Scarlat I
Declanșarea invaziei rusești din Ucraina în 2022 a surprins toate statele europene, fiind criticată la unison de fiecare guvern european. Dintre toate, Varșovia a fost cea mai vehementă voce din cadrul Uniunii Europene, și a susținut cel mai mult acordarea de ajutoare militare și economice Ucrainei.
Din punct de vedere militar, ajutoarele trimise de Varșovia variază de la simple căști de protecție până la tancuri, elicoptere și avioane militare. Se estimează că aproximativ 330 de tancuri, 12 elicoptere și 14 avioane de luptă Mig-29 au ajuns la forțele armate ucrainene, acestea fiind doar unele din sistemele militare avansate, fără a lua în calcul lansatoarele de rachete, rachetele anti-aeriene, piesele de artilerie autopropulsată sau muniția necesară utilizării acestora. Valoarea financiară a ajutorului acordat Ucrainei, de asemenea, atât direct Ucrainei cât și indirect (prin susținerea refugiaților ucraineni) se ridică la 19,7 miliarde de euro, o sumă imensă pentru o singură țară.
În mod asemănător pe plan internațional, Varșovia pus presiune cel mai mult pe celelalte capitale europene pentru a interveni în favoarea Kiev-ului, fie prin acordarea de echipamente militare sau ajutoare financiare dar, și prin sancționarea cât mai strictă a regimului de la Moscova, Rusia fiind statul cel mai sancționat la nivel mondial, depășind chiar și Iranul.
Deși la primă vedere se poate crede că Polonia și Ucraina sunt vechi aliați, lucrurile nu stau chiar așa. Chiar dacă relațiile dintre cele două state nu au fost tensionate, au existat momente premergătoare invaziei din 2022 când legăturile dintre acestea au fost considerabil mai reci. Perioada dintre 2015-2022 a fost perioada când cele două state s-au contrat cel mai des, cauza principală fiind masacrul polonezilor din Volinia și Galiția de Est, când în interiorul Poloniei ocupate de naziști, Armata Ucraineană Insurgentă (AUI) cu ajutorul populației minoritare ucrainene au omorât peste 100,000 de polonezi, între 1943 și 1945[1].
Această epurare etnică fiind o încercare a AUI de a preveni statul polonez să-și reafirme suveranitatea asupra zonelor cu o majoritate ucraineană, dar care înainte de război făcuseră parte din statul polonez. Legile emise în 2015 de către Kiev, care aveau rolul de a comemora și onora Armata Ucraineană Insurgentă și acțiunile acesteia au fost aspru criticate în Polonia, și ca răspuns, Varșovia a declarat 11 iulie Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Genocidului, care la rândul ei a fost criticată de partea ucraineană, Președintele de atunci Petro Poroshenko, declarând că o astfel de inițiativă poloneză nu face decât să lase loc de speculații politice. Un alt subiect de discuții contrare între autoritățile poloneze și cele ucrainene este legat de situația minorităților etnice din Ucraina, Kiev-ul nefiind în perioada pre-război, un susținător al minorităților etnice, lucru criticat chiar și de la București.
Cu toate acestea, după izbucnirea războiului în februarie 2022, Varșovia a devenit cel mai susținător al Ucrainei, fiind primul stat care a fost dispus în repetate rânduri să încalce așa-zisele ”linii roșii” trasate de Kremlin, cu privire la acordarea de echipamente militare Kiev-ului. Polonia a fost prima țară care nu doar că a susținut trimiterea de echipamente grele Ucrainei, cum ar fi tancurile Leopard, de fabricație germană, amenințând chiar că este pregătită să facă acest lucru în ciuda obiecțiilor, sau fără acordul Berlinului (conform legislației în vigoare echipamentele militare pot fi vândute sau donate unor terțe state doar cu acordul statelor care le-au fabricat, chiar dacă aceste echipamente erau achizionate deja de către Varșovia). Și în ce privește donarea de avioane de luptă Mig-29, deși Moscova a declarat că și aceasta este o ”linie roșie”, guvernul polonez a insistat asupra acestui lucru, iar în prezent Ucraina urmează să primească chiar avioane F-16, mult mai performante decât cele pe care le dețineau înaintea războiului sau cele primite din partea Varșoviei.
Situația iară este puțin mai tensionată, dar de data aceasta este datorită exporturilor de cereale ucrainene. Nemaiputând utiliza propriile porturi de la Marea Neagra, Ucraina este forțată să trimită exporturile ori pe Dunăre, către alte state europene sau pe cale terestră. Acest fapt este aspru criticat de statele producătoare de cereale din Uniunea Europeană, criticând că deși inițial exporturile ucrainene trebuiau doar să tranziționeze spațiul european, de cele mai multe ori acestea se opresc în state europene importatoare de cereale. Prețul și standardele de producere a cerealelor ucrainene fiind mai scăzut, a afectat semnificativ producătorii europeni.
Guvernul de la Varșovia este clar dispus să ajute Kiev-ul, dar nu cu riscul distrugerii propriei economii sau e unui sector important așa cum este cel agricol, o politică logică și susținută și de celelalte state cu un important domeniu agricol, așa cum este România, Slovacia sau Ungaria.
Blocarea la graniță a exporturilor de produse alimentare ucrainene nu trebuie înțeleasă ca un ”atac” asupra Ucrainei sau ca o retragere a sprijinului acordat acesteia. Ci doar ca respectarea unui drept fundamental al fiecărui stat de a-și proteja economia și proprii producători.
Dar schimbarea clară de atitudine în ce privește Ucraina, de la nivelul de relații diplomatice normale, la cel de aprig susținător într-o perioadă așa de scrută, precum și refuzul repetat al Varșoviei de a lua în calcul ”doleanțele” Kremlinului tind să indice mai mult spre o opoziție a acesteia față de Moscova și mai puțin o alianță pe termen lung cu Kiev.
