Scarlat I
Este deja bine cunoscută creșterea în popularitate a partidelor de dreapta sau extremă dreapta. Fie că vorbim de Alternative fur Deutschland (AfD) în Germania, de Freiheitliche Partei Osterreichs (Freedom Party of Asutria) în Austria, sau de Rassemblement National (National Rally) în Franța, partidele care adoptă o politică anti-migraționistă, populistă sau uneori chiar anti-EU sau anti-NATO, sunt în creștere continuă. Acest avânt luat de partidele considerate uneori extremiste are la bază nemulțumirea electorală față de activitatea partidelor naționale, urmând ca aceasta să se manifeste și la nivelul Parlamentului European.
Dacă în acest moment ar avea loc alegeri pentru Parlamentul European, aproximativ 25% din locuri ar fi ocupate de partidele care se regăsesc sub umbrela ”Identitate și Democrație” sau ”Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni”, fără a lua în calcul unele grupuri cum ar fi Fidesz (în Ungaria) al Președintele Viktor Orban, care împărtășesc idei similare[1].
Cu această ocazie, președintele Partidului Popular European (cel mai mare partid din cadrul Parlamentului European cu 182 de locuri[2]), Manfred Weber a tras un semnal de alarmă îndreptat atât către clasa politică de la Bruxelles cât și spre partidele naționale, responsabile în mod direct cu crearea acestui climat politic:
”Dacă nu găsim soluția sau înțelegerea comună adecvată ca să gestionăm migrația, atunci sunt foarte îngrijorat de următoarele alegeri europene….Oamenii trebuie să înțeleagă că nu vorbim doar despre migrațiune, că nu facem doar apel la rezolvarea problemelor, dar suntem cu adevărat capabili să facem legislație și să găsim cu adevărat o soluție la nivel european pentru a opri sosirile ilegale pe pământ european” –Manfred Weber cu ocazia unui eveniment susținut de organizația Politico.
Problema migrației a fost ignorată de o bună parte a clasei politice timp de mai mulți ani, fapt ce a permis acesteia să ia amploare în cadrul fiecărei societăți europene. Acest subiect nu mai este doar o problemă minoră care în cel mai rău caz poate schimba câteva puncte procentuale în cadrul unor eventuale alegeri, dar fără să aibă un impact semnificativ asupra marilor partide. În prezent problema migrației poate nu doar să schimbe unele sisteme politice bine definite, dar poate chiar schimba guverne și influența cadrul economic național, povară financiară generată de acesta modificând chiar felul în care un stat este obligat să-și gestioneze PIB-ul (Norvegia este obligată să majoreze taxele colectate de la companiile din domeniul energetic și piscicol, pentru a asigura capitalul financiar necesar[3]).
Motivele pentru care situația a degenerat atât de mult nu sunt clare, politica adoptată în trecut a ”granițelor deschise” de cele mai multe state europene (”Wir schaffen das – ”Putem să facem asta” – declarația fostului Cancelar Angela Merkel în 2015) a fost prost abordată. Efectele secundare ale valurilor de emigranți și refugiați se regăsesc pe toată suprafață Uniunii Europene, fie că vorbim de creșterea alarmantă a criminalității din Suedia sau de apariția ghetourilor din Damemarca.
Procesul de asimilare a emigranților în cadrul statelor europene aproape că nu a existat. De cele mai multe ori, guvernele naționale s-au mulțumit să încerce rezolvarea acestor probleme doar cu resurse financiare, fie că vorbim de locuințe sociale sau de ajutoare financiare. Nu a existat nici un plan concret care să permită emigranților, în special celor din Orientul Mijlociu sau din Africa, să se adapteze la societățile occidentale. În majoritatea cazurilor, emigranții sau refugiații s-au concentrat în anumite cartiere sau în anumite regiuni, păstrând un minim contact cu noua societate care i-a adoptat, iar diferențele culturale sau religioase dintre aceste două societăți, aproape paralele, au generat atât conflicte cât și resentimente profunde care au fost ignorate în mod repetat de autorități.
Situația este cu atât mai gravă cu cât avertismentul lansat de Manfred Weber se referă doar la situația actuală, acesta putând deveni și mai negativă cu trecerea timpului, iar în cadrul alegerilor euro-parlamentare din 2024 să avem o ”surpriză”, iar acel procent de 25% să crească până la 30-35%. Ar fi o surpriză doar pentru clasa politică, nu și pentru electoratul care va face această alegere, tocmai în speranța că acele partide de dreapta, naționaliste sau extremiste pot să rectifice problemele ignorate cu îndârjire de actualii guvernanți.
[1] EU far-right dangerously boosted in new forecast – Euractiv
[2] European Parliament (europa.eu)
[3] Norway to hike taxes by $3 billion on power firms, fish farms | Reuters
