Manoela Popescu
Comerțul global poate ajuta la creșterea bogăției și la crearea de locuri de muncă. Conform Parlamentului European, numărul locurilor de muncă dependente de comerțul exterior, în cadrul celor 27 de state membre UE, depășește 30 de milioane (https://www.europarl.europa.eu). Dar de ce are nevoie UE de un nou instrument pentru a rezolva conflictele comerciale? Aceasta deoarece unele țări recurg uneori la șantaj sau restricții comerciale pentru a oferi companiilor lor un avantaj nedrept, ceea ce duce la conflicte comerciale cu UE.
Europa sprijină comerțul global deschis, care este cea mai mare sursă de prosperitate. Însă, grupul PPE subliniază că „acolo unde țările din afara UE încearcă să armeze comerțul în scopuri politice, trebuie să avem mijloacele și să fim gata să ne apărăm eficient”. Un astfel de instrument de apărare comercială este Instrumentul Anti-Coerciție (ACI). ACI este un instrument mai rapid și mai eficient pentru a lupta împotriva constrângerii economice din partea țărilor din afara UE. În cele din urmă, ACI va împuternici UE să impună contramăsuri împotriva unor astfel de țări din afara UE, dacă nu există o altă modalitate de a soluționa diferendul. Potrivit grupului PPE, ACI „este un răspuns valid și necesar la natura schimbătoare a comerțului global”. Însă, conform purtătorului de cuvânt al Grupului PPE pentru politica comercială internațională, Christophe Hansen, ACI nu trebuie să „deschidă o cursă comercială globală a înarmărilor și să consolideze tendințele protecționiste. Trebuie să rămână pe deplin aliniat cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului”. Însă, categoric, acest instrument nu va permite ca deschiderea UE către comerțul internațional să fie folosită pentru a șantaja UE sau pentru a restrânge spațiul politic al comunității. În concepția grupului PPE, ACI reprezintă o ultimă soluție „atunci când toate celelalte căi sunt închise și consultările au eșuat” (https://www.eppgroup.eu).
Deci, ACI va fi noul instrument al UE pentru combaterea amenințărilor economice și a restricțiilor comerciale neloiale impuse de țările terțe. Acest instrument va ajuta UE să facă față țărilor care restricționează comerțul în încercarea de a forța schimbarea politicilor UE. Un exemplu se referă la restricțiile comerciale pe care China le-a impus Lituaniei după ce a anunțat îmbunătățirea relațiilor comerciale cu Taiwan în iunie 2021. Se știe că, la câteva luni după acest anunț, companiile lituaniene au raportat dificultăți în reînnoirea sau încheierea contractelor cu companii chineze. Companiile lituaniene au avut, de asemenea, probleme cu transporturile care nu au trecut de vama și nu au putut completa documentele vamale.
În prezent, în vederea rezolvării conflictelor comerciale, UE poate recurge la o serie de măsuri antidumping. UE poate impune amenzi țărilor terțe dacă se constată că acestea aruncă produse în Europa. Amenda ia forma unor taxe antidumping sau taxe vamale asupra produselor care fac obiectul unui dumping. Iar în calitate de membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), UE poate ajuta la soluționarea disputelor dintre membri. Cu toate acestea, procedurile pot fi foarte lungi și nu acoperă toate infracțiunile. În acest caz, ACI este și un răspuns la lipsa notabilă de eficiență și eficacitate a Organizației Mondiale a Comerțului.
Pornind de la situația companiilor lituaniene din 2021, Comisia Europeană a propus mecanismul anti-coerciție în decembrie 2021, în urma unei solicitări din partea Parlamentului European și ca răspuns la presiunile economice exercitate de Statele Unite sub administrația Trump, precum și la numeroasele confruntări dintre UE și China. Acest nou instrument completează o serie de instrumente de apărare comercială adoptate în ultimii ani. În mai (19-21 mai) 2023, liderii grupului celor șapte puteri cele mai avansate din lume (G7) au anunțat la Summit-ul anual de la Hiroshima lansarea unei platforme de coordonare împotriva constrângerii economice, făcând astfel ecou inițiativei UE. Mai mult decât atât, liderii G7 și-au reafirmat preocupările comune cu politicile și practicile non-piață, inclusiv cu evoluția lor problematică, care denaturează concurența, comerțul și investițiile globale. De asemenea, au precizat că-și vor intensifica și mai mult eforturile pentru a asigura condiții de concurență echitabile prin utilizarea mai eficientă a instrumentelor existente, precum și prin dezvoltarea de noi instrumente adecvate și reguli și norme internaționale mai puternice. În același timp, liderii G7 au precizat că se vor asigura că răspunsurile la practicile comerciale neloiale nu vor crea bariere inutile în industriile partenerilor lor și că acestea sunt în concordanță cu angajamentele OMC (https://www.consilium.europa.eu).
Dar cum va funcționa instrumentul anti-coerciție? În principal, scopul acestui instrument anti-coerciție este de a acționa ca un factor de descurajare, permițând UE să rezolve conflictele comerciale prin negociere. Însă, ca ultimă soluție, ACI ar putea fi utilizat pentru a lansa contramăsuri împotriva unei țări terțe, inclusiv o gamă largă de restricții legate de comerț, investiții și finanțare.
Privind retrospectiv, după ce Comisia l-a propus în decembrie 2021, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord asupra textului final al legislației la 6 iunie 2023, care a fost aprobat de europarlamentari la 3 octombrie 2023 cu 578 de voturi pentru, 24 împotrivă și 19 abțineri (https://www.europarl.europa.eu). Inițial, propunerea Comisiei a fost prezentată într-un context de tensiuni geopolitice în creștere care a dus la o „militarizare” a comerțului și a investițiilor, crescând riscurile subminării suveranității statelor membre. Cum s-a observat o creștere a acțiunilor de constrângere economică, adică o situație în care un stat terț încearcă să exercite presiuni asupra UE amenințând să aplice măsuri care afectează comerțul sau investițiile, Comisia a prezentat un text pentru atenuarea riscului de intimidare economică. Obiectivul fiind acela de a oferi un răspuns structurat și uniform acestor acțiuni, pentru a asigura o mai mare transparență și predictibilitate în cazul unei acțiuni economice coercitive din partea unui stat terț și pentru a avea mai multă capacitate de rapid și eficient (https://occitanie-europe.eu).
Noul instrument comercial îi va permite Uniunii Europene să reacționeze, în conformitate cu dreptul internațional și, în ultimă instanță, în cazul șantajului economic exercitat de o țară străină asupra UE sau statelor membre cu scopul de a influența o anumită politică sau poziție. Deși noul instrument comercial este conceput în primul rând pentru a descuraja, totuși, acesta va permite UE să combată constrângerea economică și să răspundă cu propriile sale contramăsuri. În mod evident, este nevoie de a defini constrângerea economică, iar Regulamentul aprobat face acest lucru. Astfel, potrivit Regulamentului, constrângerea economică este atunci când o țară terță încearcă să facă presiuni asupra UE sau a unui stat membru pentru a face o alegere specifică, prin aplicarea sau amenințarea cu aplicarea unor măsuri legate de comerț sau investiții.
Deși acest tip de constrângere dăunează autonomiei strategice a UE, el nu este reglementat de acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Mecanismul de soluționare a litigiilor OMC nu funcționează în cazurile de constrângere economică, cu excepția cazului în care acestea includ și aspecte care încalcă regulile OMC. Constrângerea este interzisă în temeiul dreptului internațional atunci când o țară aplică măsuri precum restricțiile comerciale sau de investiții pentru a obține din partea unei alte țări o acțiune sau o inacțiune pe care țara respectivă nu este obligată de dreptul internațional să o realizeze și care se înscrie în suveranitatea sa, atunci când constrângerea atinge un anumit prag calitativ sau cantitativ, în funcție atât de scopurile urmărite, cât și de mijloacele utilizate.
Ca atare, conform noilor reguli, Comisia va avea la dispoziție patru luni pentru a investiga posibila constrângere economică. Pe baza concluziilor sale, Consiliul va avea la dispoziție opt până la zece săptămâni pentru a decide, cu majoritate calificată, dacă există constrângere. Obiectivul principal este de a iniția un dialog pentru a convinge autoritățile țării terțe să oprească respectiva constrângerea identificată. Cu toate acestea, UE va avea în continuare la dispoziție o gamă largă de contramăsuri dacă aceste eforturi eșuează. Dacă se găsesc măsuri coercitive și statele membre sunt de acord, Comisia va avea la dispoziție șase luni pentru a decide cu privire la un răspuns adecvat, informând Parlamentul și Consiliul în toate etapele respectivului proces. Înainte de a-și adopta decizia, Comisia poate invita țara terță în cauză să își prezinte observațiile într-un termen rezonabil specificat, astfel încât să nu întârzie în mod nejustificat decizia Comisiei. De asemenea, Comisia comunică Parlamentului European și Consiliului criteriile după care se ghidează când alege și pregătește măsurile de răspuns ale Uniunii.
Conform textului aprobat pe 3 octombrie 2023, UE va avea la dispoziție toate mijloacele disponibile pentru a răspunde unor constrângeri din partea unor terțe state, inclusiv restricțiile privind comerțul cu bunuri și servicii, drepturile de proprietate intelectuală și investițiile străine directe. De asemenea, va fi posibil să se impună constrângeri privind accesul la achizițiile publice din UE, la piața de capital și la autorizarea produselor în conformitate cu normele chimice și sanitare. Conform noilor reguli, UE ar putea solicita „reparații” din partea țării terțe responsabile de constrângere. De asemenea, Comisia poate aplica măsuri pentru executarea acestor reparații (https://www.europarl.europa.eu).
UE are nevoie de urgentă de un instrument împotriva constrângerilor (ACI) pentru a umple un gol nefericit din legislația UE. Aceasta deoarece noua realitate a comerțului internațional arată o trecere de la comerțul internațional bazat pe norme la comerțul internațional bazat pe raporturi de forță, iar UE nu dispune în prezent de nici un instrument pentru a descuraja constrângerile economice și pentru a proteja corespunzător interesele legitime ale Uniunii și ale statelor sale membre. Faptul că nu dispunem de un astfel de instrument reprezintă un punct slab în sistemul nostru juridic, deoarece dreptul internațional permite combaterea constrângerilor economice.
Ca atare, ACI își propune să protejeze suveranitatea UE și a statelor membre într-un context geopolitic în care comerțul și investițiile sunt din ce în ce mai exploatate de puterile străine. Trebuie precizat că măsurile luate în cadrul ACI sunt o soluție de ultimă instanță printre variantele de răspuns ale UE la acțiunile de constrângere ale unei țări terțe și nu este o armă ofensivă pe care UE o poate folosi oricând și împotriva oricui. De altfel, simpla existență a unui astfel de instrument ar avea un efect disuasiv. În plus, ținând cont de faptul că partenerii comerciali ai UE dispun deja de instrumente similare, asta ar însemna că UE recuperează distanța față de ceilalți, nu escaladează o cursă a înarmării. Categoric, chiar dacă recurge, în limita posibilităților, la mecanisme existente de soluționare a litigiilor și încearcă să aplice o strategie globală și comună, UE ar trebui să fie în măsură să intervină mai rapid într-o situație în care o țară încearcă să exercite presiuni asupra UE sau a statelor sale membre astfel încât să opteze sau nu pentru o anumită politică.
