. sau indirect către Stat”. În plus, independența editorială a presei publice ar trebui, de asemenea, consolidată prin aplicarea acestei legi. Pentru a preveni utilizarea lor în scopuri politice, Legea privind libertatea presei impune ca managerii și membrii consiliilor de administrație ai mass-media publice din UE să fie selectați „prin proceduri transparente și netransparente”, discriminatorii, pentru mandate suficient de lungi”. „Nu va fi posibil să-i concediezi înainte de încheierea contractului, decât dacă nu mai îndeplinesc criteriile profesionale” (https://www.europarl.europa.eu).
Legislația cere țărilor UE să garanteze mai bine independența editorială și funcțională a presei publice, în special prin finanțare transparentă, durabilă și previzibilă.
Pentru Grupul PPE, Actul european privind libertatea presei reprezintă o victorie majoră pentru libertatea presei. Acest Regulament reprezintă o piatră de hotar legislativă semnificativă în protejarea diversității și libertății mass-media, protejând în același timp democrația europeană și națională. Potrivit grupului PPE, primul regulament al UE în acest domeniu va contribui la prevenirea influențelor politice nejustificate, la protejarea presei libere și independente, la protejarea drepturilor jurnaliștilor și la asigurarea transparenței în ceea ce privește finanțarea publică în UE. Credința grupului PPE, prin vocea negociatorului-șef al Parlamentului European pentru această legislație Sabine Verheyen, este că prin textul respectiv a reușit să asigure toate cele mai importante cereri ale Parlamentului, respectiv editorii vor fi mai independenți în deciziile lor, proprietatea media va fi mai transparentă, iar libertatea presei nu va fi restricționată de marile platforme (https://www.eppgroup.eu).
În versiunea textului adoptată, legiuitorii au dorit să protejeze și mass-media și jurnaliștii UE de platforme online foarte mari, precum Facebook, X sau Instagram. Acestea au astăzi puterea de a restricționa sau șterge în mod arbitrar și fără justificare conținutul publicat și distribuit de mass-media pe rețelele lor de socializare. Ca atare, textul conține măsuri de protecție pentru a proteja conținutul jurnalistic de posibilele abuzuri moderate de către platformele online. Pentru a împiedica aceste platforme să șteargă sau să restricționeze în mod arbitrar articole sau reportaje video, legea prevede un tratament separat pentru mass-media care respectă un anumit număr de condiții de independență. De acum încolo, mass-media trebuie să fie informată cu privire la intenția platformei de a-și elimina sau restricționa conținutul și va avea la dispoziție 24 de ore pentru a reacționa. „Platforma va putea să șteargă sau să restricționeze conținutul, dacă încă nu respectă condițiile sale, după răspunsul (sau lipsa de răspuns) din partea mass-media în cauză”, se precizează în textul Regulamentului (https://www.europarl.europa.eu).
Mass-media va avea, de asemenea, posibilitatea de a sesiza problema unui organism de soluționare extrajudiciară a litigiilor și de a solicita un aviz din partea Comitetului european pentru servicii media. Acest comitet nou creat prin Legea privind libertatea mass-media va fi format din autoritățile naționale de reglementare (https://www.touteleurope.eu).
Dar ce spun jurnaliștii despre această lege care le apără interesele? Deși această lege ar trebui să protejeze jurnaliștii şi să limiteze amestecul politic în cadrul redacțiilor, totuși, legea are anumite limite, potrivit jurnalistei Ariane Lavrilleux. La 19 septembrie 2023, locuința ei din Marsilia a fost percheziționată de către Direcția Generală de Securitate Internă și a fost plasată în custodia poliției. Ariane Lavrilleux este urmărită penal pentru „compromiterea secretelor apărării naționale” și „dezvăluirea de informații care ar putea duce la identificarea unui agent protejat” în timpul unei anchete jurnalistice. Pentru Amnesty International, custodia lui Ariane Lavrilleux urmărește să acopere o formă de „complicitate la încălcări grave ale drepturilor omului” și face parte dintr-o „ofensivă mai amplă, aproape sistematică, împotriva jurnaliștilor” care se străduiesc să facă lumină asupra acțiunilor opace ale serviciilor de informații franceze. în interes public. Potrivit jurnalistei Ariane Lavrilleux Actul european privind libertatea presei „Nu este o veste proastă, dar nu este o veste grozavă nici pentru libertatea presei. Aceasta este o veste bună pentru ecosistemul media, pentru concentrarea mass-media, în special pentru mass-media publică. Dar pentru jurnaliști şi societatea civilă, pentru oamenii care vor să informeze jurnaliștii, aceasta nu este deloc o veste bună”. Ca să fie o veste bună, pentru jurnalistă, asta înseamnă că „va trebui să creăm garanții serioase în fiecare țară pentru a ne asigura că există un spațiu democratic și o adevărată libertate a presei în Europa și în Franța”. Credința jurnalistei Ariane Lavrilleux este că această lege dacă ar fi existat înainte de arestarea șu custodia sa, aceasta nu ar fi schimbat nimic (https://www.rfi.fr).
Cu toate acestea, organizațiile pentru libertatea presei au salutat adoptarea legii, cerând guvernelor naționale să pună în aplicare măsurile în mod eficient.
