Iulia S.
Aproximativ 24% din populația Italiei are peste 65 de ani, iar acest procent continuă să crească treptat, fapt recunoscut chiar de oficialii italieni, 2022, fiind al 14-lea an consecutiv în care numărul deceselor a depășit numărul nașterilor, în peninsulă.
Cu o rată a fertilității de doar 1,25, Italia depășește doar Spania și Malta, la nivel european, fiind cu mult chiar sub media europeană de 1,53, iar vârsta medie a femeilor care dau naștere pentru prima oară fiind 31,6, cea mai ridicată din Europa.
Există mai mulți factori care au determinat această scădere dramatică a fertilității. În primul rând, factorii economici. În medie, anual, un italian câștigă în medie aproximativ 31,530 de euro anual (aceasta fiind o medie națională, existând diferențe atât în funcție de domeniul în care lucrează cât și de zona geografică), iar creșterea unui singur copil, costă aproximativ 10,000 de euro anual, iar între 0-18 ani, familia cheltuind în medie 175,000 de euro . În aceste condiții, creșterea a doi sau mai mulți copii este un lux pe care puține familii și-l permit.
S-a observat că și efectele pandemiei de Covid au contribuit la creșterea cheltuielilor cu copii, acestea majorându-se cu 1,2% în 2020, comparativ cu 2018. Scăderea cheltuielilor aferente transporturilor, a celor asociate cu activitățile sportive și de agrement, nu au fost suficiente pentru a atenua creșterea costurilor pentru locuințe, a utilităților sau costul coșului zilnic de hrană, acestea, crescând cu 12% în anul 2020 comparativ cu 2018, Italia clasându-se pe locul al treilea în topul celor mai scumpe țări pentru a crește copii, fiind surclasată doar de Coreea de Sud și China , chiar și Papa Francis afirmând că întemeierea unei familii se poate dovedi un ”efort titanic, pe care numai cei bogați și-l pot permite” .
În 2022, numărul nașterilor în Italia a scăzut sub 400,000, populația totală fiind în scădere cu 179,000. Acest trend nu face decât să amenințe întregul sistem de securitate social din Italia.
Pe lângă factorii economici există și factori sociali care contribuie la scăderea natalității. Întemeierea unei familii făcea parte din viziunea tradițională asupra lumii, lucru răspândit pe larg la nivel global. Dar odată cu apariția diverselor ”curente” moderne, acest lucru a devenit din ce în ce mai puțin important în societate. Asigurarea unei cariere precum și asigurarea unui anumit trai de viață și obținerea unui loc cât mai înalt în ierarhia socială, a înlocuit idea unei familii numeroase. Acest trend are loc în fiecare stat dezvoltat, inclusiv în Italia, acesta fiind nu doar un aspect social, ci și religios, pe de o parte. Ca și în celelalte state europene, religia a început să ocupe un loc din ce în ce mai puțin important. Dacă inițial populația era majoritar catolică (practicantă), în prezent, deși 80% din italieni se consideră catolici, în ce privește participarea activă la diversele evenimente religioase, doar 20% din populație participă la slujbele religioase, iar dintre aceștia, marea majoritate este formată de persoane trecute de 60 de ani, generațiile tinere nefiind la fel de implicate ca în urmă cu 10, 20, 30 de ani.
După cum se știe, o populație religioasă are o rată a fertilității mai mare, în general, iar transformare Italiei într-un stat laic a avut ca efect nedorit, accentuarea procesului de scădere a natalității.
Este clar că acest colaps demografic nu are doar o singură cauză, și în același timp va genera mai multe efecte negative.
Din punct de vedere economic, proporția de datorie a satului față de PIB-ul național este de 142%, la nivel european fiind depășită doar de Grecia. Comparativ cu primul trimestru al anului 2023, cele mai mari creșteri a raportului dintre datorie și PIB, s-au regăsit în Cipru (+2,2 puncte procentuale-pp), Slovacia cu +1,6 pp și Italia cu +1,5 pp .
Încă din 2019, Comisia Europeană a avertizat Italia cu lansare unei investigații disciplinare legate de această creștere a datorie în raport cu PIB-ul italian. Guvernul de la Roma, fiind acuzat că a încălcat promisiunile făcute de a reduce cheltuielile bugetare cu ocazia împrumuturilor făcute în 2010 când Banca Centrală Europeană a fost nevoită să intervină și să asiste Italia, Portugalia, Grecia și Cipru .
Datorită crizei demografice, Italia pare să se îndrepte și către o criză economică, chiar și datele Băncii Mondiale . În vreme ce ”competitorii” tradiționali ai Italiei, cum ar fi Germania, Marea Britanie sau Franța, s-au aflat aproape constant pe un trend ascendent, Italia a alunecat de 3 ori în ultimul deceniu spre recesiune .
Criza demografică este strâns legată de o viitoare situație economică deoarece o rată scăzută a natalității poate conduce spre o recesiune, deoarece cu cât este o populație mai mică, cu atât o economie este mai redusă, reducându-se cheltuielile realizate de populație, ajungând chiar la o lipsa de angajați pe piața muncii. Sunt din ce în ce mai puțini oameni care să producă și să cumpere bunurile produse, ceea ce duce la o contracție economică. Scăderea populației va avea un efect negativ asupra PIB-ului italian pe termen lung și foarte lung. Un indice de fertilitate de 1,2 înseamnă că fiecare generație se reduce cu aproximativ 40% față de cea precedentă, în prezent, în fiecare an, numărul copiilor care se înscriu la școală fiind în scădere cu aproximativ 100,000, ceea ce înseamnă că într-o perioadă scurtă de timp, numărul tinerilor pregătiți să intre pe piața muncii va fi semnificativ mai mic decât cel existent în prezent.
Un alt factor care va contribui la declinul economic al Italiei este fenomenul de ”brain drain”, adică tinerii cu un grad înalt de pregătire, indiferent de domeniu (de la agricultură până la IT) doresc să plece în alte state unde pot să-și asigure mai ușor un loc de muncă, de cele mai multe ori și mai bine remunerat (Germania, Franța, fiind destinațiile preferate ale acestora).
Chiar dacă este necesară o restrângere a cheltuielilor bugetare, există domenii care nu pot fi vizate de o asemenea măsură financiară, cum ar fi cel al asistenței sociale, al apărării, al educației. Pentru a asigura existența fondurilor necesare acestor domenii, este nevoie de colectarea taxelor și asigurarea unui nivel minim care să asigure operarea acestor domenii. În scurt timp acest lucru va fi din ce în ce mai greu de realizat deoarece taxele sunt colectate în principal, de la persoanele angajate pe piața muncii, iar numărul acestora este în continuă scădere, pe când persoanele care au îndeplinit vârsta necesară ieșirii la pensie continuă să crească constant. Veniturile fiscale vor scădea dacă este menținut nivelul actual de impozitare, în vreme ce cheltuielile sociale vor crește (iar o creștere a nivelului de impozitare nu este o soluție pe termen lung, deoarece va duce inevitabil la o scădere și mai dramatică a nașterilor și la o emigrare și mai accentuată a tinerilor către alte state).
Situația Italiei este cel puțin complicată, până în prezent nefiind identificată o ieșire din această situație ce va deveni din ce în ce mai dramatică.
Deși celelalte state europene nu se află într-o situație atât de dificilă, fiecare stat occidental se va afla mai devreme sau mai târziu în aceeași situație, rata scăzută a fertilității fiind un fenomen care va măcina fiecare stat dezvoltat, dacă nu sunt identificate procedee de combatere a acestuia.
