Scarlat I
Situația conflictuală dintre premierul ungar Viktor Orban și Uniunea Europeană nu reprezintă un eveniment nou. Aceasta durează de mai mulți ani, ambele părți având conflicte în mai multe domenii, acestea variind de la încălcarea statului de drept, la implementarea unor politici ce discriminează unele minorități sexuale, până la ajutorul militar și financiar acordat Ucrainei.
Uniunea Europeană a răspuns prin blocarea unor fonduri destinate Ungariei încă din 2022 în valoare de 6,3 miliarde de euro, motivul invocat de UE fiind încălcarea repetată a statului de drept în Ungaria[1], o sumă imensă, aceasta reprezentând aproximativ 3% din PIB-ul Ungariei, precum și blocarea de către Viktor Orban a ajutoarelor ce urmau să fie acordate Ucrainei, prin folosirea dreptului de veto (drept de care beneficiază fiecare stat membru UE).
Răspunsul guvernului de la Budapesta nu a întârziat să apară, Finlanda și Suedia, cele două state nordice care au decis să adere la NATO, în urma invaziei sovietice din Ucraina, fiind tratate cu relativă răceală. În vreme ce aproape toate statele NATO s-au grăbit să se declare cu aceste două noi cereri, Turcia și Ungaria au tras de timp sau chiar s-au opus în mod direct (deși din motive diferite). Astfel că în vreme ce Ankara a motivat prin nevoia de a clarifica situația ”membrilor grupărilor teroriste” din Suedia, Budapesta nu a dat un motiv clar în care să explice motivul întârzierii, dar este ușor de înțeles că se dorea o ”răzbunare” (chiar și dacă temporară) din partea guvernanților ungari, față de suspendarea acordării fondurilor Uniunii Europene.
În 2023, purtătorul de cuvânt al Partidului Popular European, Petri Sarvamaa, chiar a declarat că pentru a putea elibera fondurile blocate, este esențial ca Comisia Europeană să identifice o cale prin care acestea ar putea fi acordate direct poporului maghiar, încercând să evite în totalitate un eventual control pe care Viktor Orban l-ar putea avea[2]. Se încerca astfel să se facă dovada că Uniunea Europeană nu a blocat fondurile din dorința de a vătăma poporul ungar, ci pur și simplu Brussels nu privește cu încredere premierul ungar.
Situația conflictuală a continuat și pe parcursul anului 2023, aceasta ajungând la un punct culminant în decembrie 2023, când pe agenda de lucru a Uniunii Europene se aflau două puncte cruciale, începerea procesului de aderare la UE de către Moldova și Ucraina, precum și acordarea unui ajutor de 50 de miliarde de euro către Ucraina. Toată lumea se aștepta ca Viktor Orban să folosească dreptul de veto pentru a bloca agenda UE, dar în ultimul ceas, doar ajutorul către Ucraina a fost blocat (procesul de începere a negocierilor de aderare de către Moldova și Ucraina primind ”undă verde” doar datorită faptului că premierul ungar a preferat să părăsească sala în loc să voteze, astfel că dreptul de veto nu a fost folosit).
Chiar și în această situație, Uniunea Europeană dar și reprezentanți ai statelor membre, au negociat pe tot parcursul lunii decembrie în încercarea de a obține acordul liderului maghiar, iar aceste negocieri au fost începute chiar de Budapesta care pe 4 decembrie 2023 a declarat printr-o scrisoare adresată Președintelui Charles Michel (Consiliul European) Viktor Orban se declara sceptic față de procesul de aderare al Moldovei și Ucrainei, dorind să existe mai multe runde de discuții și analize. Astfel, Viktor Orban, avertiza UE că va folosi dreptul de veto dacă UE nu se va negocia cu Ungaria.
În aceste circumstanțe, nu doar că Președintele Charles Michel a fost nevoit să se intoarcă din vizita diplomatică din China, pentru a discuta/renegocia cu Viktor Orban, dar pe data de 7 decembrie și Președintele Macron l-a invitat pe Orban la Paris pentru a putea discuta[3].
Până pe data de 12 decembrie, poziția luată de premierul ungur nu s-a schimbat, acesta fiind atât împotriva negocierilor cu Moldova și Ucraina cât și a ajutorului de 50 de miliarde de euro ce urma să fie acordat Ucrainei.
Situația s-a schimbat pe 13 decembrie, cu o zi înaintea votului de la Bruxelles când Comisia Europeană a hotărât să deblocheze ”doar” 10 miliarde de euro din fondurile de coeziune (din totalul de aproximativ 30 de miliarde de euro), blocate anterior, motivând că Ungaria a luat măsurile cerute de CE în domeniul independenței statului de drept[4]. Ca urmare, pe 14 decembrie, cu ocazia votului, atât în ce privește extinderea UE cât și a ajutorului acordat Ucrainei, premierul Viktor Orban nu a mai blocat începerea procesului de aderare pentru Moldova și Ucraina (prin ieșirea strategică din sală în momentul când avea loc votul, neexistând astfel un vot împotrivă, ci doar o absență) dar reușind totuși să fie prezent și să respingă ajutorul de 50 de miliarde de euro.
Declarațiile oficiale atât ale Uniunii Europene cât și ale Ungariei resping posibilitatea unui șantaj inițiat de Viktor Orban, din motive clare. Pe de o parte, Viktor Orban nu poate declara deschis că a șantajat Uniunea Europeană, iar UE nu poate declara deschis că a cedat în fața unui șantaj, dar ținând cont de circumstanțele existe înaintea acestor 2 voturi importante pentru UE, este ușor de înțeles de ce brusc, cu o zi înaintea voturilor, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că Ungaria a luat măsurile necesare asigurării independenței justiției, și de ce Orban nu s-a mai folosit de dreptul de veto.
Pașii urmați de Comisia Europeană și de Uniunea Europeană duc pe un drum periculos. Se face dovada că se poate pune presiune și că folosind dreptul de veto, atât de respectat în UE, mai multe state pot obține foloase financiare pe care altfel nu le-ar fi meritat, existând o ierarhizare o scopurilor și a planurilor UE, acestea putând fi negociate.
[1] Explainer: Europe cuts off funds for Hungary – what is at stake? | Investigate Europe (investigate-europe.eu)
[2] No EU funds for Hungary until government completes reforms (eppgroup.eu)
[3] Michel to cut China trip short as Orbán issues fresh threat over Ukraine’s EU bid – POLITICO
[4] Judicial independence and EU funding for Hungary (europa.eu)
