Manoela Popescu
Uniunea Europeană se numără printre principalele puteri comerciale ale lumii și a încheiat acorduri de liber schimb cu zeci de parteneri economici. Politica sa comercială încearcă acum să îmbine comerțul liber, lupta împotriva concurenței neloiale și respectul pentru mediu.
Se cunoaște faptul că, una dintre primele trei economii din lume (alături de China și Statele Unite), Uniunea Europeană reprezintă 16,5% din bogăția produsă la nivel global. PIB-ul său se ridica la 15,8 miliarde de EUR în 2022, iar conform Parlamentului European, numărul locurilor de muncă dependente de comerțul exterior, în cadrul celor 27 de state membre UE, depășește 30 de milioane (https://www.europarl.europa.eu). În 2022, exporturile de mărfuri au reprezentat 2.572 miliarde de EUR (în creștere față de 2021 și față de perioada de dinainte de pandemie), în timp ce suma importurilor a ajuns la 3.003 miliarde de EUR. Deși a avut un excedent în anii precedenți, Uniunea Europeană a suferit astfel un deficit comercial de 431 de miliarde de EUR în 2022, în special din cauza exploziei prețurilor la energie pe piețele mondiale și a deprecierii euro față de dolar. Deși aproape 60% din comerțul european se desfășoară chiar în cadrul Uniunii, cei 27 au ca parteneri externi privilegiați Statele Unite, Regatul Unit (care a părăsit Uniunea în 2020) și China. De altfel, China a reprezentat cea mai mare parte a importurilor europene în 2022, în timp ce Statele Unite au fost principalul destinatar al exporturilor de mărfuri UE, în același an. Exporturile UE fiind direcționate apoi, în ordine, către Regatul Unit, China, Elveția, Turcia, Japonia și Norvegia (https://www.touteleurope.eu).
Pentru anul 2023, proiecțiile privind creșterea comerțului global de mărfuri au fost revizuite în scădere de către economiștii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), pe fondul unei încetiniri care a început în trimestrul al patrulea din anul 2022. De ce comerțul și producția globală au încetinit brusc în trimestrul al patrulea din 2022? Încetinirea s-a datorat efectelor inflației persistente și ale politicii monetare înăsprite simțite în Statele Unite, Uniunea Europeană și în alte părți, în timp ce dificultățile de pe piața imobiliară din China au împiedicat o redresare mai puternică din cauza pandemiei de COVID-19. În plus, odată cu consecințele războiului din Ucraina, aceste probleme au întunecat perspectivele comerciale. Mai mult decât atât, încetinirea pare să aibă o amploare largă, afectând un număr mare de țări și o gamă largă de bunuri. Astfel că, cele mai recente previziuni ale OMC, publicate pe 5 octombrie 2023, arată că volumul comerțului global de mărfuri este de așteptat să crească cu 0,8% în acest an, mai puțin de jumătate din creșterea de 1,7% prognozată în aprilie 2023. Însă, creșterea de 3,3% proiectată pentru 2024 rămâne practic neschimbată față de estimarea anterioară. OMC se așteaptă în continuare ca PIB-ul real global să crească la cursurile de schimb ale pieței cu 2,6% în 2023 și 2,5% în 2024, așa cum se menționează în actualizarea din octombrie 2023 „Perspectivele și statisticile comerțului mondial”.
Referitor la această încetinire prognozată a comerțului pentru 2023, directorul general al OMC, Ngozi Okonjo-Iweala, a declarat că respectiva încetinire „este îngrijorătoare, din cauza consecințelor negative asupra standardelor de viață ale oamenilor din întreaga lume. Fragmentarea economică globală nu ar face decât să agraveze aceste provocări și, prin urmare, membri trebuie să profite de oportunitatea de a consolida cadrul comercial global, evitând protecționismul și promovând o economie globală mai rezistentă și mai favorabilă incluziunii. Economia globală, în special în țările sărace, se va lupta să se redreseze fără un sistem comercial multilateral care este stabil, deschis, previzibil, bazat pe reguli și echitabil”. În același timp, economistul șef al OMC, Ralph Ossa, a declarat că fragmentarea comerțului este legată de tensiunile geopolitice, dar că, din fericire, nu există încă o deglobalizare mai largă. „Datele sugerează că mărfurile continuă să fie produse în lanțuri de aprovizionare complexe, dar că extinderea acestor lanțuri a stagnat, cel puțin pe termen scurt” (https://www.wto.org).
Însă, creșterea comerțului este de așteptat să reia anul viitor, în timp ce creșterea PIB-ului va rămâne lentă, dar stabilă. Se așteaptă ca sectoarele cele mai sensibile la ciclurile economice să se stabilizeze și să revină datorită inflației moderate și scăderii ratelor dobânzilor. Există însă unele semne de fragmentare a lanțurilor de aprovizionare, care ar putea amenința perspectivele relativ pozitive pentru 2024. De exemplu, ponderea bunurilor intermediare în comerțul global, un indicator al activității lanțului de aprovizionare, a scăzut la 48,5% în prima jumătate a anului 2023, comparativ cu 51,0% în medie în ultimii trei ani. În plus, ponderea partenerilor bilaterali asiatici în comerțul cu piese și accesorii din SUA, un subset cheie de inputuri intermediare, a scăzut la 38% în prima jumătate a anului 2023, de la 43% în aceeași perioadă din 2022. Prognoza nu acoperă comerțul global cu servicii comerciale care a crescut cu 9% de la an la an în primul trimestru al anului 2023, comparativ cu 19% de la an la an în al doilea trimestru al anului 2022 (https://www.wto.org).
Ținând cont de aceste prognoze, întărirea sistemului comercial multilateral încorporat de OMC este cea mai bună modalitate de a face față provocărilor comerțului global tot mai fragmentat, conform declarației directorului general adjunct al OMC, Jean-Marie Paugam, de pe 3 octombrie 2023. Jean-Marie Paugam a spus că începe să prindă rădăcini un nou concept de comerț bazat pe geopolitică, climă și sustenabilitate și reglementarea calității, ceea ce a dus la o anumită fragmentare a comerțului. „Prima condiție pentru a face față acestor provocări este consolidarea sistemului comercial multilateral, nu slăbirea acestuia”.
Ca atare, una dintre principalele axe ale comerțului exterior al UE este dezvoltarea comerțului bilateral cu țările terțe. În acest scop, Comisia Europeană a început negocierile cu un număr tot mai mare de țări în urmă cu câțiva ani. Au fost încheiate acorduri substanțiale cu Canada (CETA, intrat în vigoare în septembrie 2017), Japonia (JEFTA, în vigoare din februarie 2019), Singapore (în vigoare din noiembrie 2019) și Vietnam (intrat în vigoare la 1 august 2020). Negocierile în jurul anumitor tratate sunt momentan în impas. Acordul dintre UE și Mercosur, semnat în iunie 2019, dar care nu este încă în vigoare, este pus în discuție de mai multe țări europene, în special de Franța. Cu toate acestea, în cadrul ultimului summit dintre UE și Comunitatea Statelor Latino-Americane și Caraibe (CELAC), Comisia Europeană și-a exprimat dorința de a relansa discuțiile și de a încheia acest acord cât mai repede posibil. O dorință împărtășită de președinția spaniolă a Consiliului Uniunii Europene (a doua jumătate a anului 2023).
Se știe că din 1971, UE a aplicat un sistem generalizat de preferințe țărilor în curs de dezvoltare și mai puțin dezvoltate. Multe state beneficiază astfel de acces preferențial pe piața europeană, prin taxe vamale reduse sau inexistente pentru anumite mărfuri, pentru a compensa dificultățile lor economice. Controversele s-au concentrat o vreme pe acordurile de liber schimb negociate de Comisia Europeană cu anumite țări terțe, începând cu Statele Unite (TTIP/TAFTA), apoi Canada (CETA) și statele Mercosur. Aceasta deoarece, pe de o parte, UE promovează câștigurile economice ale unor astfel de acorduri. Iar, pe de altă parte, s-au ridicat un anumit număr de voci pentru a critica opacitatea negocierilor, riscurile unei concurențe prea mari pentru agricultura europeană, cele pentru mediu sau chiar cele legate de înființarea de instanțe de arbitraj privat pentru soluționarea litigiilor comerciale dintre statele membre și companii. Criticile au condus la răspunsuri la nivelul UE cum ar fi, spre exemplu, mandatele de negociere care sunt acum publice și cerințele de mediu față de partenerii comerciali au fost fortificate, iar instanțele au fost reformate pentru a garanta independența judecătorilor (https://www.touteleurope.eu).
În plus, alte acorduri sunt în curs de modernizare sau negociere cu Mexic (discuții pentru înlocuirea acordului anterior încheiat la 28 aprilie 2020), sau chiar Australia. Recent, cu Noua Zeelandă a fost semnat un așa-zis acord de „nouă generație”, care conține un întreg capitol despre dezvoltarea durabilă și drepturile lucrătorilor, însoțit de un mecanism de sancționare de ultimă instanță în cazul nerespectării acestui capitol de către unul dintre parteneri.
Grupul PPE subliniind că „Unul din șapte locuri de muncă în Europa depinde de comerțul cu restul lumii, iar Europa este un continent sărac în resurse”, dorește ca Europa să se angajeze ferm și să continue să investească în parteneriate comerciale de pe tot globul, cu „țări orientate spre relații comerciale reciproc avantajoase, respectând standardele noastre sociale și de mediu” (https://www.eppgroup.eu).
Însă nu trebuie uitat faptul că, în era digitalizări, comerțul internațional este impactat de progresele tehnologice. De altfel, într-un discurs principal la conferința anuală a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 2023, găzduită de Institutul Britanic de Drept Internațional și Comparat la Londra pe 6 octombrie, directorul general adjunct, Angela Ellard, a subliniat modul în care comerțul internațional este transformat sub influența progreselor tehnologice. În acest sens, Angela Ellard, a precizat rolul tot mai mare al serviciilor, în special al serviciilor furnizate digital, în economia globală și a reamintit modul în care noile tehnologii au contribuit la facilitarea comerțului și la îmbunătățirea transparenței. De asemenea, a prezentat o scurtă privire de ansamblu asupra situației negocierilor privind actualizarea regulilor OMC (https://www.wto.org).
În acest context, grupul PPE apreciază că este necesară menținerea UE ca lider în producerea de tehnologii care conduc tranziția digitală și durabilă, asigurând o aprovizionare constantă și fiabilă cu materii prime, prin intermediul acordurilor comerciale. Altfel, subliniază Christophe Hansen, purtătorul de cuvânt al Grupului PPE pentru politica comercială internațională, „Sufocarea soluțiilor interne prin supra- reglementarea și tăierea liniilor de salvare în străinătate printr-o opoziție ideologică greșită față de soluțiile comerciale internaționale vor avea ca rezultat doar importarea tehnologiilor durabile în viitor, în loc să le producă și să le exporte” (https://www.eppgroup.eu).
Credința grupului PPE este că „Extinderea rețelei de acorduri comerciale cu parteneri internaționali este cea mai bună modalitate de a menține industria noastră pentru tehnologii durabile în fruntea grupului în viitor”. De aceea, subliniază grupul PPE, ar trebuie să finalizăm urgent acordurile comerciale restante în acest an și să accelerăm negocierile cu India și Indonezia. Referitor al acordul cu țările Mercosur, credința grupului PPE este că acest acord ar adăuga o cărămidă suplimentară la edificiul internațional pentru efortul climatic al UE. De asemenea, în accepțiunea grupului PPE, acordul cu Australia joacă un rol cheie în furnizarea de materii prime esențiale, contribuind la reducerea riscurilor lanțurilor de aprovizionare (https://www.eppgroup.eu).
În ceea ce privește acordul UE și țările Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay), de mai bine de 20 de ani se negociază un acord de asociere care cuprinde trei părți: dialog politic, cooperare și un acord de liber schimb. Componenta comercială a făcut obiectul unui acord de principiu în iunie 2019, iar celelalte două componente în iunie 2020. După ce a lăsat acordul în așteptare în timpul președinției lui Jair Bolsonaro în Brazilia, UE dorește acum să semneze acest acord în etapele finale ale negocierilor. Ca atare, au avut loc mai multe runde de negocieri de la începutul anului 2023, când Comisia Europeană a propus adăugarea de garanții suplimentare la aspectul comercial pentru a răspunde criticilor referitoare la impactul asupra mediului al acordului. Garanțiile propuse sunt, totuși, insuficiente pentru a face acest acord anacronic coerent cu problemele sociale, de mediu și de sănătate contemporane. Instrumentul suplimentar („scrisoarea secundară”) axat pe probleme legate de dezvoltarea durabilă și schimbările climatice este lipsit de forță. Reglementarea europeană împotriva defrișărilor importate nu are un mecanism de sancționare și exclude din domeniul său de aplicare ecosistemele (cum ar fi Cerrado din Brazilia), produsele (păsări de curte, zahăr, etanol și produse miniere) și sectoare (finanțare și investiții) care totuși joacă un rol important în defrișarea pădurilor. Mai mult, țările Mercosur consideră aceste măsuri unilaterale ale UE drept măsuri protecționiste în schimbul cărora cer compensații. În contrapropunerea lor, țările Mercosur resping orice formă de sancțiuni, cer mecanisme de compensare în cazul în care concesiunile comerciale negociate sunt suspendate sau anulate de regulamentul european împotriva defrișărilor importate și contestă anumite părți ale acordului. Brazilia și Argentina solicită în special o revizuire a dispozițiilor privind achizițiile publice, a căror liberalizare ar avea consecințe negative pentru IMM-uri, producția de medicamente și marjele de acțiune industrială ale Mercosur. Implementarea acordului, în versiunea sa actuală, ar consolida o relație comercială asimetrică între țările Mercosur specializate în exportul de produse agricole minim procesate și țările europene exportatoare de produse cu valoare adăugată mai mare (https://www.cncd.be).
Deși liderii ambelor părți au cerut să se ajungă la un acord în acest an, perspectivele unui parteneriat par să se estompeze. Însă Comisia Europeană are în vedere și separarea aspectului comercial de restul acordului de asociere pentru a facilita și accelera intrarea în vigoare a acordului de liber schimb. Însă, această divizare, totuși, ar fi contrară mandatului de negociere al Consiliului din 2018 și ar putea fi incompatibilă cu dreptul UE. Astfel că, după unii specialiști, în loc să propună garanții insuficiente sau să divizeze acordul, acesta trebuie revizuit cel puțin în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și referitor la un mecanism de plângere și sancționare în cazul încălcării clauzelor sociale, de mediu și de respect pentru drepturile omului.