Trupoiu Mihai
Începută inițial ca o dorință de a arăta caracterul progresiv, globalist și unificator al Uniunii Europene, migrația se dovedește treptat a fi o ”piatră de moară” pentru partidele de stânga și combustibil utilizat în preajma alegerilor de către partidele de dreaptă, acestea folosind un discurs populist, naționalist sau uneori chiar rasist.
Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (FRONTEX) identifică în prezent 5 rute principale de intrare Uniunea Europeană, folosite de imigranții ilegali:
-ruta Balcanii de Vest: aceasta a cunoscut o creștere cu aproximativ 136% în anul 2022, comparativ cu anul 2021, majoritatea emigranților venind din Siria, Afganistan, Turcia, Tunisia;
-ruta Central Mediteraneeană: cu o creștere de 51% în 2022 ( emigranți venind Egipt, Tunisia, Bangladesh, Siria);
-ruta Est Mediteraneeană: în creștere cu 108% (Siria, Afganistan, Nigeria, Congo);
-ruta Vest Mediteraneeană: în scădere cu 21% (Algeria, Maroc, Siria);
-ruta Vest Africană: în scădere cu 31% (Maroc, Senegal, Guineea, Coasta de Fildeș)[1].
Începând cu 1 ianuarie 2023, aproximativ 120000 de emigranți au debarcat pe țărmurile italiene, tendințele actuale dovedind că există șanse reale ca numărul acestora să depășească până la sfârșitul anului recordul stabilit în 2016 când Italia a primit peste 180000 de emigranți.
Mica insulă italiană Lampedusa se află exact în centrul rutei Central Mediteraneene, în decurs de 3 zile, populația de 6000 de locuitori ai insulei fiind depășită numeric de cei peste 8000 de emigranți ajunși pe țărmurile insulei, peste 120 de vase de mici dimensiuni fiind identificate doar într-o singură zi[2]. Această ”invazie” a forțat autoritățile din Lampedusa să ceară de urgență ajutorul atât a Ministerului de Interne italian, cât și a armatei. Centrul de primire a emigranților, din Lampedusa este capabil să acomodeze doar aproximativ 400 de persoane, un număr infim comparativ cu ce se confruntă în prezent.
Chiar dacă s-a început transferul acestora de pe insulă spre continent, este posibil ca viitorul insulei italiene să fie permanent schimbat. Conform autorităților italiene se dorește crearea unui nou centru de acomodare a emigranților, mult mai mare decât cel existent, dar acest lucru va altera permanent situația socială și economică a insulei, turismul fiind domeniul cel mai supus riscului, existența unui astfel de centru implicând nu doar construcția unei simple clădiri sau a unui complex de clădiri, ci împrejmuirea acestuia cu garduri, păzite de forțe ale Ministerului de Interne sau chiar armata.
Se află în contradicție două principii fundamentale ale Uniunii Europene, pe de o parte dreptul fiecărei persoane de a cere azil, de a căuta un trai mai bun și de a-și construi o viață decentă în cadrul Uniunii Europene, indiferent de zona de unde provin, și pe de altă parte, dreptul fiecărei comunități de a-și păstra tradițiile și propriul stil de viață.
Trebuie înțeles totuși că Italia nu reprezintă destinația finală pentru cei mai mulți emigranți, Franța și Germania fiind statele spre care aceștia doresc să se îndrepte.
În prezent, poziția Parisului și a Berlinului nu sunt bine definite în ceea ce privește ajutorul cerut de Roma, adică preluarea unei părți din totalul emigranților conform principiului solidarității în cadrul politicii de azil. În Germania, Ministrul de Interne a declarat oficial că Berlinul va accepta o parte din emigranți, în ciuda suspendării unui acord voluntar cu Roma de a primi noii sosiți, dar în același timp, Partidul Liber Democrat, care face parte din coaliția aflată la putere, a declarat că va bloca orice încercare a realoca refugiații din Lampedusa în Germania[3].
În mod similar Franța prin vocea Ministrului de Interne, Gerard Darmanin, a declarat că nu va accepta nici un refugiat, acuzând Italia că în noiembrie 2022 nu a permis unui vas care transporta 234 de refugiați să intre în porturile italiene, Franța fiind ”forțată” să preia refugiați aflați la bordul vasului ”Ocean Viking”[4].
Problema refugiaților va persista în Uniunea Europeană atât vreme cât nu sunt elaborate politici unitare care să fie aprobate și acceptate de fiecare stat dar și până nu vor fi create sisteme adecvate de asimilare a acestora în cadrul comunităților. Nu este îndeajuns ca aceștia doar să fie înregistrați și apoi să fie trimiși la noile lor locuințe cu speranța că se pot adapta singuri în cadrul unei noi societăți și că pot adera la valorile acesteia. În mod asemănător, crearea unor cartiere întregi doar pentru emigranți nu va duce la adaptarea acestora și omogenizarea comunității din care urmează să facă parte. Nu numărul mare de emigranți reprezintă problema principală cu care se confruntă UE, ci felul în care aceștia sunt ”învățați” să facă parte dintr-o societate diferită să respecte normele, regulile și tradițiile acesteia, nefiind necesar să-și abandoneze propriile tradiții. Crearea de noi cartiere sau centre speciale în care să fie cazați nu va permite adaptarea acestora și asimilarea în comunitatea în care au încercat să ajungă și la care încearcă să adere pentru crearea unui trai de viața mai bun.
[1] EU’s external borders in 2022: Number of irregular border crossings highest since 2016 (europa.eu)
[2] Italy’s Lampedusa pleads for help after thousands of migrant arrivals | Reuters
[3] German liberals reject migration help for Italy – EURACTIV.com
[4] France accepts rescue ship Ocean Viking as dispute with Italy escalates (france24.com)
