Scarlat I
Dacă războaiele din Ucraina și Fâșia Gaza nu erau îndeajuns pentru situația politică și economică mondială, luna noiembrie a marcat începutul unui posibil nou conflict care are posibilitatea de a afecta major situația economică globală.
Rebelii houthi din Yeamen au început să atace vasele comerciale care tranzitează strâmtoarea Bab al-Mandab din sudul Mării Roșii. Conform propriilor declarații, aceste atacuri sunt un răspuns direct la conflictul din Gaza dintre Israel și Hamas, rebelii houthi susținând deschis Hamas, iar atacurile asupra navelor comerciale fiind îndreptate doar asupra acelor nave care transportă mărfuri comerciale dinspre și spre Israel.
Houthi sunt un grup paramilitar format în 1990 cu rolul de a combate ceea ce ei considerau ca fiind corupția Președintelui Ali Abdullah Saleh, iar în 2003 au reușit chiar să respingă atacurile pornite de forțele militare yemenite susținute și de armata Arabiei Saudite[1]. Trebuie precizat că rebelii houthi sunt susținuți financiar și logistic de gruparea teroristă Hezbollah, care acționează în Liban și Cisiordania, fiind puternic susținută de Iran, cu scopul de a combate statul israelian. Hezbollah le asigură expertiză și pregătire militară încă din 2014, iar statul iranian le asigură informațiile necesare pentru a putea ținti și ataca navele comerciale[2].
Importanța acestor atacuri este majoră, nu în special datorită puterii extraordinare pe care o pot manifesta rebelii houthi, ci datorită localizării geo-strategice.
Canalul de Suez a reprezentat de la inaugurare calea și metoda principală care a permis extinderea globalizării, globalizare de care nu doar că beneficiem cu toții în acest moment, dar care se dovedește esențială pentru păstrarea situației economice globale sau chiar îmbunătățirea acesteia. Marea Roșie și Canalul de Suez reprezintă ”poarta” principală care leagă piețele americane și europene de cele asiatice, în special China, Taiwan, Japonia și Coreea de Sud. Din această perspectivă, orice perturbare a lanțului de aprovizionare între Occident și Orient poate avea efecte catastrofale asupra economiilor naționale, iar orice declin economic va afecta mai mult sau mai puțin fiecare economie dezvoltată sau în curs de dezvoltare.
Canalul de Suez asigură tranzitul a aproximativ 15% (30% din volumul global de containere și peste 1 milion de barili de țiței pe zi) [3]din valoarea mondială totală a bunurilor și produselor, fie că vorbim de produse destinate unor simple magazine sau gaze și petrol destinate funcționării economiilor asiatice. Anual, peste 20,000 de nave comerciale străbat Canalul de Suez la nord și strâmtoarea al-Mandab în sud, aceast traseu comercială naval fiind cel mai important la nivel global, iar valoarea estimată a bunurilor și produselor care tranzitează zona fiind de aproximativ 1 trilion de dolari.
De fapt, 40% din comerțul dintre Asia și Europa trece în mod normal prin această zonă, inclusiv petrolul și gazele naturale de care Uniunea Europeană este dependentă.
Poziționarea rebelilor houthi chiar în punctul cel mai nevralgic al acestui traseu, strâmtoarea al-Mandab, face ca impactul acestora să fie major, iar dacă momentan aceștia nu reprezintă un pericol real, dacă situația nu este controlată în mod rapid, aceasta poate degenera.
Nu putem să comparăm efectul atacurilor recente asupra vaselor din regiune cu impactul avut de blocarea canalului de Suez în 2021 când vasul Ever Given a blocat accidental Canalul de Suez și a blocat tranzitul a peste 400 de nave care transportau bunuri și produse în valoare de miliarde de euro. În 2021, Ever Given a blocat total accesul la Canalul de Suez, tocmai într-o perioadă când economiile mondiale încercau să-și revină după pandemia de Covid-19, cele mai multe state fiind deja afectate într-o măsură mai mare sau mai mică.
În prezent doar un număr mic de transportatori au declarat că intenționează să-și modifice traseul pentru a evita strâmtoarea al-Mandab, singura rută rămasă la dispoziția acestora fiind prin sud, ocolind în totalitate continentul african vasele fiind forțate să ajungă până la Capul Bunei Speranțe din Africa de Sud. Astfel, o călătorie care ar dura în mod normal 17-18 zile, ajunge la aproximativ 41 de zile, ceea ce ar genera o creștere a prețului bunurilor și produselor transportate.
Statele Unite au declarat deja formarea unei coaliții internaționale cu rolul de a asigura siguranța vaselor din Marea Roșie, Operațiunea ”Prosperity Guardian” fiind susținută inițial de 10 state, printre acestea regăsindu-se Statele Unite, Italia, Franța, Spania, Marea Britanie, singurul stat din Orientul Mijlociu fiind Bahrain. Cu toate acestea, aproape imediat Italia și Spania au emis declarații de presă care indică o distanțare a acestora față de forța maritimă ce urmează să fie creată[4]. Cele mai probabile motive pentru această reticență dovedită se datorează în special presiunilor interne, anumite guverne fiind ”forțate” să se distanțeze de Israel și de conflictul din Gaza, de frică să nu piardă o parte din electorat[5].
Cu toate aceste, în prezent, economia globală nu este afectată de aceste acte de piraterie efectuate de houthi, iar o forță maritimă internațională poate elimina rapid orice pericol la adresa celei mai importante rute comerciale maritime.
Rămâne de precizat un aspect destul de important. Chiar dacă anumite state musulmane sunt deschis împotriva rebelilor houti (ex: Arabia Saudită), acestea nu doresc să se alieze în mod deschis cu o forță occidentală pentru a ataca un alt grup sau stat musulman. În aceste condiții situația Egiptului este mult mai instabilă. Canalul de Suez reprezintă aproape motorul principal al economiei egiptene, iar o scădere a traficului sau chiar o încetare, chiar și temporară a acestuia ar avea în mod direct efecte catastrofale asupra economiei egiptene în primul rând. Nu este clar cât de multă vreme poate pretinde guvernul de la Cairo că este imparțial, putând veni un moment când datorită retragerii unor state europene, Egiptul să se alieze cu Statele Unite pentru a elimina pericolul pe care houthi îl reprezintă.
În același timp, este improbabil ca acțiunile houthi să aibă un efect asupra războiului din Gaza, dar este posibil ca aceștia să dorească o posibilă destabilizare a întregii regiuni, ceea ce ar permite acestora să înceapă o acțiune militară pentru a cuceri și restul Yemenului.
[1] Who are the Houthi rebels and why are they attacking Red Sea ships? – BBC News
[2] The Houthi War Machine: From Guerrilla War to State Capture – Combating Terrorism Center at West Point
[3] How Houthi attacks on ships in the Red Sea are affecting global trade | AP News
[4] US allies reluctant on Red Sea task force | Reuters
[5] Israel-Palestine: fundamental attitudes to the conflict among Western Europeans | YouGov
